Faptul ca in urma referendumului din 23 iunie 2016 s-a decis iesirea Regatului Unit din Uniunea Europeana, eveniment ce urmeaza a avea loc la 29 martie 2019, este o realitate ce produce, pe langa consecinte de natura politica, economica si nu numai, importante consecinte ce vor afecta relatiile juridice. Intr-adevar, pana la acel moment Regatul Unit face parte din Uniunea Europeana, ceea ce ii confera calitatea juridica de stat membru, generand toate consecintele prevazute atat de tratatele si conventiile internationale ce opereaza cu notiunea de stat membru al Uniunii Europene, cat si cele prevazute de toate actele juridice ale Uniunii Europene care au in vedere aceasta notiune.

Razvan Ionescu, Alin GrapaFoto: Filip & Company

Este exemplul astfel al dispozitiilor privind efectele pe care o hotarare pronuntata de o instanta dintr-un stat membru le va produce in celelalte state membre. In prezent, aceste aspecte sunt reglementate si intra sub incidenta Regulamentului UE nr. 1215/2012 privind competenta judiciara, recunoasterea si executarea hotararilor in materie civila si comerciala (in continuare "Regulamentul"). Pana la momentul iesirii din Uniune, potrivit dispozitiilor 36 si 39 din Regulament, o astfel de hotarare va fi recunoscuta in celelalte state membre fara sa fie nevoie de o procedura speciala, respectiv va fi executorie fara sa fie necesara o hotarare de incuviintare a executarii.

In aceste conditii, problemele ce vor aparea in practica in legatura cu aceste dispozitii ulterior iesirii Regatului Unit din Uniune privesc efectele unei hotarari executorii pronuntate in Regatul Unit anterior Brexitului, moment la care Regatul Unit este stat membru, insa care se doreste a fi pusa in executare ulterior acestui moment, data la care Regatul Unit este considerat stat tert.

Intr-adevar, exista posibilitatea ca post-Brexit sa existe o intelegere intre Regatul Unit si Uniunea Europeana, prin care sa se stabileasca faptul ca Regulamentul va fi pe mai departe aplicabil in relatia dintre Regatul Unit si statele membre ramase. In cazul in care nu se va intampla insa acest lucru sau nu va interveni un alt acord care sa produca in principiu efecte similare cu acest Regulament, vor fi incidente distinctiile facute mai jos. In realitate, va fi foarte dificil ca dispozitiile Regulamentului sa ramana pe mai departe aplicabile astfel cum se intampla la momentul la care Regatul Unit era stat membru.

Cum vor putea fi puse in executare hotararile din Regatul Unit post-Brexit?

Astfel, intereseaza efectele unei hotarari pronuntate in Regatul Unit la un moment la care, atat incheierea contractului, cat si pronuntarea hotararii, Regatul Unit era stat membru al Uniunii. Intrebarea care se ridica este daca recunoasterea si executarea acesteia vor cadea sub incidenta Regulamentului sau, din contra, va fi necesara recunoasterea si incuviintarea executarii acesteia de catre instanta nationala, astfel cum este cazul in Romania spre exemplu, in cazul in care ar fi sesizata o instanta din tara noastra. Momentul la care trebuie sa ne raportam in acest caz, este acela la care se doreste punerea in executare a hotararii pronuntate de o instanta din Regatul Unit. In cazul in care la acel moment Regatul Unit nu mai este stat membru al Uniunii, respectiva hotarare nu se va mai bucura de recunoastere si executorialitate in statul membru in care se doreste executarea.

Cu alte cuvinte, problema care se ridica este daca caracterul executoriu si in alte state membre ale Uniunii, in afara de cel in care a fost pronuntata hotararea, va ramane un atribut al hotararii respective in restul statelor membre ulterior Brexitului sau nu. Argumentul in favoarea raspunsului afirmativ consta in faptul ca la momentul la care a fost pronuntata, respectiva hotarare apartinea unui stat membru. Argumentul in favoarea raspunsului negativ este acela ca la momentul la care se doreste executarea, instantei din statul membru sesizat i se va cere executarea unei hotarari provenind dintr-un stat tert.

Consideram ca cel de-al doilea argument va prevala, intrucat potrivit Regulamentului, dispozitiile de procedura aplicabile in acest caz sunt cele din statul membru sesizat. Or, luand exemplul C.proc.civ. roman, executarea silita este un nou proces, caruia ii vor fi aplicabile dispozitiile procedurale de la momentul la care este declansata executarea. Iar, la acel moment, hotararea pronuntata anterior in Regatul Unit nu se mai bucura potrivit dreptului intern (Regulamentul UE nr. 1215/2012, fiind parte integranta din dreptul intern) de caracter executoriu de drept in Romania, fara parcurgerea niciunei alte proceduri.

