Cosmin și Oana* sunt împreună de opt ani. Micile momente petrecute împreună, seara, cu câteva beri sau o sticlă de vin în față au devenit tot mai dese și, fără să-și dea seama, Oana a ajuns alcoolică. Bea mult, bea pe ascuns, își ia liber de la job ca să stea acasă și să bea. Nu mai găsește plăcere în nimic: nici în relațiile de prietenie, nici în cea de cuplu. Sigur, sentimentele de vinovăție și de goliciune ale unui alcoolic sunt greu de suportat. Dar cum rămâne cu cel care-i stă alături unui dependent de alcool și-l vede în toate momentele de decădere? Am vorbit cu Cosmin despre cum se vede alcoolismul de pe partea lui de baricadă. Cum e viața lângă un alcoolic, când minciuna și neîncrederea sunt la ordinea zilei? Ce-i dă forță să meargă mai departe? În acest vârtej emoțional, cel mai greu de suportat sunt, culmea, scurtele momente de luciditate, care te fac să vezi ce-ai fi putut să ai lângă tine, dar nu ai.
„E vorba de speranța de mai bine. Ăsta e singurul lucru ce mă duce mai departe. Când trăiești cu un alcoolic, e foarte simplu să zici la revedere și să pleci. Dar eu încă o iubesc și vreau o familie sănătoasă la cap cu ea”, spune Cosmin. El are 36 de ani, iar Oana, soția lui, are 35.
Oana e angajată la firma soțului ei. O săptămână pe lună nu se duce la birou. Stă acasă și, în principiu, bea. De dimineața până seara. Nu se ferește să bea nici când se duce la birou, pentru că-și permite, doar soțul ei e cel care deține compania și, dacă el o tolerează, n-are de ce să-și facă griji. Uneori face scandal la birou, alteori, nu. În fiecare zi bea. Bea mult, bea necontrolat, bea pe furiș, bea până vomită, bea până adoarme, bea până nu mai poate să mănânce și se simte din ce în ce mai rău.
„În momentul de față, nevastă-mea n-a mai mâncat de o săptămână. În schimb, a tot vomitat. Acum se simte slăbită, știe că trebuie să renunțe la alcool și, în clipa asta, sunt două opțiuni. Una: s-o las să îi fie rău încă vreo săptămână – dar rău de tot, cu vărsături, deși n-a mai mâncat. A doua: să-i cumpăr marijuana. Când fumează iarbă, într-o zi-două se pune pe picioare”, spune Cosmin.
Nu-l lasă sufletul s-o vadă că se chinuie în momentele când se simte rău, dar nici nu știe cum s-o convingă să se lase de băut. Simte c-a încercat cam tot ce se putea-ncerca.
În perioada asta, ritmul de consumat alcool al Oanei se desfășoară ciclic: în fiecare lună bea până nu mai poate și i se face rău, apoi trece pe iarbă ca să-i revină pofta de mâncare și să se pună pe picioare, după care în jur de o săptămână nu mai bea alcool sau bea în cantități mici. Apoi o ia de la capăt. Iar și iar.
Dar unde se află Cosmin în toată această poveste despre alcoolismul ei?
„În momentul în care nu mai ai interese, atunci alcoolismul e nasol”
Cosmin s-a hotărât să-și spună partea de poveste după ce el și soția lui au citit articolul despre Alina, o altă femeie dependentă de alcool. Îl aștept la o terasă din centrul Capitalei, într-o seară din cursul săptămânii, după program. Vine, își aprinde o țigară, ne comandăm fiecare câte o bere și începem să vorbim despre cum e, pentru el, viața lângă un alcoolic.
