Spitalele din România "sunt vechi și nu mai pot duce", iar presiunea pe sistemul de sănătate va fi din ce în ce mai mare, pe măsură ce numărul cazurilor de COVID-19 crește: "Politicienii vor pune presiune pe manageri și pe medici să mărească numărul de paturi. Cu orice preț. Chiar și supraetajate, dacă se poate, doar să fie", avertizează Oana Gheorghiu, co-fondatoare, alături de Carmen Uscatu, a Asociației Dăruiește Viață, ONG care a construit două spitale modulare ATI COVID, unul în București și unul la Piatra Neamț, de la începutul pandemiei.

Carmen Uscatu si Oana GheorghiuFoto: Arhiva personala

Avertismentul lansat de Oana Gheorghiu, vicepreședinte și co-fondatoare a Asociației Dăruiește Viață:

  • "Presiunea pe sistemul de sănătate va fi din ce în ce mai mare, pe măsură ce numărul cazurilor crește. Politicienii vor pune presiune pe manageri și pe medici să mărească numărul de paturi. Cu orice preț. Chiar și supraetajate, dacă se poate, doar să fie.
  • Dar instalațiile electrice sunt vechi de zeci de ani, subdimensionate și fără revizii la zi. Despre instalațiile de gaze medicale și sanitare nu are rost să povestesc, iar cele de ventilație sunt inexistente, așa că măcar știm sigur că nu e vina lor.
  • Personalul tehnic este foarte prost plătit și ca atare cu o foarte slabă pregătire profesională (am avut de-a face cu ei în multe spitale și știu ce zic), iar asta se vede...
  • Spitalele noastre, vechi de zeci de ani, au fost dotate cu echipamente moderne, pentru care instalațiile existente nu sunt suficiente, cu paturi care nu încap pe ușile neconforme în caz de evacuare, cu holuri prea înguste, cu spoiala noastră tradițională.
  • Spitalele din România sunt VECHI. Nu mai pot duce. Chiar nu mai au cum. E ca și cum vrei să agăți un televizor 4K pe peretele de chirpici al unei case de acum 80 de ani.
  • Am avut mai mult de 18 luni să facem ceva în sistemul medical, greu pus la încercare de pandemie. Am făcut doar noi, cetățenii. Statul a stat, cum face el de obicei.
  • Atâta vreme cât nimeni nu răspunde, cât nici acum nu știm ce s-a întâmplat la Piatra Neamț, la Balș, la unitatea mobilă de la Babeș lucrurile nu se vor schimba.
  • Nimeni nu e vinovat, la noi, mereu, 's-a întâmplat'.
  • Noi acceptăm 'să se întâmple', dacă n-am accepta nu 's-ar mai întâmpla'.
  • Îmi pare rău pentru cei care au murit. Îmi pare rău și pentru noi care am putea păți la fel, în spitalele noastre, deși se pare că nu prea pricepem asta..."