Insa, exista si alte instrumente internationale care ar putea umple golul lasat de Regulament, cu toate ca nu un regim juridic identic, ci doar asemanator. Este astfel exemplul Conventiei de la Haga din 2005 privind acordurile de alegere a forului. In masura in care Regatul Unit va semna Conventia de la Haga astfel incat aceasta sa devina aplicabila de la momentul iesirii Regatului Unit din Uniune sau imediat dupa aceasta iesire, atunci toate efectele care anterior erau generate de Regulament, vor fi pe viitor produse prin intermediul Conventiei. Totusi, aceasta afirmatie este corecta doar in masura in care discutam despre clauze de alegere exclusiva a competentei in favoarea instantelor din Regatul Unit, hotararea fiind astfel pronuntata in temeiul respectivei clauze, intrucat acesta este domeniul de aplicare al Conventiei.

Pentru a fi aplicabila Conventia de la Haga, Regatul Unit va trebui sa adere la aceasta Conventie, intrucat parte membra in prezent este Uniunea Europeana. Intr-adevar, desi aceasta Conventie este aplicabila si Regatului Unit, acesta fiind stat membru in prezent la aceasta Conventie, ulterior Brexitului, odata cu pierderea statutului de stat membru al Uniunii Europene, va fi pierdut si statutul de parte la Conventie. Insa, pentru a adera la aceasta Conventie nu este necesar acordul celorlalte state (in afara de Uniunea Europeana, parti la Conventie sunt Mexic si Singapore).

Totusi, nici aceasta solutie nu este la adapost de orice riscuri privind aplicabilitatea sa. Astfel, potrivit art. 16 alin. (1) din Conventie prezenta conventie se aplica acordurilor de alegere exclusiva a forului incheiate dupa intrarea sa in vigoare in statul instantei alese, iar potrivit alin. (2) al aceluiasi articol prezenta conventie nu se aplica litigiilor initiate inainte de intrarea sa in vigoare in statul instantei alese. Insa, cu toate acestea, se poate considera ca dispozitiile Conventiei au intrat deja in vigoare in Regatul Unit, avand in vedere ratificarea de catre Uniunea Europeana a acesteia, desi Regatul Unit nu este ea insasi semnatara a Conventiei.

De asemenea, exista si alte conventii internationale cu efecte similare, insa aplicabilitatea acestora este discutabila. Astfel, este posibil sa se poata aplica Conventia de la Bruxelles din 1968 privind competenta judiciara si executarea hotararilor in materie civila si comerciala, la care Regatul Unit a aderat la momentul la care a devenit stat membru la Comunitatea Economica Europeana. De asemenea, s-ar putea aplica Conventia de la Lugano din 2007, insa pentru a fi posibil acest lucru Regatul Unit trebuie sa adere la Conventie in mod formal, iar acest lucru necesita acordul unanim al celorlalte state membre potrivit art. 72 alin. (3) al Conventiei. Cu toate acestea, se poate obtine acest rezultat si intr-o alta modalitate, respectiv Regatul Unit poate sa re-intre in Asociatia Europeana a Liberului Schimb, care este parte la aceasta Conventie.

Cu toate acestea, este foarte probabil sa existe un acord in acest sens intre Regatul Unit si Uniunea Europeana, in cazul in care acestea ajung la un numitor comun. In acest sens, Consiliul UE a publicat in data de 22 mai 2017 Directivele pentru negocierea unui acord intre Regatul Unit si Uniunea Europeana prin care sa se stabileasca conditiile iesirii Regatului Unit din Uniune. In legatura cu problema analizata de noi, se prevede faptul ca Acordul dintre Uniune si Regatul Unit ar trebui sa prevada ca hotararile pronuntate inainte de momentul Brexitului ar trebui sa ramana in continuare sub incidenta dispozitiilor relevante ale dreptului Uniunii existente anterior Brexitului. In cazul in care Regatul Unit va fi de acord cu aceste propuneri, Acordul ce va fi incheiat va contine astfel de prevederi.

Din paragraful precedent se confirma solutia propusa in prezentul articol, in sensul in care ulterior Brexitului, de principiu, o hotarare pronuntata de o instanta din Regatul Unit nu va fi recunoscuta si nu va putea fi pusa in executare fara nicio formalitate prealabila in restul statelor membre, intrucat Regatul Unit nu va mai fi stat membru la acel moment. Daca lucrurile nu ar sta astfel, ar fi inutile astfel de dispozitii ale Acordului ce este posibil se se incheie intre Regatul Unit si Uniune, care sa prevada aceste efecte.

Concluzionand, in masura in care se va dori executarea silita a unei hotarari ce a fost pronuntata in Regatul Unit la un moment la care acesta era stat membru UE, insa executarea are loc ulterior Brexitului, Regatul Unit trebuie sa fie considerat stat tert prin raportare la momentul declansarii executarii. Astfel incat, vor deveni incidente dispozitiile C.proc.civ. privind recunoasterea si executarea hotararilor straine, fiind inlaturate de la aplicare dispozitiile Regulamentului nr. 1215/2012, insa aceasta doar in cazul in care se doreste executarea in Romania. Nu astfel vor sta lucrurile daca intre Regatul Unit si Uniunea Europeana va fi incheiat un Acord care sa prevada contrariul ori Regatul Unit va adera la alte instrumente internationale care produc efecte similare: Conventia de la Bruxelles, Conventia de la Haga, Conventia de la Lugano.

Un articol semnat de Razvan Ionescu - senior associate si Alin Grapa - associate