Avocatul Alexandru Goșa, Senior Associate la Filip&Company, a discutat în cadrul unui interviu despre contractele de achiziție publică: care sunt regulile, cum trebuie procedat și riscurile în situația în care contractul este modificat cu încălcarea regulilor stabilite de lege. "Realitatea este că în cazul contractelor, mai ales cele pe termen lung, sunt situații în care circumstanțele se schimbă și atunci contractul ar trebui modificat din mers pentru a se potrivi cu noua situație de fapt. Însă, în cazul unui contract de achiziție publică, se pune problema dacă autoritatea trebuie să modifice contractul existent sau să organizeze o procedură nouă de achiziție".

Alexandru Gosa, în studioul HotNewsFoto: Captura YouTube

Urmăriți interviul integral

Despre diferențele dintre modificarea unui contract de achiziție publică și a unui alt contract

Inițial reglementările europene și legislația românescă nu avuseseră în vedere soarta contractului de achiziție după momentul atribuirii și al încheierii. Abia în anul 2008 Curtea de Justiție a Uniunii Europene a fost cea care și-a pus problema: dacă modificarea unui contract de achiziție publică ar trebui să aibă anumite limitări sau reguli.

Realitatea este că în cazul contractelor, mai ales cele pe termen lung, sunt situații în care circumstanțele se schimbă și atunci contractul ar trebui modificat din mers pentru a se potrivi cu noua situație de fapt. Însă, în cazul unui contract de achiziție publică, se pune problema dacă autoritatea trebuie să modifice contractul existent sau să organizeze o procedură nouă de achiziție pentru diferența dintre cele două contracte. Și aici se creează o tensiune între eficiență, pe de-o parte, care eficiență ar însemna continuarea cu contractantul existent, și concurență, pe cealaltă parte, care ar presupune egalitatea de șanse pentru toți ofertanții.

Pentru a rezolva această dilemă, Curtea a plecat de la principul care stă în spatele întregii legislații a achziților publice și anume, principiul concurenței dintre ofertanți. Și atunci, Curtea, a dat o greutate mai mare ideii de concurență față de cea a eficienței. Astfel, s-a decis că este obligatorie reluarea procesului de atribuire atunci când modificările preconizate sunt substanțiale.

Despre regulile de modificare a contractelor de achiziție publică

Sunt câteva situații prevăzute de lege:

În primul rând, avem situația clauzelor de modificare prevăzute în contract. Deci, acea situație în care autoritatea contractantă a anticipat modificarea și a inclus niște clauze foarte precise în contract cu privire la astfel de modificări. În acest caz, modificarea ar însemna practic aplicarea acelor clauze de modificare din contract.

În al doilea rând, avem situația modificărilor care nu sunt substanțiale sub aspect valoric. Dacă valoarea modificărilor este sub un anume prag prevăzut, fie de lege, fie raportat la valoarea contractului de achiziție publică, atunci modificarea poate fi făcută fără probleme.

În al treilea rând, este situația modificărilor nesubstanțiale, așa cum le numește legea. Totuși legea nu definește ce este o modificare nesubstanțială, însă ne spune ce este o modificare substanțială: este o modificare care, dacă ar fi fost luată în considerare inițial, ar fi condus la un alt rezultat la procedurii de achiziție sau o modificare a contractului care ar putea să ducă la extinderea semnificativă a obiectului achiziției publice. Aceste modificări semnificative nu sunt permise a fi realizate prin modificare, ci trebuie făcută o nouă procedură de achiziție publică. Și, evident, mai sunt și alte modificări pe care legea le permite cu titlul de excepție.

Despre reacția pieței la aceste reguli de modificare a contractelor

În februarie 2018, Comisia Europeană a publicat un ghid pentru achiziția publică cu fonduri europene, și din acel ghid aflăm că una dintre cele mai grave erori ale autorităților contractante este cea referitoare la modificarea contractului de achiziție publică altfel decât este permis de lege. Și tot Comisia ne spune că acțiunile de audit pe contractele de achiziție publică se concentrează pe modificările ulterioare aduse pe parcusul contractului. Iar greșelile apar din cauza faptului că procedura de modificare a unui contract de achiziție publică nu este deloc simplă.

Astfel, experiența noastră este diferită de cea a Comisiei Europene, în sensul în care, noi nu am întâlnit situații în care părțile implicate s-au aruncat în mod pripit în modificarea contractelor, ci dimpotrivă, situațiile cu care ne-am întâlnit cel mai des sunt cele de blocaj, în care autoritățile contractante sunt reticente în a consimți o modificare, chiar dacă condițiile de modificare ar fi îndeplinite.

Despre riscurile în situația în care contractul este modificat cu încălcarea regulilor stabilite de lege

Organismele de control, în cazul încălcării legii, pot lua masuri precum corecțiile financiare sau obligația returnării unor sume cheltuite nelegal. Autoritatea contractată este în prima linie la aceste riscuri, pentru că este obligația ei să se asigure că procedura de modificare este legal efectuată. Dar asta nu înseamnă că partea contractantă este lipsită de riscuri.

Despre măsurile pe care autoritățile contractante și contractorii le pot lua pentru a se proteja de riscuri

Autoritatea contractantă ar trebui să aplice principiul “paza bună trece primejdia rea” încă de la momentul inițial. Ceea ce înseamnă că autoritatea trebuie să aticipeze și să conceapă, pe cât posibil, contractul de achiziție publică, în așa fel încât, să minimizeze necesitatea modificărilor ulterioare. Asta ar fi situația ideală.