Teoretic, ideea de inteligență artificială pare strict legată de mediul privat, dinamic și având o continua deschidere spre nou. În aceeași cheie, birocrația statală este sinonimă cu conservatorismul și tradiția funcționarului (uman) care poate discuta face to face cu petentul. Sau cel puțin aceasta este percepția despre sistemul judiciar, unul dintre cele mai conservatoare sisteme în orice țară.
Mai puțin în Estonia, care a pariat pe inteligența artificială într-un mod care merge cu un pas mai departe decât clasicele baze de date sau mijloacele moderne de comunicare a actelor de procedură. Ministerul Justiției din Estonia a implementat un program informatic care înlocuiește judecătorul. Este vorba despre dosare care pot fi cu ușurință standardizate, respectiv acele dosare care în România sunt constituite ca urmare a cererilor în pretenții de valoare redusă (în Estonia, este vorba despre sume mai mici de 7.000 euro).
Nu este primul sistem de acest fel din țara baltică, deoarece aceasta a pariat masiv pe tehnologie pentru reducerea birocrației – atât din motive de economie ulterioară, cât și din cauza numărului mic de populație și a dificultăților în găsirea angajaților pentru sistemul guvernamental. Fiind un spațiu ex-sovietic, se ”bucură” de un grad ridicat de emigrare a tinerilor, la fel ca toată Europa de Est. În consecință, sistemul de cărți de identitate, sistemul de vot și plata taxelor sunt în întregime tehnologizate și încredințate roboților. Evident, mai apare și câte un homo sapiens pentru verificări sau modificări, dacă este cazul, dar per ansamblu, reducerea personalului uman ca urmare a inteligenței artificiale este de 80% în aceste domenii.
Este de altfel, prima țară în care se discută despre acordarea unui statut legal inteligenței artificiale și roboților, pe o plajă intermediară între lucruri și persoane. Ei vor fi numiți robo-agenți și legea va stabili cine răspunde pentru acțiunile lor și care acțiuni vor fi considerate și în ce măsură ca fiind independente.
Programul destinat sistemului judiciar presupune ca reclamantul să completeze formularul de cerere la care anexează scan-uri de pe anexe în probațiune – aproximativ în același fel cu modul de funcționare al site-ului Curții Europene a Drepturilor Omului – însă nu se oprește aici, ci pronunță și soluția. Care poate fi una administrativă, prealabilă, dacă lipsește un document sau, dacă lipsa nu se complinește ori se complinește și se poate merge mai departe cu procedura, va fi o soluție pe fondul cauzei.
Desigur că există îngrijorări/critici/frustrări și în Estonia față de un asemenea program. Dar din punctul de vedere al administrației, precum și al justițiabilului corect, el este un avantaj extraordinar. Se câștigă timp și bani. Firește, din ecuație sunt înlăturați avocații, intermediarii de orice fel, birocrația excesivă, anumite excepții dilatorii, ce erau cu succes invocate de avocați pentru a câștiga timp și a solicita onorarii. Dar lasă loc unui alt fel de arbitrariu, care de această data nu poate fi pus pe seama corupției sau orgoliului omenesc sau al unor interese. Se livrează o soluție. Ca o factură. O iei de bună și o plătești.
Există o cale de atac, dar ea este la un judecător uman, de această dată, și numai pentru aspecte legate de erori de sistem. Adică judecătorul se bazează pe ceea ce îi spune un informatician. Dacă nu există o eroare a sistemului, nu există motive de apel. Sau recurs. Sau orice altceva.
Ambițiosul proiect estonian vizează înlocuirea, în acest fel, a cel puțin 100 de angajați din sistemul judiciar. Îmbunătățirea lui se va efectua pe parcurs, în funcție de feed- back-ul de la beneficiari.
Viitorul ne va spune dacă acest început va conduce spre săli de judecată SF, cu roboți umanoizi, stabilind domiciliul copiilor sau împărțind pedepse.
Un articol semnat de Veronica Dobozi (vdobozi@stoica-asociatii.ro), Partner, STOICA & Asociaţii
