Astfel, scutirea de impozit pe dividende prevăzută de Directiva Consiliului 2011/96/UE din 30 noiembrie 2011 privind sistemul comun de impozitare aplicabil societăților-mamă și filialelor din diferite State Membre (denumită în continuare "Directiva mamă-filială") nu poate fi aplicată pentru nerezidenții ale căror filiale plătesc impozit specific.
Ce rezultă din legislația națională
Legea nr. 170/2016 privind impozitul HoReCa face referire la tratamentul fiscal menționat de Codul Fiscal pentru stabilirea impozitului aplicabil dividendelor distribuite. Potrivit acestuia, rata de impozitare aplicabilă pentru astfel de plăți este de 5%, indiferent de naționalitatea acționarului (rezident / nerezident).
- companiile HoReCa, rezidente în România, care distribuie și plătesc dividende către alte persoane juridice române, îndeplinesc anumite condiții (de exemplu pragul și perioada minimă de deținere, respectiv 1 an și 10%);
- companiile HoReCa, rezidente în România, care distribuie și plătesc dividende către entități nerezidente îndeplinesc condițiile prevăzute de Codul fiscal la Titlul VI (sub art. 229, (1) litera (c)), printre care este prevăzută și condiția ca persoana juridică română care plătește dividendul să fie plătitoare de "impozit pe profit, potrivit prevederilor titlului II, fără posibilitatea unei opțiuni sau exceptări".
- alte persoane juridice române;
- persoane juridice străine, rezidente în alte State Membre.
În primul rând este importantă înțelegerea scopului Directivei mamă-filială, și anume de a scuti de la reținerea la sursă dividendele distribuite și achitate societăților-mamă de către filiale acestora și de a elimina dubla impozitare a acestor venituri la nivelul societății-mamă.
Directiva menționează faptul că sunt scutite de la impozit dividendele distribuite și plătite de o filială către compania mamă (rezidentă în alt stat membru) dacă sunt îndeplinite o serie de condiții. Relevantă în acest sens este ultima condiție care prevede ca societatea din statul membru sa plăteasca impozit pe profit "fără posibilitatea unei opțiuni sau exceptări, sau un alt impozit care substituie unul dintre acele impozite".
Prin urmare, implementarea și transpunerea incompletă a Directivei mamă-filială în legislația fiscală națională, precum și aplicarea unor tratamente fiscale preferențiale rezidenților români în defavoarea nerezidenților din Statele Membre UE, încalcă o serie de articole prevăzute de Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și, astfel, face ca obiectivul Directivei să nu fie atins.
Un articol susținut de Camelia Malahov, Director Deloitte România și Anca Preda, Senior Consultant Deloitte România