1. Cum se prezintă România din perspectiva litigiilor, față de alte state europene, dezvoltate, dar și din regiune? Cum se dezvoltă piața în condițiile economice actuale? Care este poziția în piață a Filip & Company?
George Trantea: Piața litigiilor din România este precum economia noastră: emergentă! Justitiabilul român apeleaza la serviciul ”justiție” și pentru neînțelegeri minore, fapt ce se manifestă în aproximativ 3.000.000 dosare pe rol în fiecare an, dintre care aproximativ 25% sunt dosare penale. Prin urmare, un număr aproximativ de 2.550.000 dosare civile și comerciale înregistrate în 2018 și 2019 (detalii aici). Numărul de dosare este comparabil cu populația care iese la vot, dacă ne gândim că în fiecare dosar sunt cel puțin două părți. Prin comparație, în Franța, la o populație triplă, dosarele civile și comerciale erau în 2018 - 1.532.000 (detalii aici). Este adevărat că, în România, aproximativ 750.000 dosare, în fiecare an, sunt dosare de încuviințare executare silită ce reprezintă mai mult o formalitate judiciar-administrativă.
Volumul mare de dosare se întâlnește cu un deficit de personal la nivelul instanțelor, accentuat în ultima perioadă prin măsurile legate de condițiile de pensionare ale magistraților.
Cei doi factori conduc la dereglări în funcționarea acestui serviciu: judecători excelenți, cu experiență, sunt chemați să soluționeze vrafuri întregi de chestiuni care sunt mai degrabă administrative, iar dosarele dificile, în care ar fi util rolul activ al judecătorului, în care părțile ar putea beneficia de experiența și înțelepciunea judecătorului, primesc același tratament precum oricare alte pricini.
Și practicienii dreptului se adaptează la această realitate. Un număr mare de dosare diversificate conduce la nevoia de avocați cu valente pentru mai multe tipuri de cauze. Spre deosebire de alte state, în care în ultimele decade s-a pus mai mult accent pe practici strict specializate, în România avocatul trebuie să fie integrator deoarece e foarte probabil să fie nevoie de serviciile lui într-o pluralitate de domenii.
Din conversațiile recente cu colegi avocați din alte piețe europene rezultă că există o presiune ca avocații să se adapteze la noi modalități de interacțiune cu clienți și să accepte o diversificare a serviciilor. Putem spune că le-am luat-o înainte pentru că, de fapt, rămăsesem pe loc și acum se întorc ei.
Criza aceasta poate determina și o diminuare a apetenței pentru litigii a românilor care își dau seama că un proces de 3-4 ani poate fi păgubitor sau nesustenabil pentru una sau fiecare dintre părți și adaptarea la dificultăți include capacitatea de a atinge compromisul și a tranzacționa între interese conflictuale. Așteptăm să se dezvolte și la noi înțelegerea și cultura măsurilor de prevenție care să înlocuiască disputele și să mai elibereze judecătorii pentru a se ocupa cu resursele adecvate de cazurile dificile.
Cătălin Alexandru: Filip & Company este o firmă full-service care a avut mereu, pe lângă activitatea prodigioasă de consultanță juridică, un departament puternic de litigii si arbitraj și ne bucurăm de o recunoaștere specială din partea clienților în zona disputelor complexe, dificile, cu miza mare sau de nișă.
2. Câți litigatori are astăzi echipa pe care o coordonați și ce procent din volumul total de activitate al firmei acoperă practica de litigii?
CA: Suntem 14 avocați dedicați activității de litigii si arbitraj, cea mai mare parte cu experiență de peste 5 ani și acoperind aproape un sfert din volumul total de activitate al firmei.
3. V-ați alăturat recent echipei Filip & Company. Ce plusuri aduce echipei această alăturare?
GT: Deși m-am alăturat recent, simt că sunt aici dintotdeauna. Aceasta deoarece am rezonat cu valorile Filip & Company și am întâlnit oameni care urmăresc un același scop: echilibrul sau, altfel, spus, bunul simț și buna așezare în toate demersurile lor profesionale și construcția de calitate pe termen lung.
În acest spirit, scopul integrării echipei este de a sprijini eforturile ei de a proteja interesele clienților în domeniile în care aceștia întâmpină dificultăți în această perioadă. Disputele fiscale, cele privind protecția activității lor comerciale sau cele izvorâte din participarea la proceduri de achiziție publică sau alte proceduri administrative sunt domeniile în care clienții au nevoie de asistență în crestere și acestea sunt domeniile în care voi concentra și implicarea mea și în care pot contribui cu experiența si specializarea mea.
