După naștere, viața proaspetei mame se transformă radical. Renunță la job, la ieșirile în oraș, iar de cele mai multe ori, dacă nu are un ajutor, rămâne acasă singură cu copilul 8-10-12 ore/zi, partenerul fiind la job. Acestor schimbări dramatice se adaugă provocările legate de alăptat, îngrijirea bebelușului, lipsa somnului, schimbările hormonale și durerile de după naștere. În acest context, din umbră pândește un ucigaș tăcut, depresia post-partum. Deși este o problemă serioasă, din păcate, despre asta se vorbește puțin în spațiul public. În țara noastră nu există statistici, un program de prevenție, iar discuțiile, chiar și între mame, sunt în majoritatea situațiilor un subiect tabu.
Majoritatea mamelor nu știu cu ce se confruntă, fiindcă în general cursurile prenatale sunt despre travaliu, naștere, alăptare, diversificare și nu ating această problemă sau o fac doar în treacăt. Familiile nu dau foarte multă importanță fiindcă nu există educație în acest sens. Sistemul medical este preocupat în principal de sănătatea bebelușului, iar fenomenul ia amploare.
Sunt femei care nu sunt afectate de depresia post-partum, femei care se confruntă doar cu ”baby blues”, o formă ușoară, iar altele ajung să sufere de forme grave.
Câteva mame au povestit experiențele prin care au trecut.
”Primele luni în noul rol de mamă au fost cele mai grele din viața mea. Îmi iubeam copilul, dar în același timp mă simțeam ca și cum aș fi fost prinsă într-o capcană din care nu o să scap niciodată. La durerile de după cezariană și rănile crunte provocate de alăptat s-a adăugat și o lipsă cronică de somn. Abia prindeam 4-5 ore de odihnă pe noapte și acelea în reprize. Copilul meu mă anulase ca persoană. Simțeam că tot ce fusesem eu înainte, toată identitatea mea dispăruse și tot ce mai rămăsese era o umbră a mea și aceea sleită de puteri. Starea mea de spirit era la extreme. Momente de tristețe se împleteau cu crize de furie împotriva soțului și a mamei mele (care venise să mă ajute). După câteva luni, încet-încet, am început să îmi revin, iar lucrurile s-au reașezat în noua normalitate. Dar a fost greu și cred ca mi-ar fi fost de mare ajutor atunci câteva ședințe de terapie”, povestește N., o proaspătă mamă care s-a confruntat cu baby blues.
C. s-a confruntat cu depresie postnatală, însă a aflat târziu asta, după ce a ajuns să se gândească la gesturi extreme.
”Inițial ziceam că eu nu am avut depresie post-partum. Nu am plâns zile întregi, nu am fost dărâmată. Am fost acolo pentru copilul meu 24 de ore din 24. Chiar dacă a fost greu. A fost al naibii de greu când avea câteva luni. Nu țin minte mare lucru din perioada aia, deși a trecut puțin peste un an de atunci. Țin minte doar o intensă singurătate. Și câte o disperare din când în când, atunci când nu mânca destul sau nu îi mai trecea iritația de pe fund. Eram singură cu ea și totul depindea de mine - să o culc, să o hrănesc, să o țin în viață. Asta credeam despre mine. Că eu nu am avut depresie. Doar niște zile mai proaste din când in când. Am avut, de fapt, depresie post-partum. Una adâncă, pe care nu mi-am acceptat-o niciodată. Pentru că m-am mințit că sunt bine, depresia nu a trecut de la sine. A stat acolo ascunsă. Scoate capul doar atunci când sunt foarte obosită, când copilul este bolnav și vrea doar cu mine, când suge toată noaptea și nu mă pot mișca nici un centimetru pentru că se trezește. Singurătatea, disperarea și suferința mută de atunci sunt ca un puroi care tot coace. Coace până când ajung să cred că nu mai am nici o scăpare. Că singura mea eliberare este să nu mai fiu. Sau să nu mai fie ea. A două varianta este inacceptabilă, așa că eu trebuie să dispar. Fac ce aș sfătui pe toată lumea să facă. Merg la psiholog. Mai mult nu știu ce să fac”, a povestit C.
Sunt însă și cazuri care s-au sfârșit tragic. În mai 2019, o tânără mamă de 35 de ani din Galați a încercat să-și omoare copilul de numai opt luni. Aceasta se afla în depresie, iar când și-a dat seama ce a făcut, a vrut să își ia viața.
