Istoric, a existat mereu o incertitudine asupra semnificației „abținerii” în cadrul adunărilor generale ale acționarilor. Miza o reprezintă calculul majorității necesare pentru adoptarea hotărârilor adunării generale ordinare acolo unde Legea 31/1990 ne spune că hotărârile se adoptă cu „majoritatea voturilor exprimate”. Nu există niciun text de lege care să tranșeze clar clasificarea abținerii ca vot exprimat sau ca vot neexprimat. În practică, sunt cazuri în care interpretarea „abținerilor” ca „exprimate” înseamnă că hotărârea nu a fost adoptată, în vreme ce interpretarea ca „neexprimate” înseamnă că hotărârea a fost adoptată. Or, dacă interpretarea dată într-o adunare generală diferă de interpretarea dată de o instanță de judecată, atunci hotărârea adoptată va fi anulată.
O modificare adusă Legii 24/2017 ce va intra în vigoare în 2 august 2022 rezolvă problema (cel puțin pentru emitenții listați) prin introducerea unei norme supletive. Respectiv, dacă actul constitutiv al unei societăți nu prevede nimic, votul „abținere” are valoare de vot neexprimat. În consecință, emitentul listat are și libertatea ca, prin actul constitutiv, să stabilească altceva, respectiv că abținerea are valoare de vot exprimat. Fapt oarecum firesc, întrucât, îndepărtându-ne de tărâmul dreptului, abținerea este o manifestare de voință și are conotații de vot exprimat, nefiind similară cu tăcerea absolută sau cu absența de la adunarea generală. Libertatea de opțiune este, în orice caz, bine-venită, și fiecare emitent poate alege opțiunea potrivită (vot exprimat vs. vot neexprimat) în funcție de structura acționariatului.
Chiar dacă aria de aplicare a Legii 24/2017 este relativ restrânsă, cel puțin la nivel de principiu, în urma modificării, o interpretare precaută pentru societățile ce nu fac obiectul acestei legi este că abținerea reprezintă vot neexprimat.
Atenție! În cazul în care actul constitutiv prevede valoarea alocată abținerii, emitentul este obligat să includă o mențiune în acest sens în fiecare convocator publicat prealabil desfășurării unei adunări generale. Deși la prima vedere această modificarea creează o povară suplimentară în sarcina societății, la o privire mai atentă, norma conferă o protecție suplimentară acționarului diligent care își va putea face o proiecție corectă în ceea ce privește semnificația unei eventuale abțineri în cadrul adunării generale.
Dacă abținerea reprezintă vot exprimat, ea are semnificație în economia votului și poate fi utilizată de acționar inclusiv ca sancțiune - spre exemplu dacă acționarul consideră că nu a primit suficiente informații despre un punct de pe ordinea de zi astfel încât să poată opta pentru sau împotriva aspectului respectiv. În schimb, dacă abținerea reprezintă vot neexprimat, impactul ei în economia votului este inexistent.
Articol scris de Silviu Lazăr (attorney at law), avocat specializat în financiar-bancar și piața de capital în cadrul Schoenherr și Asociații SCA
