Pandemia de coronavirus reprezintă în continuare un șoc major pentru economie, atât pe plan mondial, cât și la nivelul Uniunii Europene, iar un răspuns economic coordonat al statelor membre și al instituțiilor europene este esențial pentru a atenua repercusiunile asupra economiilor statelor membre. Diversele măsuri de ținere sub control a epidemiei, precum măsurile de distanțare socială, restricțiile de călătorie, carantina și izolarea au avut consecințe imediate atât asupra cererii, cât și asupra ofertei și au afectat deopotrivă întreprinderile și angajații, în special sectoarele turismului, culturii, comerțului cu amănuntul și al transporturilor.
În acest context, Guvernele naționale din întreaga Uniune au anunțat măsuri de sprijin pentru ca cetățenii și întreprinderile să facă față impactului economic semnificativ al pandemiei. În temeiul articolului 107 alin. (3) lit. (b) din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, Comisia poate declara compatibile cu piața internă ajutoarele de stat menite „să remedieze perturbări grave ale economiei unui stat membru”.
La sfârșitul lunii august Comisia Europeană a aprobat o schemă de ajutoare destinată României, în valoare de 935 de milioane de euro (peste 4,5 miliarde de lei), pentru sprijinirea IMM-urilor și a anumitor întreprinderi mari afectate de pandemia de coronavirus, în temeiul Cadrului temporar pentru măsuri de ajutor de stat de sprijinire a economiei în contextul actualei epidemii de COVID-19 (2020/C 91 I/01).
Modalitatea concretă în care beneficiarii ajutoarelor vor putea obține sumele care să le permită reluarea sau continuarea activității constă în încheierea unor contracte de finanțare cu furnizorul ajutorului de stat. Evident, este posibil ca unele dintre întreprinderile beneficiare să nu fie societăți de naționalitate română. În acest context, se poate pune problema ca operatorii economici străini să urmărească excluderea aplicării legii române, fiind preferată o lege străină care să guverneze relația contractuală dintre cele două părți. Se pune astfel întrebarea dacă, în acest context, alegerea legii străine este posibilă din perspectiva legii române (având în vedere în special faptul că furnizorul ajutorului este statul român sau o entitate publică din România) și a dreptului Uniunii Europene.
Pentru a răspunde la această întrebare, precizăm că art. 2564 din Codul civil român prevede că aplicarea legii străine se înlătură dacă aceasta încalcă ordinea publică de drept internaţional privat român. De asemenea, textul legal precizează că aplicarea legii străine încalcă ordinea publică de drept internaţional privat român în măsura în care ar conduce la un rezultat incompatibil cu principiile fundamentale ale dreptului român ori ale dreptului Uniunii Europene şi cu drepturile fundamentale ale omului.
Reglementarea-cadru în materia ajutorului de stat o reprezintă O.U.G. nr. 77/2014. Ordonanța reglementează foarte clar atribuțiile și obligațiile furnizorilor, beneficiarilor și ale Consiliului Concurenței și se aplică tuturor etapelor de implementare a proiectelor finanțate prin ajutoare de stat, de la procedura de aprobare, notificare și informare, până la monitorizarea executării conforme a contractului. De altfel, însuși legiuitorul a indicat scopul adoptării reglementării, menționând că a urmărit implementarea unui mecanism de control, la nivel național, prin care să se stabilească atribuțiile și obligațiile furnizorilor, beneficiarilor și ale Consiliului Concurenței în implementarea măsurilor de natura ajutorului de stat și de minimis pentru a se facilita absorbția fondurilor europene și a se evita recuperarea acestora.
Încă din preambulul ordonanței se precizează că prin reforma europeană în domeniul ajutorului de stat se intenționează ca marea majoritate a facilităților de natura ajutorului de stat să fie verificată, cu preponderență, la nivel național, Comisia Europeană urmând să realizeze doar un control ex-post al modului în care sunt respectate condițiile impuse de normele Uniunii Europene în domeniu.
În continuare, art. 25 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2014 prevede că monitorizarea ajutoarelor de stat acordate se realizează, pentru fiecare măsură în parte, de către furnizorul sau administratorul măsurii, după caz. Aceștia pot să realizeze, cu respectarea prevederilor legale în vigoare, controale la fața locului și sunt obligați să verifice respectarea condițiilor de acordare a ajutoarelor și să dispună măsurile ce se impun în situația în care aceste condiții nu au fost respectate. În aplicarea acestui text legal, conform alin. (4) al aceluiași articol, furnizorul sau administratorul, după caz, emite decizii prin care se dispune stoparea sau recuperarea ajutoarelor de stat sau de minimis acordate. Aceste decizii au caracter de titlu executoriu.
De asemenea, în art. 33 din ordonanță se arată că beneficiarul unui ajutor de stat este obligat să ramburseze suma reprezentând echivalentul ajutorului a cărui recuperare a fost dispusă de Comisia Europeană, cu excepția situației în care punerea în aplicare a deciziei Comisiei Europene a fost suspendată, în conformitate cu reglementările Uniunii Europene. Ajutorul de stat care trebuie rambursat sau recuperat, include și dobânda aferentă, datorată de la data plății acestuia până la data recuperării sau a rambursării integrale. Procedura de calcul al dobânzii se stabilește prin instrucțiuni emise de Consiliul Concurenței.