Anul trecut, în iunie, o polițistă din Gorj și-a împușcat bebelușul de șase luni și mama, apoi s-a sinucis. Anchetatorii au spus la vremea respectivă că femeia de 33 de ani a suferit o depresie după naștere.
„După naștere, aproximativ 30-75% din mame dezvoltă o tulburare afectivă numită baby blues”
Raluca Mihai, psiholog, a explicat pentru HotNews.ro că după naștere până la 75% dintre femei se pot confrunta cu ”baby blues”, iar 20% dintre acestea pot ajunge la depresie postnatală.
”Depresia post-partum este o tulburare afectivă a căror simptome durează mai mult de 2 săptămâni și care influențează starea generală, relațiile și viața individului. După naștere, aproximativ 30-75% din mame dezvoltă o tulburare afectivă numită “baby blues”, caracterizată prin stări de tristețe, tulburări de somn, hipersensibilitate emoțională. Această stare durează de la câteva zile la maximum 2 săptămâni și dispare de la sine. Este datorată în parte modificărilor hormonale care au loc în organism și totodată, schimbărilor prin care mama trece și la care e nevoie să se adapteze. Din aceste femei, până la 20% dezvoltă DPN și un procent de 0.1-0.2% psihoza postnatală. DPN se instalează în primul an post-partum și se întinde pe perioade de câteva luni și necesită tratament atât medicamentos cât și terapie”, a explicat Raluca Mihai pentru HotNews.ro.
Pentru România nu există statistici dedicate, iar teste pentru diagnosticarea depresiei la proaspetele mămici nu se fac. Dacă mama ajunge însă la medic și cere ajutor de specialitate, Casa de Asigurări decontează tratamentul.
”Statisticile și cifrele sunt mai degrabă generale. Nici în străinătate cifrele nu sunt reale, pentru că mamele nu apelează la ajutor în momentul instalării primelor simptome. Afecțiunea este luată în serios de sistemul de sănătate din România, există și servicii decontate de Casa de Asigurări (inclusiv evaluare, consiliere, eliberare de rețete gratuite/compensate), însă este necesar ca mămica sau familia acesteia să caute și să solicite ajutor. Ce se mai poate introduce în sistemul de sănătate (obicei deja implementat în străinătate) este aplicarea Scalei Edinburgh de depresie post-partum fiecărei mămici care a născut de minim o lună și maxim un an. Este un chestionar simplu, cu 10 întrebări și interpretare ușoară, care poate fi aplicat de către orice reprezentant al sistemului de sănătate cu care mama intră în contact (asistent, medic pediatru, consilier in alăptare etc)”, a explicat psihologul.
„Nu dă bine să spui că maternitatea e grea, că te simți singură și izolată”
Claudia Liute Byrne, mamă de gemeni, și fondatoarea platformei dupanaștere.ro este de părere că depresia post-partum este un fenomen ignorat de sistemul de sănătate din România mai ales pe partea de prevenție.
”Organizația Mondială a Sănătății zice că la nivel global 13% dintre femei suferă de tulburări psihice în perioada postnatală, iar în țările în curs de dezvoltare numarul crește la 1 din 5 femei. În România nu avem statistici în acest sens și asta și din cauza faptului că depresia post-partum este încă un subiect tabu. Societatea noastră consideră că este absolut normal ca o femeie să se ocupe (cu deosebită plăcere chiar) exclusiv de bebeluș. În cele mai fericite cazuri, la o lună de la naștere, partenerul se întoarce la serviciu, iar femeia rămâne închisă între 4 pereți cu un bebeluș chiar și 8-10 ore. Normal că o ia razna. Dar nu dă bine să spui că maternitatea e grea, că te simți singură și izolată; maternitatea trebuie să fie cea mai fericită perioadă din viața unei femei, nu? Diagnosticarea depresiei post-partum se face la psihiatru și în România când ajungi la psihiatru ești deja considerat nebun. În schimb dacă ne gândim la sumedenia de știri despre mame care-și abandonează sau le fac rău bebelușilor lor, putem trage concluzia că este un fenomen chiar foarte prezent, dar ignorat. De câte ori se vorbește în cadrul acelor știri despre depresie postpartum? De obicei mama respectivă este văzută ca un monstru. Există un test simplu, pe care noua mamă și-l poate face singură, periodic, de acasă, pentru a verifica dacă prezintă simptome de depresie post-partum, dar în România eu nu am auzit vreodată (și sunt conectată cu mii de mame) să li se spună mamelor de așa ceva”, a explicat aceasta.
