In timp ce in alte tari tendinta in taxare este de reducere si simplificare sau de explorare a unor noi concepte, cum ar fi taxarea robotilor, Romania redescopera un impozit cu administrare greoaie pe care alte jurisdictii si-ar dori sa il abandoneze. Exemplele vehiculate public pentru noul sistem de impozitare a gospodariei - Statele Unite si Franta - merita poate o analiza mai fundamentata din perspectiva premiselor romanesti inainte de a fi adaptate sistemului dambovitean.
O astfel de analiza ar putea arata gradul pana la care cele doua reprezinta modele de bune practici pe care alte state ar vrea sa le preia. Ca idee, presedintele Statelor Unite, Donald Trump, a anuntat recent atat scaderea, cat si simplificarea sistemului de impozitare pe transe de venituri ale persoanelor fizice, precum si stabilirea unei cote de 15% asupra profiturilor companiilor indiferent de marime. Practic este un raspuns la nemultumirile contribuabililor americani persoane fizice, dar si la un fenomen amplu de relocare a corporatiilor americane in zone mai prietenoase fiscal in detrimentul bugetului federal.
Exista sanse ca noua politica americana de impozitare, in cazul in care va trece de vot, sa creeze un efect de contagiune la nivel global, iar statele dezvoltate care, in ultimele zeci de ani, au impus cote ridicate de impozitare si sisteme fiscale complexe sa isi schimbe abordarea.
Ar putea insemna ca fiscalitatea scazuta, folosita inclusiv de Romania pentru atragerea investitiilor, nu va mai reprezenta intr-un termen mai scurt decat s-ar crede, un avantaj comparativ. In ultimul deceniu, la pachet cu oferta de forta de munca ieftina si calificata si o piata de desfacere semnificativa, cota unica de 16% a fost folosita ca principal atu in fata competitiei regionale si nu numai.
Insa schimbarea abordarii de catre statele dezvoltate creeaza contextul ca beneficiul taxarii scazute sa se anemieze. Forta de munca ieftina si calificata s-a cam epuizat la randul sau. Presiunea pentru majorarea salariilor este tot mai puternica pe masura ce economia se dezvolta. Asadar, si acest factor competitiv conjunctural isi va micsora treptat impactul.
Populatia educata si inalt calificata, infrastructura, stabilitatea economica si politica, procedurile administrative, claritatea si predictibilitatea legislativa vor avea o pondere tot mai mare in deciziile de investitii. La aceste capitole, Romania nu a stralucit pana acum. Probabil a venit momentul sa nu se cantoneze in discutia privind fiscalitatea ca unic instrument de politica economica si sa isi propuna un alt model si o strategie de dezvoltare a potentialului economiei.
Cat priveste taxarea globala a veniturilor - impozitul pe gospodarie -, este neclar in acest moment, inclusiv pentru autoritati, cum se va traduce in practica.
Deocamdata, miza unui astfel de impozit ar fi relevanta daca va fi folosit ca parghie de stimulare sau de albire a veniturilor din anumite activitati economice. Totusi, este greu de estimat cum se vor cuantifica aceste avantaje atat pentru contribuabili, cat si pentru buget.
Probabil, impozitul ar trebui aplicat optional pentru a evita supraincarcarea administratiei fiscale. Insa, lipsa unei declaratii generalizate privind venitul global, pana la consolidarea sistemelor informatice, nu va genera o situatie fiscala clara care sa pregateasca, intr-o a doua faza, introducerea unui impozit progresiv pe venit in cazul in care decizia politica se va duce in acea directie.
Deocamdata, trebuie definite conceptul, mecanismele de deducere, de control, obligatiile administrative, raspunderea pentru declaratiile fiscale etc. Va fi un efort masiv pentru contribuabili, pentru potentialii consultanti/consilieri fiscali care ar trebui pregatiti profesional, pentru administratia fiscala si bugetul statului, fara ca rezultatul final sa fie previzibil unul pozitiv. Este foarte posibil ca tot acest efort sa nu duca la o imbunatatire a eficientei in colectare (care oricum este una destul de ridicata in cazul impozitului pe venit) Mai mult, efectele atragerii unor venituri din zona gri este putin probabil sa compenseze cresterea costurilor de colectare.
Iar in vreme ce Romania este preocupata de un impozit pe care statele dezvoltate vor sa il reformeze, peste ocean si in tarile din vestul Europei se pune nu doar problema simplificarii, dar si a explorarii unor noi concepte, cum ar fi impozitarea robotilor (conceptul venitului minim garantat e deja implementat in Romania in vreme ce in tari puternic industrializate abia se analizeaza o astfel de masura). Pentru noi, pare in acest moment un subiect de literatura stiintifica-fantastica, insa experienta ultimului deceniu arata ca transformarile datorate tehnologiei au loc extrem de rapid la nivel global. Este doar un exemplu ca anticiparea si gasirea unor solutii inainte ca lumea sa se transforme in jur fac diferenta dintre tarile prospere si restul.
Un studiu facut de Deloitte Elvetia arata ca meseriile cele mai expuse riscului de a fi inlocuite de roboti - de unde si dezbaterea privind taxarea care ar urma sa asigure intermediar resurse financiare pentru sustinerea somerilor - sunt din serviciile administrative, secretariat, agricultura si industrie manufacturiera. Daca ne uitam la compozitia lucratorilor din Romania, toate aceste domenii sunt foarte larg reprezentate. Asadar, este posibil ca subiectul unei eventuale taxari a robotilor sa fie mai actual, desi suna "exotic" in acest moment, decat al taxarii pe gospodarii. Depinde de fiecare stat cum isi stabileste prioritatile si ce putere are sa anticipeze viitorul economiei. In fond, taxarea trebuie sa se adapteze noilor modele de business pentru ca este o parghie prin care statul poate influenta, stimula sau inhiba anumite tendinte sau dezvoltarea unor sectoare din economie.
- Un articol semnat de Alin Chitu, Director Deloitte Romania
