<-- Dosare Juridice - ONV LAW -->

​Dosare Juridice - Codul penal

Despre modificările recente ale Codului penal în materia proprietății sau ce se mai confiscă astăzi în dosarele penale

de Andrei Croitoru     act | Botezatu Estrade Partners


Andrei Croitoru
Foto: act | Botezatu Estrade Partners
​​Alături de alte dispoziții legale în materie penală, reglementarea confiscării extinse din Codul penal român a fost recent modificată prin Legea nr. 228/2020 care a intrat în vigoare la data de 5 noiembrie 2020.

Confiscarea - sancțiune „preventivă” de drept penal

Confiscarea este reglementată în legea penală română drept o „măsură de siguranță” care are scopul declarat de a înlătura o stare de pericol sau de a preveni săvârșirea faptelor prevăzute de legea penală și se dispune ca principiu asupra anumitor bunuri (inclusiv sume de bani), în considerarea naturii lor sau a legăturii cu o faptă penală.

Codul penal român reglementează măsura „confiscării speciale”, care, în ciuda denumirii care poate genera confuzii, reprezintă cadrul general al acestei măsuri de siguranță, precum și, începând cu data de 22 aprilie 2012, măsura „confiscării extinse”, care a fost introdusă în legea penală română prin Legea nr. 63/2012 cu scopul de a transpune Decizia-cadru 2005/212/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind confiscarea produselor, a instrumentelor și a bunurilor având legătură cu infracțiunea.

Confiscarea extinsă este considerată o specie a confiscării speciale, ambele având același scop principal, însă între cele două există mari deosebiri.

Spre deosebire de confiscarea specială, care poate fi dispusă și atunci când făptuitorul nu răspunde penal (inclusiv când se dispune o soluție de clasare a cauzei sau renunțarea la urmărirea penală), confiscarea extinsă poate fi dispusă numai în cazul unei condamnări și când instanța penală își formează convingerea că bunurile care vor fi confiscate provin din activități infracționale.

De asemenea, confiscarea extinsă vizează alte bunuri decât cele care sunt supuse confiscării speciale.

Astfel, în timp ce confiscarea specială vizează bunurile aflate în legătură directă cu fapta care face obiectul procesului penal în care se dispune (spre exemplu, bunurile produse prin săvârșirea faptei sau bunurile folosite pentru săvârșirea faptei – corpurile delicte), confiscarea extinsă vizează

(i) bunuri cu privire la care judecătorul, raportându-se la situația de fapt concretă, își formează convingerea că provin din activități infracționale, fiind însă

(ii) alte activități infracționale decât cele pentru care se dispune condamnarea.

Legiuitorul a relaxat prin urmare standardul probei necesar pentru a dispune confiscarea extinsă a bunurilor cu privire la care instanța are convingerea că provin din activități infracționale, standard care nu este același cu cel necesar pentru condamnarea unei persoane și nici pentru dispunerea confiscării speciale.

Chiar dacă măsura confiscării extinse are la bază un caracter preventiv, aceasta are deopotrivă și un pronunțat caracter represiv față de activitățile infracționale care nu au fost urmărite sau judecate în concret în raport cu bunurile supuse confiscării extinse, activități cu privire la care instanța are convingerea că au produs respectivele bunuri, în temeiul unor anumite elemente de fapt (precum disproporția dintre veniturile licite și averea persoanei sau perioada lungă de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională).

În fine, confiscarea specială sau extinsă nu trebuie confundată cu măsurile asigurătorii (i.e. sechestru/poprire) care se iau asupra bunurilor supuse confiscării, care sunt măsuri de indisponibilizare a bunurilor sau sumelor de bani respective până la soluționarea definitivă a cauzei, când măsura confiscării poate deveni efectivă.

Succint despre noile modificări legislative

Modificarea adusă prin Legea nr. 228/2020 care a intrat în vigoare la data de 5 noiembrie 2020 s-a produs în principal din necesitatea de a transpune Directiva 2014/42/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind înghețarea și confiscarea instrumentelor și produselor infracțiunilor săvârșite în Uniunea Europeană, care trebuia să fie transpusă de statul român până la data de 4 octombrie 2015.

Noua reglementare a confiscării extinse nu mai prevede limitativ infracțiunile în legătură cu care se poate dispune măsura confiscării extinse, ci se limitează la condiția ca soluția de condamnare să se dispună cu privire la o faptă care poate să îi procure inculpatului un folos material și pentru care pedeapsa prevăzută de lege este de 4 ani sau mai mare, dacă instanța își formează convingerea că bunurile respective provin din activități infracționale.

În mod similar cu vechea reglementare, în noua configurație legea prevede că măsura confiscării extinse se dispune asupra bunurilor dobândite de persoana condamnată într-o perioadă de 5 ani înainte și, dacă este cazul, după momentul săvârșirii infracțiunii, până la data emiterii actului de sesizare a instanței.

Un element de noutate important adus de noua reglementare în materia confiscării extinse este reprezentat de posibilitatea confiscării bunurilor de la terți, dacă aceștia știau sau ar fi trebuit să știe că scopul transferului a fost evitarea confiscării, noua reglementare fiind supusă mai multor critici sub acest aspect, între care aceea că reprezintă o veritabilă înfrângere a principiului personalității pedepselor.

Anterior modificării, Codul penal nu reglementa posibilitatea confiscării extinse, ci doar a confiscării speciale de la terți, cu toate că art. 6 din Directiva 2014/42/UE prevedea obligația reglementării sale pentru statele membre.

