Începând cu 12 iulie 2020 o nouă formă a Legii insolvenței a intrat în vigoare. Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență („Legea Insolvenței”) a fost modificată prin Legea nr. 113/2020 privind aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 88/2018 („OUG nr. 88/2018”) pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul insolvenței și a altor acte normative („Legea Modificatoare”).
OUG nr. 88/2018 a fost intens discutată la momentul adoptării sale, scopul principal fiind de a implementa metode suplimentare de protejare a creditorilor bugetari, precum și de a asigura recuperarea în proporție cât mai mare a creanțelor acestora.
Legea Modificatoare schimbă la rândul său câteva dintre modificările aduse de OUG nr. 88/20180 și introduce chiar și unele chestiuni noi.
În acest articol vom puncta acele aspecte care sunt de interes nu numai pentru cei care își desfășoară activitatea în mod regulat în domeniul insolvenței, dar și pentru cei care ar putea avea acces incidental la o astfel de procedură.
1. Modificări privind cerințele pentru deschiderea procedurii de insolvență
1.1. Majorarea valorii prag la 50.000 lei.
Legea Modificatoare stabilește valoarea prag pentru deschiderea procedurii insolvenței la 50.000 lei.
Suma de 50.000 lei este valabilă atât pentru cererile creditorilor, cât și pentru cererile debitorilor, inclusiv pentru cererile formulate de lichidatorul numit în procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 31/1990. În ceea ce privește creanțele salariale, valoarea prag pentru deschiderea procedurii de insolvență a rămas neschimbată, respectiv la 6 salarii medii brute pe economie/salariat.
1.2. Proporția creanțelor fiscale din totalul masei credale a fost eliminată
În ceea ce privește cererile de deschidere a procedurii de insolvență introduse de către debitori, sub imperiul OUG nr. 88/2018, acestea trebuiau să îndeplinească o condiție suplimentară, respectiv cuantumul creanțelor bugetare trebuia să fie mai mic de 50% din totalul declarat al creanțelor debitorului. În cazul în care această cerință nu era îndeplinită, cererile debitorilor erau respinse de către instanță.
Prin Legea Modificatoare cerința suplimentară privind proporția creanțelor fiscale din totalul masei credale a fost eliminată.
Considerăm că amendamentul este justificat și de bun augur având în vedere că OUG nr. 88/2018 impunea o condiție suplimentară ce era în contradicție cu o altă prevedere din Legea Insolvenței, respectiv cu obligația debitorului de a solicita deschiderea procedurii în termen de maximum 30 de zile de la apariția stării de insolvență, stare obiectivă a patrimoniului debitorului care nu ține cont și nu are legătură cu calitatea creditorului și cu tipul creanțelor sale.
Prin introducerea acestui amendament se înlătură dificultatea practică de a îndeplini obligația legală de introducere a cererii de deschidere a procedurii insolvenței atunci când condiția privind proporția creanțelor bugetare nu este îndeplinită, cu efecte asupra înlăturării unei posibile răspunderi penale pentru săvârșirea infracțiunii de bancrută simplă.
2. Modificări privind creanțele curente
2.1. Executarea silită a creanțelor curente
Legea Modificatoare a eliminat dreptul creditorilor ce dețineau creanțe curente, născute în cursul procedurii de insolvență, cu vechime mai mare de 60 de zile, de a iniția executarea silită împotriva debitorilor supuși procedurii de insolvență, drept instituit prin OUG nr. 88/2018. Astfel, recuperarea unor asemenea creanțe se poate face numai în cadrul procedurii de insolvență, iar nu prin intermediul executării silite.
Paralelismul procedurii de insolvență cu executarea silită a fost întotdeauna un subiect disputat, ce a primit de multe ori soluții diferite atât în legislația anterioară, cât și în practică. Remarcăm însă că interpretarea trebuie să pornească de la principiile fundamentale ale insolvenței privind caracterul concursual, colectiv și egalitar al participanților la procedură.
2.2. Soluționarea cererilor de plată
Legea Modificatoare a schimbat momentul de la care curge termenul pentru analiza cererilor de plată a creanțelor curente, respectiv de la data recepționării cererii de către administratorul judiciar, și nu de la depunerea cererii, cum prevedea textul inițial. Totodată, termenul în care administratorul judiciar trebuie să formuleze un răspuns a fost majorat de la 10 la 15 zile.