Nu în ultimul rând, art. 411 alin. (1) din ordonanță prevede că instanțele naționale vor asigura aplicabilitatea directă a art. 108 alin. (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, adoptând orice măsuri necesare conform normelor procedurale naționale aplicabile. Hotărârea instanței poate impune, inter alia: suspendarea plății unui ajutor ilegal, recuperarea ajutorului ilegal, recuperarea dobânzii corespunzătoare, despăgubiri pentru concurenții afectați. Instanțele vor ține cont, în aplicarea dispozițiilor legale naționale, de deciziile Comisiei Europene prin care se dispune recuperarea unui ajutor.
Având în vedere aceste dispoziții legale relevante, se poate constata că legiuitorul român nu permite alegerea unei legi străine aplicabile în materie de ajutor de stat, ținând cont de interesul public vizat, precum și faptul că a adoptat în această materie reglementări imperative care impun obligații legale stricte atât în sarcina statului și a autorităților publice, cât și în sarcina beneficiarilor ajutorului de stat, pe parcursul întregului proces, incluzând monitorizarea utilizării sumelor acordate și executarea în concret a contractului.
În ceea ce privește reglementările europene relevante, chiar legea română face trimitere la Regulamentul (UE) 2015/1589 al Consiliului din 13 iulie 2015 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. În considerentul nr. 37 din Regulament se arată că este esențial ca instanțele să se poată adresa Comisiei pentru a obține informații sau pentru a obține avizul acesteia în ceea ce privește unele aspecte legate de aplicarea normelor în materia ajutoarelor de stat.
De asemenea, art. 16 alin. (3) din Regulament, recuperarea ajutoarelor se efectuează fără întârziere și în conformitate cu procedurile legislației naționale a statului membru în cauză, cu condiția ca acestea să permită executarea imediată și efectivă a deciziei Comisiei. În acest scop și în eventualitatea unei proceduri derulate în fața instanțelor naționale, statele membre în cauză parcurg toate etapele necesare permise de legislațiile naționale respective, inclusiv măsuri provizorii, fără a aduce atingere dreptului Uniunii.
Mai mult decât atât, art. 29 din Regulament, care reglementează cooperarea Comisiei cu instanțele naționale, arată că acestea din urmă pot solicita Comisiei să le transmită informațiile pe care le deține sau avizul său cu privire la chestiunile legate de aplicarea normelor privind ajutoarele de stat.
Se poate observa că legiuitorul european a intenționat să atribuie controlul și verificarea respectării obligațiilor de ajutor de stat instanțelor naționale, având în vedere că aceste probleme vizează în mod cert interesul public al statelor membre.
În același context, este prezintă relevanță și Comunicarea Comisiei privind aplicarea normelor referitoare la ajutoarele de stat de către instanțele naționale (2009/C 85/01), în care se arată foarte clar la pct. 2.4.1, parag. 70 că instanțele naționale trebuie să asigure executarea obligației de a nu pune în aplicare măsurile preconizate și să protejeze drepturile justițiabililor împotriva ajutoarelor de stat ilegale. În principiu, acestor proceduri li se aplică normele de procedură din dreptul intern. Această concluzie este susținută și de jurisprudența obligatorie a Curții de Justiție a Uniunii Europene (Cauza C-368/04, Transalpine Ölleitung in Österreich, parag. 45 și cauza C-526/04, Laboratoires Boiron, parag. 51).
Nu în ultimul rând, în 2019 a fost adoptată Comunicarea Comisiei privind recuperarea ajutoarelor de stat ilegale și incompatibile (2019/C 247/01). Potrivit acestui document, recuperarea ajutoarelor de stat acordate legal se efectuează fără întârziere și în conformitate cu procedurile legislației naționale a statului membru în cauză, cu condiția ca acestea să permită executarea imediată și efectivă a deciziei Comisiei (parag. 19). De asemenea, este obligatorie cooperarea cu bună-credință între Comisie și statele membre în toate etapele procedurilor privind ajutorul de stat, în special în cursul unei investigații în temeiul articolului 108 alin. (2) din TFUE, întrucât o bună cooperare prezentă încă din timpul investigației poate permite o executare mai ușoară și mai rapidă a unei decizii de recuperare. Nu în ultimul rând, statul membru în cauză trebuie să ia toate măsurile necesare pentru recuperarea ajutorului de la beneficiar. Pe baza sistemului juridic al statului membru în cauză, în procesul de recuperare pot fi vizate mai multe autorități de la nivel local, regional sau național. O decizie a Comisiei adresată unui stat membru este obligatorie pentru toate organele acelui stat, inclusiv pentru instanțele acestuia (parag. 69).
Având în vedere toate dispozițiile legale citate în cuprinsul acestui material, putem concluziona că există suficiente motive pentru a stabili că reglementările naționale și europene relevante privind ajutorul de stat nu pot fi ignorate prin intermediul unor dispoziții contractuale care determină aplicarea unei legi străine.
În opinia noastră, legiuitorul român nu permite alegerea unei legi străine aplicabile în materie de ajutoare de stat, având în vedere dispozițiile legale imperative adoptate în acest domeniu, care impun anumite obligații legale atât statului, cât și autorităților relevante și beneficiarilor ajutorului de stat pe parcursul întregului proces, inclusiv monitorizarea și executarea contractului de finanțare.
Un articol semnat de Cristina Ioana Frîncu, Partner (cfrincu@stoica-asociatii.ro), Alin-Gabriel Oprea, Associate (aoprea@stoica-asociatii.ro), STOICA & Asociații.
