Abia în momentul în care acestea începeau, debitorii se activau, formulând contestații la executare în cadrul cărora solicitau și desființarea titlului executoriu (contractul de credit bancar). Cu alte cuvinte, cei mai mulți dintre consumatori nu contestau presupusele clauze abuzive din contractul de credit până în momentul în care începeau să fie executați silit. Abia în acest context puneau în discuție și presupusul caracter abuziv al unor clauze contractuale.
Din acest considerent, printre cele mai frecvente motive de contestație la executare invocate în practică de către consumatori sunt cele în care se susține nelegalitatea titlului executoriu (contractul de credit) din cauza pretinselor clauze abuzive (referitoare, în general, la prețul creditului - dobânda și comisioanele).
Cu alte cuvinte, sub vechea reglementare, dacă împotriva unui consumator erau efectuate proceduri de executare silită a unei creanțe bancare, acesta putea contesta executarea, iar în cadrul contestației respective putea invoca orice motive de fapt sau de drept referitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu (inclusiv caracterul abuziv al unor clauze dintr-un contract de credit bancar).
Într-o primă opinie, ori de câte ori există orice altă cale procesuală, inclusiv o acțiune de drept comun, se elimină posibilitatea invocării caracterului abuziv al unor clauze din contractul de credit pe calea unei contestații la executarea silită propriu-zisă. Astfel, în noua viziune a legiuitorului, practic, astfel de apărări sau motive de fond nu vor putea fi invocate pe calea unei contestații la executare, întrucât, consumatorii au la dispoziție posibilitatea introducerii unei acțiuni de drept comun, adică a acțiunii în constatarea nulității absolute a clauzelor considerate abuzive din contractul de credit.
Aceste modificări nu lezează dreptul debitorilor de a formula contestații la titlu, în temeiul art. 712 alin. (2) C. proc. civ., deoarece acestea nu urmăresc desființarea titlului executoriu (nu se pune în discuție valabilitatea acestuia), ci doar lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării lui.
Așa fiind, în cazul în care titlul executoriu este reprezentat de un contract de credit bancar, încheiat între un consumator și o instituție bancară, pe calea contestației la executare vor putea fi invocate doar neregularități ce privesc procedura de executare propriu-zisă, respectiv modalitatea în care se efectuează actele de executare silită (de exemplu, prescripția dreptului de a obține executarea silită, perimarea executării silite, vicii de formă a titlului executoriu sau ale altor acte de executare, invocarea plății sau a compensației legale etc.).
Astfel, în această concepție, nu ar exista niciun motiv care să justifice implementarea unei interdicții pentru consumatori de a mai invoca, pe calea contestației la executare, caracterul abuziv al unor clauze, având în vedere că, dacă instanțele au obligația de a analiza și constata caracterul abuziv al clauzelor chiar și din oficiu, cu atât mai mult trebuie să existe această posibilitate atunci când sunt sesizate de către debitori prin intermediul unei contestații la executarea silită.
Oricum, considerăm că nu ar exista un conflict cu dispozițiile Directivei nr. 93/13/CEE și Legii nr. 193/2000 întrucât, înainte de a se naște obligația instanțelor de a analiza, din oficiu, asupra caracterului abuziv, este necesar ca aceasta să fie legal învestită (deci, inclusiv, să fie învestită cu o cerere admisibilă).
În orice caz, noua configurație a art. 713 alin. (2) C. proc. civ. poate conduce la soluții și interpretări diferite în practica instanțelor, în sensul în care unele instanțe pot considera admisibilă invocarea caracterului pretins abuziv al clauzelor pe calea contestației la executare silită, în timp ce altele pot exclude o asemenea posibilitate, de plano.
Un articol semnat de Carmen Alexandra Mureșan, Senior Associate - STOICA și Asociații