„Nici politicile, nici oamenii nu au în vedere faptul că nașterea unui bebeluș înseamnă și nașterea unei mame”
Dacă în țările civilizate sunt moașe care vizitează acasă proaspăta mămică pentru a o învăța ce să facă cu bebelușul dar și cum să se îngrijească, există specialiști în recuperare post-partum, se face screening obligatoriu pentru depresie post-partum, la noi aceste lucruri mai au de așteptat în sistemul public de sănătate.
”Sistemul medical este format din politici de sănătate publică și din oameni – medici și personal auxiliar. Nici politicile, nici oamenii nu au în vedere faptul că nașterea unui bebeluș înseamnă și nașterea unei mame. În timp ce bebelușul este consultat și supraconsultat în primele luni de la naștere, femeia are primul consult la 6 săptamâni – asta dacă are timp sau dacă are cu cine lăsa bebelușul. De multe ori acest consult nu are loc niciodată, iar atunci când are loc este pur fizic. Nu te întreabă nimeni cum te simți, dacă te descurci, dacă ești copleșită. Se verifică doar starea aparatului reproductiv și se dă undă verde la reluarea relațiilor sexuale. Asta în vreme ce în majoritatea statelor europene există ore de reeducare pelvină, există moașe care te vizitează acasă pentru a te învăța ce să faci cu bebelușul dar și cum să te îngrijesti, există specialiști în recuperare post-partum, se face screening obligatoriu pentru depresie post-partum, spitalul pune mamele în contact pentru a-și oferi sprijin reciproc, etc. Sunt convinsă că și la noi s-ar putea face toate astea, dar noi nu avem nici măcar o linie verde pentru sprijinul persoanelor cu tendințe suicidale sau o platformă publică dedicată sănătății femeii”, a explicat Claudia Liute Byrne.
Dincolo de neajunsurile din sistemul medical, o parte din vină o poartă și mentalitatea unei părți din populație, lipsa de empatie și dorința de a judeca.
”Noi, ca societate, considerăm că femeile așa sunt, suferă de afecțiuni “femeiești”. Este foarte ciudat. Pe de-o parte, dacă ne uităm la Barometrul de Gen, românii consideră că femeia este sexul slab, trebuie să-și urmeze bărbatul, nu avem încredere în ea să dețină o funcție publică, dar în schimb avem încredere în ea să crească și să educe viitorul nostru de mâine practic. Astfel, femeia trebuie să rabde, să nu se plângă prea mult. Când merge la doctor pentru diferite dureri apărute după naștere, doctorul ii spune: “Păi ce vrei? E normal, că doar ai născut. De asemenea, femeile între ele se susțin prea puțin, se blamează și se află în permanentă competiție. Astfel majoritatea femeilor nu vorbesc cu sinceritate despre maternitate de teamă că vor fi privite ca niște mame rele. De multe ori depresia post-natală este privită ca un moft; practic, nu ai motiv să fii tristă când ai un copil sănătos și frumos, nu? Până mamele spun asta fiicelor lor. “Pe vremea mea, nu exista depresie post-partum. Femeile nu aveau timp de așa ceva. Revino-ți că bebelușul are nevoie de tine!” Sună cunoscut?”, mai spune Claudia Liute Byrne.
Cauzele depresiei nu sunt stabilite cu exactitate, însă în urma mai multor studii și analize s-au identificat câțiva factori predispozanti care duc la apariția depresiei post-partum cum ar fi depresia în sarcină, anxietate în sarcină, evenimente stresante în timpul sarcinii, suport social redus, antecedente de depresie, predispoziție genetică la depresie, nivel crescut de stres în îngrijirea copilului, stimă de sine scăzută, nevroză, a explicat psihologul.
Cum recunoaștem depresia postnatală?
”Simptomele sunt aceleași ca și la depresia majoră: lipsa de energie, stare de tristețe profundă, labilitate emoțională și nevoia de a plânge, sentimente de vinovăție, tulburări de apetit și de somn, sentimente de inadecvare, oboseală, iritabilitate, afectarea capacității de concentrare, de memorare și de a gândi, sentimente de mamă rea, inadecvată, neiubitoare, gânduri de sinucidere sau pruncucidere. Pentru a stabili că este vorba despre depresie, e nevoie să excludem alți factori care generează simptome asemănătoare: o condiție medicală, tratament medicamentos, tulburare afectivă sezonieră, adică este necesar un consult de specialitate. Dacă familia sau prietenii observă instalarea acestor simptome este crucial să se adreseze unui specialist cât mai repede posibil. Din păcate multă lume așteaptă să treacă sau consideră că nu există motive reale care să genereze aceste stări și nu oferă tratamentul adecvat. În timp, nu doar mama are de suferit, ci și copilul și întreaga familie”, a explicat Raluca Mihai, psiholog.
