"For to be free is not merely to cast off one's chains, but to live in a way that respects and enhances the freedom of others". (Nelson Mandela)

Loredana CristeaFoto: Filip & Company

Marea Camera a Curţii Europene a Drepturilor Omului a decis pe 15 noiembrie 2018 că Rusia a încălcat Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin sancţionarea abuzivă a lui Aleksei Navalnîi pentru participarea la adunări paşnice (cazul Navalnîi c. Rusia, aplicatia nr. 29580/12).

Aleksei Navalnîi este un activist politic, lider al opoziţiei din Rusia, blogger şi susţinător anticorupţie. El a fost arestat în multiple ocazii în timpul unor adunări publice împotriva Guvernului, iar ulterior a fost și condamnat de instanţele ruse. Dl. Navalnîi a formulat plângere în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, arătând că în acest fel i-au fost încălcate drepturile prevăzute de Convenţie.

Despre libertatea de întrunire

Despre dreptul la a participa la reuniuni şi adunări publice se spune că face parte din esenţa dreptului la liberă exprimare, parte integrantă a statului de drept.

În definirea libertăţii de reuniune, jurisprudenta bogată a CEDO a reţinut că, pe de o parte, acest drept presupune posibilitatea unei persoane de a participa fizic la adunări (1*), dar şi prerogativa acesteia de a participa la manifestaţii fără riscul de a fi supusă unor sancţiuni, considerandu-se ca sancţionarea disproporţionată a unei persoane pe motiv că a luat parte la adunări ilegale reprezintă o încalcare a dreptului garantat de art. 11 CEDO (2).

Totodataă, Curtea a arătat în jurisprudenta sa că este esenţial caracterul paşnic al unei manifestaţii pentru a beneficia de protecţia art. 11, însă condamnarea unei persoane pentru simpla prezenţă la o astfel de manifestaţie, fără ca instanţa să analizeze dacă ea a fost paşnică sau violentă, constituie o încălcare a principiilor democratice în absenţa incitării la violenţă (3). Mai mult, o persoană nu încetează să beneficieze de dreptul la libertatea de întrunire paşnică din cauza unor acte de violenţă sporadice sau a altor infracţiuni comise de alte persoane în cursul unei demonstraţii, dacă persoana în cauză îşi pastrează intenţiile şi comportamentul paşnice (4). Sarcina de a proba intenţiile violente ale organizatorilor unei demonstraţii revine autorităţilor (5).

Nu în ultimul rând, referitor la autorizarea manifestaţiei, CEDO a stabilit (6) că existenţa unor autorizaţii prealabile nu contravine art. 11, însă interdicţia desfăşurarii unor astfel de proteste trebuie fundamentată prin probarea unor pericole grave. Invocarea simplului fapt că există pericolul unor incidente cu alte persoane nu este conform exigenţelor CEDO.

Care au fost argumentele invocate?

D-l Aleksei Navalnîi s-a plâns de faptul că cele 7 arestări şi 2 reţineri cumulând un total de 172 zile de privare de libertate nu au avut un fundament legitim, autorităţile arestându-l în timp ce participa la întâlniri paşnice. Totodată, a criticat faptul că acţiunile autorităţilor au avut la bază raţiuni politice, iar nu încălcarea unor eventuale obligaţii legale.

Marea Camera a decis în mod unanim că au fost încălcate:

  • art. 6 alin. 1 privind dreptul la un proces echitabil;
  • art. 5 alin. 1 privind dreptul la libertate şi securitate/corectitudinea arestării sau detenţiei;
  • art. 11 privind libertatea de întrunire paşnică;
  • art. 18 privind limitarea folosirilor restrângerilor drepturilor.

Ce a reţinut Curtea?

Instanţa europeana a stabilit că au fost încălcate art. 5 şi 6 din Convenţie, în condiţiile în care nu a existat niciun motiv pentru care procesele verbale de constatare a amenzilor să nu fie redactate pe loc, iar nu prin aducerea aplicantului la secţia de poliţie, unde acesta a fost reţinut pentru mai multe ore, fără ca Guvernul să aducă vreo justificare în acest sens.

În ce priveşte art. 11 din Convenţie, Curtea a arătat că libertatea de reunire este un drept fundamental, iar, deşi guvernele pot reglementa proceduri pentru autorizarea acestor întâlniri, punerea lor în executare nu poate conduce la eliminarea dreptului la întrunire în substanţa sa. În acest sens, pentru ca o intervenţie asupra dreptului la întrunire să fie justificată, aceasta ar trebui să aibă un scop legitim, ca de exemplu prevenirea unor infracţiuni sau a încălcării drepturilor altora (ceea ce trebuie dovedit în fiecare caz în parte).

Astfel, măsurile luate nu au fost necesare într-un stat democratic, având în vedere şi faptul că măsuri de natură penală nu ar trebui, de principiu, să fie luate faţă de persoane care participă la întruniri paşnice, aceasta fiind o măsură cu consecinţe importante asupra libertăţii persoanei ce trebuie să se aplice doar ca ultim resort.

Curtea a reţinut că în condiţiile în care că Rusia nu deţine o legislaţie care să protejeze participanţii la demonstraţii, proteste şi întâlniri împotriva interferenţelor arbitrare, solicită statului rus să implementeze cadrul şi mecanismele necesare, astfel încât autorităţile să protejeze dreptul fundamental de a participa la demonstraţii paşnice şi, mai mult decât atât, să arate toleranţa în cazul celor neautorizate.

În consecinţă, Rusia a fost condamnată la plata sumelor de 50.000 de euro ca despăgubiri morale lui Aleksei Navalnîi, 1.025 de euro ca despăgubiri materiale şi 12.653 de euro reprezentând cheltuieli de judecată.

Un articol semnat de Loredana Cristea, Associate

Note*

1. CEDO, hot. Adali impotriva Turciei;

2. CEDO, hot. Mkrtchyan impotriva Armeniei;

3. CEDO, hot. Cetinkaya impotriva Turciei;

4. CEDO, hot Ziliberberg împotriva Moldovei si hot. Primov şi alţii împotriva Rusiei;

5. CEDO, hot. Partidul Popular Creştin Democrat împotriva Moldovei;

6. CEDO, hot. Ivanov si altii impotriva Ucrainei.