Hotnews utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența Dumneavoastra pe site-ul nostru. Am actualizat politicile pentru a integra în acestea modificările specificate de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Va rugam sa cititi modul in care Hotnews.ro prelucreaza datele cu caracte personal. Prin continuarea navigării pe site-ul nostru confirmati acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform 
Astfel, scutirea de impozit pe dividende prevăzută de Directiva Consiliului 2011/96/UE din 30 noiembrie 2011 privind sistemul comun de impozitare aplicabil societăților-mamă și filialelor din diferite State Membre (denumită în continuare "Directiva mamă-filială") nu poate fi aplicată pentru nerezidenții ale căror filiale plătesc impozit specific.
Prin urmare, se poate aprecia că se aplică un tratament discriminatoriu între rezidenți și nerezidenți, caz în care România ar fi pasibilă de deschiderea unei proceduri de infringement.
Ce rezultă din legislația națională
Legea nr. 170/2016 privind impozitul HoReCa face referire la tratamentul fiscal menționat de Codul Fiscal pentru stabilirea impozitului aplicabil dividendelor distribuite. Potrivit acestuia, rata de impozitare aplicabilă pentru astfel de plăți este de 5%, indiferent de naționalitatea acționarului (rezident / nerezident).
Cu toate acestea, distribuirea și plata dividendelor poate fi scutită de impozit doar dacă:
- companiile HoReCa, rezidente în România, care distribuie și plătesc dividende către alte persoane juridice române, îndeplinesc anumite condiții (de exemplu pragul și perioada minimă de deținere, respectiv 1 an și 10%);
- companiile HoReCa, rezidente în România, care distribuie și plătesc dividende către entități nerezidente îndeplinesc condițiile prevăzute de Codul fiscal la Titlul VI (sub art. 229, (1) litera (c)), printre care este prevăzută și condiția ca persoana juridică română care plătește dividendul să fie plătitoare de "impozit pe profit, potrivit prevederilor titlului II, fără posibilitatea unei opțiuni sau exceptări".
- alte persoane juridice române;
- persoane juridice străine, rezidente în alte State Membre.
Și totuși, ce ne spune legislația europeană
În primul rând este importantă înțelegerea scopului Directivei mamă-filială, și anume de a scuti de la reținerea la sursă dividendele distribuite și achitate societăților-mamă de către filiale acestora și de a elimina dubla impozitare a acestor venituri la nivelul societății-mamă.
Directiva menționează faptul că sunt scutite de la impozit dividendele distribuite și plătite de o filială către compania mamă (rezidentă în alt stat membru) dacă sunt îndeplinite o serie de condiții. Relevantă în acest sens este ultima condiție care prevede ca societatea din statul membru sa plăteasca impozit pe profit "fără posibilitatea unei opțiuni sau exceptări, sau un alt impozit care substituie unul dintre acele impozite".
Prin urmare, se poate observa că legislația noastră nu este aliniată cu legislația europeană, întrucât Directiva mamă-filială nu a fost transpusă complet în Codul fiscal, având în vedere că mențiunea "sau un alt impozit care substituie unul dintre acele impozite" nu a fost preluată ca atare în legislația locală.
Prin urmare, implementarea și transpunerea incompletă a Directivei mamă-filială în legislația fiscală națională, precum și aplicarea unor tratamente fiscale preferențiale rezidenților români în defavoarea nerezidenților din Statele Membre UE, încalcă o serie de articole prevăzute de Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și, astfel, face ca obiectivul Directivei să nu fie atins.
În concluzie, România riscă să fie pasibilă de o procedură de infringement pentru transpunere deficitară a legislației europene și acordarea unor tratamente preferențiale rezidenților săi.
Un articol susținut de Camelia Malahov, Director Deloitte România și Anca Preda, Senior Consultant Deloitte România