Pandemia a relevat faptul că este nevoie de investiții și de restructurare și de concentrarea eforturilor, deci atât de construcție, cât și de sacrificiu, pentru a depăși inerțiile sau metodele care nu livrează rezultate, indiferent unde manifesta acestea. Clienții au început să ”iasă din carapace” și să solicite celorlalți actori în relațiile sociale și juridice să-și îndeplinească rolurile asumate sau care le revin. Noi suntem aici pentru a ne asigura că schimburile se derulează cu respectarea echilibrului între drepturi și îndatoriri. Eu, în special, îi voi sprijini pe clienți în orice demers care va implica asigurarea bunei- așezări din partea autorităților, fie ele fiscale, fie contractante sau publice, dacă vorbim de achiziții publice si alte raporturi administrative.
4. În ce domenii sunt cele mai multe litigii și care ar fi motivul pentru eventualele concentrări pe anumite segmente ale pieței?
GT: Deoarece încă descoperim libertatea și, implicit, responsabilitatea aferentă, instituții de bază precum ale dreptului proprietatea, concurența/ consumul sau creditul aferent sunt surse de neliniști judiciare. Fiecare dintre aceste instituții, prin nenumăratele modificări, este o sursă continuă de litigii în care judecătorii sunt chemati să remedieze treaba mai puțin bine făcută a executivului.
Tot problemele cu autoritățile sunt cele care atrag cele mai multe dispute. Dacă în trecut litigiile de muncă reprezentau un vârf de incarcare, urmate apoi de creditare și, în functie de ciclul economic, de insolvente, în prezent relația cu autoritățile este cea care generează cele mai multe conflicte. În acest domeniu, de cele mai multe ori, chiar dacă există la nivel declarativ, posibilitatea de soluționare pre- litigioasă nu este eficientă și se ajunge de cele mai multe ori în fața instanțelor. La nivelul ÎCCJ, al Curților de Apel și al Tribunalelor, contenciosul administrativ și fiscal ocupă un loc fruntaș. Fie că vorbim de contencios fiscal, de cel aferent diverselor proceduri de autorizare sau de achiziții publice, cel mai greu pare să funcționeze înțelegerea cu autoritățile. Motivele pot ține de lipsa de încredere și de exercițiul nedesăvârșit al responsabilității. Dar, cum nu putem schimba dintr-o dată o realitate clădită pe o istorie de zeci de ani și acționăm în limita mandatelor încredințate de clienții noștri, noi ne ocupăm de identificarea căilor adecvate pentru fiecare situație în parte și urcăm dealul treaptă cu treaptă, cauză cu cauză.
5. Cât de dificilă este rezolvarea litigiilor? Care este cea mai lungă perioadă pe care s-a întins rezolvarea unui litigiu?
GT: Gradul de dificultate nu este direct proporțional cu durata de soluționare. În materia contenciosului fiscal, unde pot interveni dificultăți ce țin de administrarea probei cu expertiză tehnică în domenii foarte specializate (cum ar fi prețurile de transfer, de exemplu), litigiile se întind pe o durată medie de 3 -4 ani, dar pot ajunge și la 7 ani. La polul opus, cele din domeniul achizițiilor publice unde, uneori, expertizele necesare sunt cel puțin la fel de tehnice, se pot soluționa și în câteva luni. În experiența proprie, cel mai lung litigiu în care am asistat a durat 10 ani și a fost în domeniul fiscal.
CA: Pe măsura maturizării pieței românești a litigiilor, și dificultatea rezolvării lor a crescut, mai ales când ajung să se confrunte două echipe de avocați cu viziune strategică, imaginație și atenție la detaliu. Mai mult, adevăruri altădată de necontestat – cum ar fi eficiența mai mare a arbitrajelor din perspectiva timpului – încep să fie puse sub semnul întrebării. Dacă majoritatea arbitrajelor gestionate de echipa noastră au durat 2-3 ani, am trăit recent și experiența unei durate de 5 ani într-un arbitraj în construcții, fără a pune la socoteală procedurile de anulare a hotărârii.
La rândul lor, litigiile de pe rolul instanțelor necesită frecvent o perioadă lungă pentru soluționare, mai ales când implică și sesizarea unor organe jurisdicționale precum CJUE. Recent am obținut o hotărâre prin care CJUE a confirmat dreptul clientului nostru de a exporta energie electrică în mod direct pe alte piețe din Uniunea Europeană. A durat 5 ani să ajungem până la acest punct, iar litigiul de fond încă nu s-a încheiat. Într-un alt caz, care a opus două dintre cele mai mari grupuri active în domeniul telecomunicațiilor și audiovizualului, a fost nevoie de un contract de tranzacție după 7 ani de judecată pentru a pune capăt diferendului.
6. Prin ce anume vă diferentiați, care sunt abilitățile speciale ale firmei în materie de litigii?
GT: Principalul atu al Filip & Company este forța dată de echipă. Echipa noastră de litigii și arbitraj se întărește printr-o colaborare mai apropiată, inter-departamentală, integrată în scopul transmiterii către client și/ sau către instanțe sau autorități a unei perspective corecte și complete asupra diverselor probleme. Strânsa colaborare este bazată pe contribuția adusă de experiența și/ sau pregătirea fiecărui membru al echipei, acestea fiind elementele ce conferă încrederea necesară abordării oricărei probleme identificate în activitatea clienților.