Se impune a fi subliniat cu această ocazie că art. 6 din directivă nu a fost transpus în mod corespunzător în noua reglementare, însă obligația interpretării conforme a directivei impune instanțelor naționale ca întotdeauna măsura confiscării de la terți să nu aducă atingere drepturilor terților de bună-credință, aceasta fiind o obligație prevăzută expres în art. 6 alin. (2) din Directiva 2014/42/UE.

O altă modificare importantă adusă de Legea nr. 228/2020, de această dată cu privire la dispozițiile Codului de procedură penală, vizează luarea de către procuror a măsurilor asigurătorii având ca obiect bunurile supuse confiscării speciale sau confiscării extinse, care a devenit obligatorie pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a acestor bunuri.

În reglementarea anterioară, luarea măsurilor asigurătorii era obligatorie doar în cazul anumitor infracțiuni, precum cele de evaziune fiscală, spălare de bani, infracțiuni împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene sau infracțiuni de corupție, în celelalte cazuri organul judiciar având posibilitatea să decidă cu privire la oportunitatea unei astfel de măsuri.

Modificarea Codului de procedură penală este aparent mai energică și mai restrictivă decât obligă Directiva 2014/42/UE, care cere doar existența în legislațiile naționale a cadrului legal necesar pentru a permite înghețarea bunurilor în vederea unei posibile confiscări ulterioare.

Spunem „aparent” întrucât, chiar dacă în cursul urmăririi penale procurorul constată existența unor bunuri cu privire la care se impune confiscarea specială sau extinsă, din formularea textului de lege rezultă că procurorul este în continuare obligat atât să arate elementele de fapt concrete care justifică necesitatea de a preveni ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor, cât și să motiveze luarea măsurilor asigurătorii prin prisma finalității acestora, respectiv întrunirea condițiilor legale pentru dispunerea măsurii confiscării speciale sau extinse, cu luarea în considerare inclusiv a drepturilor terților de bună-credință - diferența adusă de noua reglementare constând astfel în caracterul obligatoriu, iar nu facultativ al luării acestor măsuri, dacă toate celelalte condiții cerute de lege sunt îndeplinite.

Cum se aplică noua reglementare a confiscării extinse?

Fiind o sancțiune de drept penal, modificarea Codului penal referitoare la confiscarea extinsă este supusă principiului legii penale mai favorabile.

Modul de aplicare a acestui principiu în această materie a fost stabilit de Curtea Constituțională a României care a analizat în repetate rânduri aplicabilitatea în cauzele penale a Legii nr. 63/2012 care a introdus confiscarea extinsă în legea română.

Curtea Constituțională a configurat astfel două reguli principale cu privire la aplicarea în timp a măsurii confiscării extinse, stabilind că aceasta: (i) nu se aplică faptelor săvârșite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 63/2012 (22 aprilie 2012) și (ii) nu se aplică bunurilor dobândite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 63/2012 (22 aprilie 2012).

Noua reglementare va fi supusă acelorași principii stabilite de Curtea Constituțională, astfel că, spre exemplu, confiscarea extinsă a bunurilor transferate către terți nu se va putea aplica în ceea ce privește activitățile infracționale derulate sau în legătură cu infracțiunile săvârșite anterior datei de 5 noiembrie 2020 și nici cu privire la transferurile efectuate anterior acestei date, dispozițiile legii noi neputând retroactiva.

Curtea de la Strasbourg a inclus confiscarea în noțiunea de pedeapsă penală la care face referire art. 7 din Convenția europeană, astfel că în aplicarea dispozițiilor legale privind confiscarea extinsă, inculpatul și terții afectați de o astfel de măsură trebuie să beneficieze de garanții efective împotriva impunerii unei pedepse mai severe.

De asemenea, analizând aplicarea unor reglementări naționale privind confiscarea extinsă (de exemplu, ale Regatului Unit, Olandei sau Italiei), instanța europeană a constatat de principiu compatibilitatea unor astfel de reglementări cu exigențele dreptului la un proces echitabil, ale prezumției de nevinovăție și ale protecției proprietății, însă numai dacă sunt respectate anumite garanții specifice (spre exemplu, măsura să fie dispusă doar de o instanță judecătorească, la finalul unei proceduri judiciare care respectă cerințele unui proces echitabil).

De aceea, având în vedere regimul sancționator mai aspru și caracterul intruziv al noii reglementări, în special în privința drepturilor terților, analiza detaliată și motivarea adecvată în cazul dispunerii confiscării extinse sunt esențiale pentru ca o astfel de măsură să respecte standardele europene în materie penală, iar dispunerea și aplicarea unei astfel de sancțiuni să nu se realizeze în mod arbitrar.

Articol semnat de Andrei Croitoru, Senior Associate - Botezatu Estrade Partners






Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.












4845 vizualizari

  • +1 (1 vot)    
    Glumiți cu legea asta? (Duminică, 20 decembrie 2020, 21:34)

    nick24 [utilizator]

    “ confiscarea extinsă a bunurilor transferate către terți nu se va putea aplica în ceea ce privește activitățile infracționale derulate sau în legătură cu infracțiunile săvârșite anterior datei de 5 noiembrie 2020 și nici cu privire la transferurile efectuate anterior acestei date,”

    Adică toți hoții sunt iertați! Au furat 30 de ani și nu li se mai poate confisca nimic.
    Cred că nu mai e nimic de furat, de aceea au dat legea!


Abonare la comentarii cu RSS

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.



powered by
developed by