Dosare Juridice - Legea concurenței

Ce pot învăța companiile dominante/ deținătoare de infrastructuri esențiale și autoritățile locale din sancțiunea impusă recent de Consiliul Concurenței Netcity

de Georgiana Bădescu     Schoenherr si Asociatii


Georgiana Badescu
Foto: Schoenherr si Asociatii
Decizia recent anunțată de Consiliul Concurenței ("CC") de a amenda Netcity Telecom ("Netcity") pentru abuz de poziție dominantă se înscrie în politica strictă a autorității față de companiile dominante, deținătoare de infrastructuri esențiale. De-a lungul timpului, CC a investigat și sancționat cazuri de poziție dominantă legate de accesul la infrastructuri/ rețele esențiale în domeniul comunicațiilor mobile, distribuției de gaze, infrastructuri portuare, feroviare și aeroportuare.

În cazul Netcity, CC a reținut că regulile de concurență au fost încălcate nu doar de către companie, ci și de către administrația Municipiului București, prin Primarul General și Consiliul General al Municipiului București. În opinia CC, deși ar fi trebuit să acționeze în procesul de reglementare a condițiilor de acces la infrastructura Netcity, administrația locală a rămas în pasivitate, favorizând astfel continuarea abuzului de poziție dominantă al Netcity.

Având în vedere atenția acordată de către autoritatea de concurență acestui subiect, e recomandabil pentru companiile deținătoare de infrastructuri esențiale care dețin o poziție dominantă de piață, dar și pentru autoritățile locale care au un rol/interes în proiectele derulate de astfel de companii să își analizeze situația din punct de vedere al conformării cu legislația de concurență.

Când pot intra astfel de proiecte în vizorul autorității de concurență?

Regulile de concurență sunt stricte în ceea ce privește acțiunile unei companii dominante.

Spre deosebire de companiile active pe o piață concurențială, companiile dominante au obligația de a-și planifica modelul de afaceri cu atenție, astfel încât să nu distorsioneze piețele pe care acționează.
În cazul infrastructurilor „esențiale” (fie că vorbim de soluții tehnice de amplasare a infrastructurii de comunicații - de tip Netcity, sau de infrastructuri de transport/ distribuție energie, gaze sau transport feroviar), o astfel de obligație presupune acordarea accesului la infrastructură în condiții tehnice și comerciale transparente, nediscriminatorii și rezonabile, fundamentate pe costuri.

Această cerință este vitală pentru a elimina posibilele efecte de discriminare între utilizatorii infrastructurii sau, în anumite cazuri, de exploatare a acestora. În cele din urmă, astfel de reguli au rolul de a proteja consumatorul final și de a-i asigura acestuia opțiuni suficiente și prețuri echitabile.

Prin urmare, ori de câte ori modelul de afaceri al unei companii deținătoare de infrastructuri esențiale va ridica probleme de acces nerezonabil sau discriminatoriu, ne putem afla într-un scenariu de potențial abuz de poziție dominantă.
De cele mai multe ori, astfel de probleme țin de structurarea ofertei tarifare, de pildă prin dimensionarea unor discount-uri sau prețuri ce discriminează între clienții mari și cei mici. În mod similar, impunerea unor cantități sau a unor durate minime sunt susceptibile de a intra în atenția CC, întrucât ar putea exploata starea de dependență a clienților și impune acestora servicii suplimentare care nu le sunt necesare.

Ce anume poate sancționa CC?

Ca prim pas, CC poate stabili, de exemplu urmare a unei anchete sectoriale, că nu există alternative viabile pentru serviciile oferite de o companie deținătoare de infrastructuri esențiale în aria geografică în care operează respectiva companie.

Pe de altă parte, urmare a unor plângeri, CC poate investiga în mod direct acțiunile companiei deținătoare de infrastructuri esențiale, pentru a stabili dacă și în ce mod aceasta abuzează de poziția sa dominantă.

Luând exemplul Netcity, concluziile CC indică faptul că aceasta a abuzat de poziția sa dominantă în special prin:
  • impunerea unor tarife bazate pe gradul de ocupare (pe spațiul fizic efectiv închiriat);
  • obligarea clienților de a închiria lungimi minime de infrastructură-suport, adică impunerea unei cantități minime, chiar dacă beneficiarii nu aveau nevoie de cantitatea respectivă;
  • impunerea unor servicii suplimentare de închiriere, indiferent de opțiunea reală a beneficiarilor;
  • impunerea unor durate minime de închiriere;
  • limitarea opțiunii beneficiarilor de a instala și alte cabluri de comunicație electronică (e.g., coaxiale) în afara fibrei optice.
Ce trebuie reținut

Pentru a evita expunerea din punct de vedere al dreptului concurenței, companiile deținătoare de infrastructuri esențiale trebuie întâi de toate să își conștientizeze poziția pe piață.

În măsura în care există riscul de a se afla într-o poziție dominantă, companiile respective trebuie să își evalueze în mod permanent acțiunile și modelul de afaceri, astfel încât să evite incertitudinile generate de o investigație a CC. Măsuri efective recomandabile pentru aceste companii pentru asigurarea conformării cu legislația de concurență includ: evaluarea constantă a contractelor, dar și a implementării practice a acestora, atât juridic cât și economic, pentru a evita riscul aplicării unui tratament neechitabil și discriminatoriu între clienți; aplicarea unor criterii clare, transparente și obiective în relațiile de afaceri și instruirea constantă a personalului în legătură cu regulile ce trebuie aplicate zi de zi.

Astfel de măsuri sunt cu atât mai importante având în vedere riscurile cu care se confruntă companiile odată declanșată o investigație a Consiliului Concurenței, riscuri care nu se limitează la o posibilă amendă contravențională aplicată ca procent din cifra de afaceri.

În mod suplimentar, trebuie contorizate costurile generate de adaptarea rapidă a modelului de afaceri, riscurile reputaționale asociate unor astfel de investigații și, nu în ultimul rând, litigii subsecvente cu companiile vătămate, în vederea recuperării prejudiciilor cauzat de abuz. Astfel de acțiuni în despăgubire au început să se înmulțească, odată cu transpunerea în cadrul legislativ național a Directivei 2014/104/UE privind anumite norme care guvernează acţiunile în despăgubire în temeiul dreptului intern în cazul încălcărilor dispoziţiilor legislaţiei în materie de concurenţă a statelor membre şi a Uniunii Europene.

La rândul lor, autoritățile implicate în/interesate în derularea unor proiecte privind infrastructuri esențiale pe piețe pe care operează companii cu poziție dominantă trebuie să își conștientizeze și exercite rolul activ în reglementarea accesului la astfel de infrastructuri esențiale, pe baza unor criterii clare și transparente (cum ar fi modelul bazat pe costuri).

Un articol semnat de avocat Georgiana Bădescu, partener, coordonatoarea practicii de dreptul concurenței și dreptul Uniunii Europene în cadrul Schoenherr și Asociații SCA​


Citeste mai multe despre   





Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.

















2464 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.

Aici puteti modifica setarile de Cookie

hosted by
powered by
developed by