CA: Reputația are la bază onestitatea față de client în ceea ce privește evaluarea șanselor unei dispute și a cadrului propriu de rezolvare și dorința intensă a echipei de a stăpâni contextul cauzei și de a învinge obstacolele care împiedică soluționarea unei dispute. Nu avem obiceiul și nu ne stă în fire să ne blocăm sau să ne speriem de vreo provocare, atâta timp cât știm că depășirea ei este în interesul clientului care ne-a oferit încrederea sa.
7. Care a fost cel mai dificil litigiu la care a participat Filip & Company ?
CA: Am avut litigii dificile fie prin prisma cantității de informații despre situația de fapt (de exemplu, am câștigat pentru un antreprenor un arbitraj în construcții de infrastructură publică a cărui documentație ocupa o cameră întreagă), fie a complexității problemelor juridice dezbătute, mai ales când domeniul este unul de nișă (de exemplu, administrăm în continuare un demers de contestare a monopolului regional din domeniul distribuției de energie electrică), fie a mizei principiale a disputei (de exemplu, am câștigat pentru un investitor străin un arbitraj ICC cu privire la executarea obligațiilor din contractele de privatizare și exercitarea opțiunilor constituite in favoarea investitorului).
Se întâmplă însă ca dificultatea să rezulte din toate aceste surse în același timp, cum este cazul dosarului în care asistăm România în fața Centrului Internațional pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investiții de la Washington. Cantității uriașe de informații relevante i se suprapun nenumărate probleme juridice din cele mai variante domenii și întinse pe o perioadă de timp suficient de mare ca să implice multiple schimbări legislative pe fiecare subiect relevant.
8. Care este rata de succes în rezolvarea litigiilor?
CA: Rata noastră de succes s-a situat în general în jurul a 85%, un procent pe care – fără a avea date concrete – îl simțim similar celui reușit de celelalte case mari de avocatură cu departamente reputate de litigii.
9. Care sunt factorii care facilitează rezolvarea unui litigiu și ce îngreunează procesul?
GT: Dincolo de prevederile legale și de ambiguitățile lor, care sunt inerente oricărei norme, principalul factor care, dacă e prezent, facilitează, dacă e absent, îngreunează, orice dispută este cel al administrării probelor. Cu unele excepții, părțile nu se așteaptă la o dispută și nu administreaza raporturile dintre ele având perspectiva iminentei unei dispute - prin urmare, există un element de surprindere când ea apare. Indiferent de zona în care ea apare, dar mai ales în sfera litigiilor fiscale sau a celor ce țin, în general, de relația cu autoritățile, este necesar să considerăm că oricând putem fi chemați sau că va fi nevoie să demonstrăm bunele noastre intenții, iar colectarea și administrarea informațiilor și documentelor care pot reprezenta probe este un exercițiu necesar de prevenție sau de bună poziționare.
Din această perspectivă, părțile ar trebui să urmărească asigurarea tuturor elementelor importante ce țin de o anumită activitate. O abordare preventivă, care să le permită să aibă acces rapid la date privind o anumită situație comercială în întreaga ei desfășurare, va face diferența între un litigiu îndelungat și unul eficient și chiar între unul câștigat și unul pierdut.
În materia achizițiilor publice, inclusiv în sfera fondurilor nerambursabile, există deja practica urmăririi și clasificării informațiilor și a documentelor relevante pentru procedură, însă și aici este loc pentru îmbunătățirea procedurilor.
10. Ce așteptări aveți pentru evoluția pieței în următorii ani?
GT: Așteptăm ca evoluția și adoptarea noilor tehnologii să reducă incidența rezolvării pe calea justiției clasice pentru orice fel de conflict și va conduce la o tehnologizare accentuată a procesului de soluționare a disputelor și chiar a procedurilor (majoritatea instanțelor au deja Dosar Electronic).
CA: Așteptăm, de asemenea, dezvoltarea și aplicarea pe o scară mai largă a căilor alternative de soluționare a disputelor, cum sunt arbitrajul și medierea.
În egală măsură, așteptăm ca publicitatea soluțiilor valoroase și creșterea accesului la practica instanțelor să joace un rol mai mare în asigurarea consecvenței și previzibilității soluțiilor, dar și în influențarea poziționării pre-litigioase a părților, inclusiv a deciziei de a nu porni un litigiu.
În acest context avocații de litigii trebuie să se adapteze nemaifiind suficient să fim doar buni avocați de bară. Rolul nostru va integra, într-o proporție din ce în ce mai mare, și partea preventivă / preparatorie a eventualelor dispute, și partea de înțelegere și aplicarea a abordărilor de negociere constructivă care să creasca zona posibilelor tranzacții și înțelegeri între părți cu interese potențial opuse. Și pentru acest rol echipa de la Filip & Company se află în pole position.