Raluca Mihai spune însă că există câteva lucruri pe care le putem face pentru a preveni depresia postnatală:
1. Informare prenatală pentru ambii parteneri;
2. Administrarea unor medicamente ca tratament preventiv în cazul mamelor cu antecedente de Depresie Postnatală(DPN) la un alt copil;
3. Aplicarea unor chestionare și identificarea unor potențiale mame care pot dezvolta DPN;
4. Suport atât pe perioada travaliului cât și pe perioada nașterii;
5. Oferirea de vizite la domiciliu după naștere, interesarea despre starea mamei și a copilului din toate punctele de vedere;
6. Oferirea de suport și sprijin atât în perioada pre cât și postnatală. A fi alături de mamă, a o asculta, a o sprijini în toate transformările prin care trece;
7. Întâlniri de grup cu alte mame cu rol de suport sau informativ și nu în ultimul rând, de socializare.
Inițiative private
În condițiile în care sistemul de sănătate nu se mișcă foarte bine în această direcție, iar societatea mai mult critică și pune la zid mamele care trec prin astfel de episoade, în loc să ajute, câteva femei au luat atitudine.
Claudia Liute Byrne, mamă de gemeni, a lansat la începutul acestui an platforma dupanaștere.ro, care oferă proaspetelor mămici informații în limba română despre depresia postnatală, diastaza abdominală, psihoză post-partum, despre tiroidita post-partum, despre recuperare pelvina, despre frustrarile care vin cu modificarea vieții sociale sau profesionale.
”După ce am născut (gemeni), tot ce citeam era despre bebeluș și despre toate problemele pe care le-ar putea avea, dar despre mamă și schimbările prin care trece ea mai nimic. Se mai vorbea ici colo despre acel baby blues sau despre depresie, dar foarte superficial, ca și cum erau excepții. În schimb găseam la tot pasul sfaturi despre cum să slăbești, cum să scapi de vergeturi, despre sâni lăsați, despre cum să-ți menții casa curată în continuare, despre cum să ai grijă de tatăl copilului, astfel încât să nu se simtă ignorat și să te înșele. Nimic despre diastaza abdominală, despre depresie și psihoză post-partum, despre tiroidita post-partum, despre recuperare pelvina, despre frustrarile care vin cu modificarea vieții sociale sau punerea carierei pe standby. Și am început sa ma enervez rău.
Dacă eu, din bula mea de femeie oarecum privilegiată, nu reușesc să dau de informațiile astea, ce se întâmplă cu restul, majoritatea româncelor? Majoritatea informațiilor din online sunt în engleză, iar cultura noastră face ca multe dintre aceste subiecte să fie tabu. Așa s-a născut dupanastere.ro. Din furia față de faptul că din momentul în care rămâne însărcinată, femeia devine un bun public. Dintr-o dată deciziile care țin de propriul nostru corp nu ne mai aparțin, fapt care se continuă și în post-partum. Societatea modernă își ia mâinile de pe sănătatea femeilor și se concentrează pe copil, având însă grijă să blameze femeia pentru orice ieșire din tipar a noului născut. Dupanastere.ro este la momentul de față singura platformă din România care abordează maternitatea dintr-o perspectivă feministă, unde dreptul femeii asupra propriului corp este central. Care-și propune să aducă sănătatea mamei în prim plan, prin informare, sprijin și advocacy. Vreau să aduc la un loc informații din surse reputabile, cercetări și studii cu experiențele personale ale mamelor care nu se regăsesc în mirajul nașterii și maternității perfecte. Vreau să pot sprijini, astfel încât să nu mai existe singurătate și izolare după naștere. Vreau să convingem împreună autoritățile și personalul medical că sănătatea mamei contează și este nevoie de o abordare holistică”, a povestit Claudia pentru HotNews.ro.
Mara Popescu, mamă a patru copii și consultant în alăptare și babywearing organizează în fiecare miercuri, de la ora 10.00, la Park Lake, întâlniri gratuite pentru prospetele mămici. Acestea primesc sfaturi despre alăptare, babywearing și pot dansa cu bebelușii în marsupiu.
Grupurile de Facebook ”La primul bebe” și ”Zen Mommy Village” oferă proaspetelor mămici un mediu prietenos pentru a discuta cu alte mame despre problemele cu care se confruntă.
