Pentru a ne integra în grupuri și a funcționa în societate, ținem cont de nevoile, opiniile și feed-back-ul celor din jur. Când oglindirea aceasta devine o preocupare constantă, încărcată cu anxietate, vorbim despre teama de părerea celorlalți. De aici ajungem să ne îndepărtăm de autenticitatea noastră, de nevoile reale. Ce avem de făcut cu gândul „Ce vor spune ceilalți?”
Nevoia de apartenență la grup
A spune că nu ne pasă de ceea ce cred ceilalți despre noi este o minciună din punct de vedere biologic. Este înscris în genele noastre să ținem cont de ceea ce crede grupul despre noi pentru că în funcție de asta depindeau șansele înaintașilor noștri de incluziune și apartenență la grup.
Avem o parte ancestrală cu care creierul nostru operează, parte care, din perspectivă evoluționistă, ne-a ajutat să supraviețuim. Aceasta i-a ajutat pe strămoșii noștri să caute aprobarea socială prin dezvoltarea abilităților sociale și a unor comportamente precaute.
Atunci, a rămâne în afara grupului era amenințător și înfricoșător deoarece apartenența la grup însemna mai multă protecție în situații ce ne puneau viața în pericol, deci mai multe șanse de supraviețuire.
Emoții copleșitoare
Păstrăm astfel și astăzi în ADN-ul nostru nevoia de a ști cum ne situăm în mintea celorlalți, iar emoțiile adaptative din acest punct de vedere sunt rușinea, vinovăția și sentimentul de respingere. Într-o doză gestionabilă, ele ne transmit un feedback util despre comportamentele noastre în grup sau context social, în vederea îmbunătățirii acestora pentru a ne asigura respectarea normelor sociale sau consolidarea poziției în grup.
Însă atunci când aceste emoții devin foarte intense iar focusul atenției noastre este excesiv îndreptat către ce pot sau nu gândi ceilalți despre noi, ajungând să guverneaze luarea deciziilor și acțiunile, riscăm să ne îndepărtăm de sinele nostru și să nu mai descoperim cine suntem cu adevărat.
Teama de respingere
Ceea ce ne face de multe ori să ne preocupe într-o măsura ridicată ceea ce cred alții despre noi este teama de critică, de excludere, de respingere generată de gânduri iraționale.
În realitate, este firesc ca nu toată lumea să ne placă sau să fie de acord cu opiniile noastre. Doar că, această teamă de părerea celorlalți este însoțită de rușine sau sentimente de deficiență și inadecvare.
Evitând să ne gestionăm aceste experiențe emoționale prin confruntarea cu ele, nu vom face altceva decât să evităm să descoperim cine suntem, ce ne place cu adevărat, ce ne definește sau ce ni se potrivește. De multe ori, teama de părerea celorlalți vine cu reprimarea propriilor nevoi, gânduri, păreri diferite sau setarea unor limite sănătoase.
0
1
