Peste 200 de localităţi din mediul rural din România nu au medic de familie, potrivit unui raport prezentat miercuri de Avocatul Poporului.

Situaţia centralizată în baza datelor de la Ministerul Sănătăţii arată că la sfârşitul anului 2019 erau județe fără medici de familie: Alba - 13, Caraş-Severin - 14, Sălaj - 16, Buzău - 10, Hunedoara - 12. La nivel naţional, din datele comunicate de casele judeţene de asigurări de sănătate reiese că erau 212 localităţi din mediul rural fără medic de familie şi 665 de posturi de medici de familie vacante.

Conform sursei citate, deşi la nivel teoretic există o Strategie naţională de sănătate, aceasta nu a dat rezultatele scontate, situaţia în teritoriu, mai ales în zona rurală, fiind una deficitară din punct de vedere al garantării şi asigurării sănătăţii publice prin intermediul medicilor de familie.

Ecaterina Mirea, adjunct al Avocatului Poporului, spune că raportul semnalează, pe de o parte, o legislaţie neadecvată realităţii de fapt existente în România şi, pe de altă parte, o lipsă de colaborare între instituţiile cu atribuţii în materie.

Ea a menţionat că deficitul de medici de familie este cauzat de dificultăţile întâmpinate de către personalul medical, care pot fi de natură profesională, umană sau de lipsa de susţinere din partea autorităţilor locale sau centrale în deschiderea unui cabinet medical.

Ecaterina Mirea a precizat că raportul relevă că lipsa cadrelor medicale a dus la închiderea mai multor cabinete şi că au fost situaţii în care medicii au ieşit la pensie şi în locul lor nu au mai venit alte persoane.

Potrivit adjunctului Avocatului Poporului, raportul constată neimplicarea autorităţilor locale în vederea asigurării unor facilităţi medicilor de familie care aleg să-şi desfăşoare activitatea în zonele rurale şi o lipsă a studenţilor care ar dori să practice medicina de familie.

Propuneri ale Avocatului:

• Stabilirea obligaţiei pentru autorităţile administraţiei locale de a acorda facilităţi şi stimulente aferente instalării unui medic de familie, funcţionării cabinetului acestuia, a obligaţiei ca prin bugetul Ministerului Sănătăţii să se finanţeze cheltuielile de investiţii în infrastructură în localităţile rurale în vederea construcţiei, reabilitării, dotării minime standard a spaţiilor medicale şi nemedicale în care se desfăşoară activităţi de îngrijire medicală primară, introducerii obligaţiei în sarcina consiliilor locale şi a Ministerului Sănătăţii de a acorda stimulente în natură şi în bani, respectiv pentru asigurarea serviciilor medicale şi farmaceutice.
• Instituirea unei obligaţii de dare în folosinţă gratuită, închiriere, concesionare ori vânzare fără licitaţie cu prioritate către medicii de familie care doresc să-şi deschidă un cabinet în unitatea administrativ-teritorială.
• Includerea unor criterii clare de stabilire a numărului minim de persoane asigurate înscrise pe listele medicilor de familie în mediul rural pentru care se încheie contractul de furnizare de servicii medicale.
• Programe/proiecte pentru stimularea absolvenţilor universităţilor de medicină pentru a opta pentru specialitatea medicină de familie şi a o practica mai ales în mediul rural, prin combinarea stimulentelor financiare cu alte tipuri de măsuri de recrutare şi menţinere, cum ar fi oportunităţi educaţionale, de avansare în carieră, susţinute de medii favorabile de lucru.

Avocatul Poporului, Renate Weber, a declarat referitor la stimularea absolvenţilor universităţilor de medicină să practice medicina de familie în mediul rural că un salariu corespunzător este important, însă mai contează şi alte aspecte.

De exemplu, ea a amintit că jumătate din preţul abonamentelor pentru transport era subvenţionat. "Asta nu mai există, deci, poate fi gândită o astfel de formulă. Pe urmă, eu cred că pentru orice absolvent de Medicină, mediul în care lucrează este foarte important", a spus Renate Weber, care a atras atenţia că autorităţile locale trebuie sprijinite, că nu au atâtea fonduri să echipeze un cabinet de medicină de familie.