Hotnews utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența Dumneavoastra pe site-ul nostru. Am actualizat politicile pentru a integra în acestea modificările specificate de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Va rugam sa cititi modul in care Hotnews.ro prelucreaza datele cu caracte personal. Prin continuarea navigării pe site-ul nostru confirmati acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform 
Tehnologia registrelor distribuite (cunoscută sub numele de blockchain), devenită faimoasă datorită monedei virtuale Bitcoin, poate dobândi aplicații practice extrem de utile in viața de zi cu zi. Una dintre aceste potențiale aplicații o reprezintă capacitatea blockchain de a certifica data și conținutul unui document electronic sau al unei pagini web, funcționând similar cu "data certă" a înscrisului sub semnătură privată, pe care o conferă notarul sau altă autoritate publică în condițiile legii.
Această utilizare a blockchain a fost validată recent de o instanță din China, care a decis că certificarea datei și conținutului unei pagini web printr-o platformă care utiliza tehnologia blockchain îndeplinește condițiile pentru a putea fi acceptată ca probă în justiție.
În litigiul respectiv, compania Huatai Yimei (reclamanta) acuza compania Daotong (pârâta) de o încălcare a drepturilor de autor cu privire la un articol publicat on-line (mai exact, Daotong era acuzată că difuzase în mod nelegal articolul asupra căruia Huatai Yimei deținea drepturi exclusive). Pentru a dovedi fapta pârâtei, Huatai Yimei a apelat la serviciile unei platforme specializate în "prezervarea probelor", platformă care garantează integritatea datelor electronice a căror prezervare este solicitată înscriind o amprentă electronică a acestora în blockchain-ul Bitcoin. Dacă Huatai Yimei nu putea dovedi data și conținutul articolului postat fără drept de Daotong, aceasta din urmă ar fi putut să șteargă pur și simplu articolul respectiv în timpul procesului și să pretindă că acesta nu a existat niciodată.
Blockchain funcționează ca un registru digital în care sunt înscrise informații (așa-numitele "tranzacții"). Originalitatea blockchain constă în faptul că acest registru este unul descentralizat, adică funcționează fără să necesite intervenția unui „terț de încredere” (trusted third party) - o persoană care ține evidența și garantează că informațiile înscrise în registru nu sunt alterate ulterior. Spre exemplu, un notar public acționează ca un "terț de încredere" atunci când atestă data și conținutul unor înscrisuri.
Prin contrast, blockchain-ul ste format dintr-o reţea de aşa-numite "noduri" interconectate, fiecare nod deținând o copie a registrului, care este actualizat prin consensul nodurilor. Registrul blockchain funcționează prin gruparea tranzacțiilor a căror înscriere se dorește în "blocuri" de date. Blocurile sunt datate și apoi interconectate într-un lanț ordonat. Fiecare bloc este legat criptografic de blocurile anterioare și ulterioare, astfel încât orice modificare ulterioară a unei înscrieri ar atrage modificarea tuturor blocurilor ulterioare ale registrului și ar fi prin urmare detectabilă imediat.
Astfel, tehnologia blockchain garantează cu un grad foarte mare de acuratețe că informațiile înscrise în registrul digital nu pot fi alterate și face acest lucru fără intervenția unui "terț de încredere".
Se ridică întrebarea dacă, într-un ipotetic litigiu similar care ar avea loc în România, instanța ar putea ajunge la aceeași concluzie precum cea din China.
În România, Legea notarilor publici și Regulamentul de aplicare a acesteia prevăd posibilitatea și condițiile în care se realizează certificarea de către notar a unei pagini web sau a unui program informatic.
O variantă de certificare aplicabilă fișierelor electronice în general este prevăzută de de Legea nr. 451/2004 privind marca temporală, care reglementează condițiile în care se poate realiza certificarea datei și conținutului unui document electronic, prin conferirea unei „mărci temporale”. Potrivit acestei legi, un furnizor autorizat de servicii de marcare temporală, atestă "amprenta atașată documentului electronic supus marcării", precum și momentul în timp căruia îi corespunde amprenta în cauză. Aceste date sunt înscrise într-un registru special ținut de furnizorul autorizat. Suplimentar, marca temporală poate să conțină și elemente de identificare a solicitantului serviciului de marcare temporală.
Pe de altă parte, din punct de vedere al probelor într-un litigiu, Codul de procedură civilă nu limitează posibilitățile de a dovedi data și conținutul unui document electronic la dobândirea unei mărci temporale sau a unei atestări notariale.
În ce privește înscrisurile autentice, nu poate exista discuție cu privire la data și conținutul acestora cât timp nu au fost declarate false. Data și conținutul unui înscris întocmit de un profesionist (de exemplu un comerciant) sunt prezumate valabile până la proba contrară, iar dacă înscrisul nu conține data la care a fost întocmit, aceasta poate fi dovedită cu orice mijloc de probă. În cazul înscrisurilor încheiate între particulari (neprofesioniști), data acestora devină certă față de terți doar în condițiile prevăzute de lege. Metodele "tradiționale" prin care un înscris sub semnătură încheiat între particulari dobândește dată certă includ certificarea datei de către notar, prezentarea înscrisului în fața unei autorități publice, ziua morții autorului etc. Pe lângă aceste modalități, legea prevede că înscrisurile sub semnătură privată mai dobândesc dată certă și "din ziua în care s-a petrecut un alt fapt de aceeași natură (cu cele enumerate mai sus - n.n.) care dovedește în chip neîndoielnic anterioritatea înscrisului".
Așadar, legea de procedură lasă deschisă posibilitatea de a se proba data și conținutul unui înscris în și prin alte mijloace, cu condiția ca acestea să prezinte același grad de acuratețe cu cele enumerate expres în textul de lege privind data certă.
Or, în cazul fișierelor electronice, instanța chineză a subliniat tocmai gradul de acuratețe extrem de ridicat al certificării pe care o conferă înscrierierea în blockchain. Se poate deci spera că deschiderea legiuitorului român de a accepta și alte mijloace prin care un înscris dobândește dată certă sau prin care i se poate dovedi conținutul se va extinde și la astfel de metode inovatoare din punct de vedere tehnic, care sunt apte să asigure imutabilitatea informațiilor pe care le conțin.
În măsura în care funcția de certificare conferită de blockchain va fi recunoscută în instanțele din România, aceasta va putea rezolva în mod eficace numeroase aspecte problematice de probațiune, fără a fi necesar a se recurge la terți de încredere precum notarii publici sau furnizorii de servicii de marcă temporală.
Spre exemplu, blockchain-ul ar putea fi utilizat ca dovadă a integrității conținutului și datei unor fișiere electronice nesemnate, de tipul email-urilor sau tabelelor Excel, care sunt frecvent folosite în probațiune în litigiile din fața instanțelor române.
De asemenea, în situații similare cu cea din litigiul din China, unde s-a dezbătut încălcarea unor drepturi de autor, tehnologia blockchain ar putea servi ca modalitate de a dovedi atât fapta concretă de plagiere / difuzare fără drept a unui material în mediul online, cât și ca probă a anteriorității publicării unui material față de altul identic sau similar.
Un articol semnat de Alexandru Goșa - counsel și Kodru Mansour - associate
