Majorarea taxei pe valoarea adăugată (TVA) pentru băuturile nealcoolice cu conținut ridicat de zahăr, de la 9% la 19%, plasează România în rândul țărilor care au adoptat reglementări fiscale cu scopul declarat de a limita consumul unor produse considerate dăunătoare sănătății. Cele mai frecvente bariere fiscale utilizate de autoritățile din întreaga lume în acest scop, în afară de TVA, sunt accizele, taxele vamale sau suprataxele aplicabile pe vânzările de astfel de produse. Printre statele europene care au implementat recent astfel de măsuri se numără Polonia, Italia și Spania.
Guvernul României a introdus, în ordonanța de modificare a Codului Fiscal, o prevedere care exclude din sfera de aplicare a cotei reduse de TVA de 9% băuturile nealcoolice care conțin adaos de zahăr sau alți îndulcitori sau aromatizate, începând cu data de 1 ianuarie 2023. Conform notei de fundamentare a actului normativ, „această măsură are în vedere descurajarea consumului de băuturi răcoritoare îndulcite cu zahăr, băuturi energizante etc., cu impact asupra sănătății consumatorilor”.
În țara noastră au mai existat și în trecut astfel de inițiative legislative, însă nu au ajuns până în stadiul de implementare. În 2019, guvernul a propus introducerea unei taxe pe consumul de băuturi cu conținut ridicat de zahăr, imediat după ce o inițiativă similară a fost respinsă în parlament. Însă nici aceasta nu a fost în final promovată.
Dincolo de efectele pe care limitarea consumului le-ar avea asupra sănătății populației, dat fiind că taxarea suplimentară a unui produs duce la scumpirea acestuia la raft, această măsură poate genera și venituri suplimentare la bugetul de stat. Potrivit notei de fundamentare a ordonanței de modificare a Codului Fiscal, bugetul de stat ar urma să înregistreze venituri suplimentare de aproape două miliarde de lei, în 2023, și până la 2,5 miliarde pe an în anii următori, ca urmare a aplicării prevederilor care vizează modificările în zona de TVA (nu doar pe cele referitoare la băuturile cu zahăr).
Ce țări aplică impozite similare?
Industria băuturilor cu conținut ridicat de zahăr se află în atenția autorităților fiscale din întreaga lume de mai bine de un secol. Conform unui raport al Băncii Mondiale, primele taxe care au vizat exclusiv aceste produse ar fi fost introduse în Danemarca, Finlanda și Norvegia, la începutul secolului trecut (1920-1930), cu scopul creșterii veniturilor la bugetul de stat. Suprataxarea băuturilor de acest gen cu scopul de a reduce impactul consumului asupra sănătății a apărut însă la începutul anilor 2000, în mai multe țări insulare (Polinezia Franceză, Nauru și Samoa), urmate de Danemarca, Finlanda, Ungaria și Franța, între 2009 și 2012. În ianuarie 2020, mai mult de 40 de țări din întreaga lume aplicau astfel de taxe, sub formă de accize, taxe vamale la import sau TVA mai mare decât cota aplicabilă produselor alimentare sau altor băuturi.
În Europa, în 2020 existau impozite similare, în ordinea introducerii, în Finlanda (1940), Norvegia (1981), Letonia (2004), Ungaria (2011), Franța (2012), Belgia (2016), Portugalia și regiunea Catalonia din Spania (2017), Estonia, Irlanda și Mare Britanie (2018). Din 2021, au intrat în rândul acestor state Polonia, Italia și Spania (în întreaga țară).
Modele de bune practici
Printre cele mai eficiente modalități de taxare în domeniu, raportul Băncii Mondiale le menționează pe cele care determină reformarea industriei (orientarea către produse mai sănătoase), accizele bazate pe volumul vânzărilor și/sau pe conținutul de zahăr (pot stimula atât schimbarea comportamentului consumatorilor, cât și pe cel al societăților implicate), taxele aplicabile unei game largi de produse alimentare cu conținut ridicat de zahăr (pentru a limita posibilitățile de înlocuire). În plus, pentru a maximiza impactul asupra sănătății populației, Banca Mondială recomandă ca aceste impozite să fie implementate ca parte a unor pachete de măsuri mai ample, menite să ducă la o alimentație mai sănătoasă, care să includă restricții privind comercializarea alimentelor nesănătoase, etichetarea nutrițională clară și transparentă și direcționarea investițiilor publice către stimularea producției și consumului de alimente sănătoase.
În concluzie, tot mai multe state din întreaga lume iau în calcul măsuri pentru limitarea consumului de produse care au un impact negativ asupra sănătății oamenilor. În același timp, reprezentanții Băncii Mondiale susțin, în studiul menționat, că există suficiente dovezi că taxele pe băuturile cu adaos de zahăr reprezintă o soluție eficientă aflată la dispoziția guvernelor pentru a reduce presiunea asupra sistemelor de sănătate, pentru a majora veniturile la bugetele naționale și pentru a crește bunăstarea populației pe termen lung.
Material de opinie de Cătălina Cojocaru, Manager, Impozitare Indirectă, Deloitte România
1
7