Amendamentul poate fi justificat de volumul activităților pe care administratorii judiciari le derulează în cadrul unui proceduri de insolvență. În plus, acordarea unui termen de răspuns mai mare are ca posibil efect și studierea mai atentă de către aceștia a cererii de plată.
Pe de altă parte, creditorii vor primi răspuns la cererile de plată în termene mai lungi și deci vor fi plătiți mai târziu, ceea nu este dezirabil pentru un creditor care alege să continue să lucreze cu o societate insolventă.
De asemenea, remarcăm că Legea Modificatoare vine cu o altă clarificare ce vizează inclusiv creanțele curente, aplicabilă perioadei de reorganizare. Astfel, reglementarea inițială stipula că în cazul în care debitorul nu se conformează planului sau se acumulează noi datorii, oricare dintre creditori sau administratorul judiciar putea solicita oricând judecătorului-sindic să dispună intrarea în faliment a debitorului.
Prin OUG nr. 88/2018 s-a reglementat suplimentar că cererea de deschidere a procedurii de faliment va fi respinsă de către judecătorul-sindic în situația în care debitorul încheie o convenție de plată cu acest creditor. Pentru a completa acest amendament, Legea Modificatoare a introdus și o definiție pentru convenția de plată, respectiv ca fiind înțelegerea între debitor și creditor privind stingerea în una sau mai multe tranșe a obligațiilor la alte termene decât cele scadente conform prevederilor contractuale sau legale.
Deși în aparență aceste modificări nu sunt semnificative, apreciem că orice clarificare sau definiție este oportună, pentru că poate limita situațiile neclare ce pot interveni atunci când legea este lacunară. Legea Insolvenței, deși prezintă o reglementare amplă, s-a dovedit de multe ori insuficientă, iar majoritatea problemelor ivite în practică au fost tranșate de practicienii în insolvență și în final de instanțele de judecată, conducând în unele cazuri la o jurisprudență neunitară.
3. Modificări privind modalitatea de înscriere a creanțelor bugetare contestate
Legea Modificatoare a schimbat modalitatea de înscriere a creanțelor bugetare contestate, stabilind că acestea vor fi înregistrate provizoriu în tabelul de creanțe, spre deosebire de OUG nr. 88/2018 care impunea să fie înscrise sub condiție rezolutorie.
Conform Legii Insolvenței, creanțele înscrise provizoriu vor avea toate drepturile prevăzute de lege cu excepția dreptului de a încasa sumele propuse spre distribuire. Acestea se vor consemna în contul unic până la definitivarea creanței, respectiv până la soluționarea contestației formulate împotriva acesteia.
Deși aparent este o modificare de nuanță, problema creanțelor fiscale contestate a primit soluții contradictorii de-a lungul timpului. Înainte de OUG nr. 88/2018, astfel de creanțe erau înscrise sub condiție suspensivă, ceea ce presupunea că titularii lor nu erau îndreptățiți la vot sau la distribuirile realizate în cursul procedurii până la îndeplinirea condiției respective.
Înscrierea sub condiție rezolutorie sub imperiul OUG nr. 88/2018 conferea drepturi depline creditorilor bugetari, aceștia bucurându-se de toate beneficiile procedurii de insolvență până la îndeplinirea condiției rezolutorii, respectiv admiterea contestației și/sau a litigiilor de contencios administrativ formulate privind creanța înscrisă și anularea acesteia. Chestiunea devenea stringentă când în lipsa unui termen limită de soluționare a contestațiilor împotriva creanțelor fiscale, litigiile de contencios administrativ teoretic se puteau derula pe o perioadă chiar mai lungă decât procedura de insolvență.
Apreciem că soluția impusă de Legea Modificatoare este una de mijloc, având în vedere că pe de o parte, creanțele bugetare contestate vor avea dreptul de a vota în cadrul procedurii, iar sumele care în mod normal ar fi alocate pentru achitarea lor vor fi puse de o parte în contul unic de insolvență și eliberate numai după soluționarea litigiului de fond privind existența și întinderea creanței fiscale.
Articol semnat de Ana Atanasiu - Senior Associate PeliPartners și Delia Lepadatu - Associate PeliPartners
