Alina Tanase ar fi putut fi unul dintre medicii romani cu performante in străinătate. A fost tentata sa plece din tara de mai multe ori, dar a ramas în Romania, convinsă că aici se pot face lucruri la fel de bine ca afara. Este coordonatorul programului de transplant medular la Institutul Fundeni – locul unde pacientii sunt tratati la standarde nemtesti, dar cu empatie romanească.
Nu recomand recoltarea celulelor stem la naștere
Dr. Alina Tănase consideră că nu este necesar ca, la nașterea unui copil, să fie recoltate celulele stem, iar părinții ar trebui să știe că acest lucru este, de fapt, o afacere. ”Potrivit recomandărilor stiintifice, aceste celule stem ar trebui depuse într-o bancă publică. Există cazuri (foarte puține) în care este recomandată recoltarea acestor celule stem și stocarea lor într-o bancă privată. Este vorba despre situația în care o mămica are un copil bolnav acasă, care are nevoie de transplant medular. Celulele stem sunt recoltate de la a doilea copil care se naște, pentru a-l salva pe fratele lui mai mare. Aceasta este singura recomandare.
In ultimii ani, transplantul de cordon a scăzut foarte mult în toată Europa și în Statele Unite pentru că s-a dezvoltat o altă procedură de haplotransplant, adică putem lua celule stem de la un copil, de la un parinte, de la un frate, de la oricine este apropiat. Atunci, bâncile de cordon, nici măcar cele publice, nu își mai găsesc atât de tare folosința. Iar băncile private, cu atât mai mult. Nimănui nu îi recomand această stocare.
Sigur, există și întrebarea: dar putem face ceva cu aceste celule? Poate că cercetarea va avansa și în zece ani, vom face din aceste celule înghețate alte celule și vom vindeca alte boli. Dar la întrebarea aceasta nu pot să vă răspund. Cu siguranță că cercetarea este axată pe aceste celule, iar medicina regenerativă este în plină dezvoltare”.
Cancerul nu se vindecă cu ajutorul homeopatiei
Medicul Alina Tănase s-a referit și la anumite obiceiuri ale românilor de a se trata homeopatic. Ea a atras atenția că, în cazul unei boli oncologice, s-a demonstrat că singurul tratament care are efect este citostaticul. ”Un bolnav de cancer nu trebuie să apeleze la homeopatie. Astfel de medicamente încurcă sau chiar cresc stadiul bolii. Nu cred că există vreo boală oncologică rezolvată cu ajutorul homeopatiei.”
La noi, medicii sunt mult mai empatici decât în străinătate. Mentalitatea, dar și banii ne diferențiază de țările dezvoltate
În România, medicii caută soluții chiar și atunci când nu mai există. ”Aici, încă mai poți să faci pe eroul. Am reușit să câștigăm un an de viață pentru un pacient care s-a tratat în străinătate si care a fost trimis acasă, pentru că nu se mai putea face nimic. A ajuns la Fundeni, am încercat imposibilul și a mai trăit un an.
Sunt foarte multe insule în sistemul medical românesc de sănătate. Poate că nu le vedem sau poate că ele sunt prea mici. Eu știu foarte mulți medici care își dedică viața acestei meserii. Când eu am făcut Medicina, nu te învăța cum trebuie să abordezi pacientul. Între timp, lucrurile încearcă să meargă în această direcție”
Oboseala este un semn clar că ceva nu este în regulă
Românii nu prețuiesc foarte mult sănătatea - susține medicul Alina Tănase. Sunt mulți care nu și-au făcut analizele până când nu au descoperit o boală gravă. ”Există pacienți, mai ales din mediul rural, care nu au fost niciodată la medic, până când nu i-au luat salvarea. Chiar dacă ți-ai făcut analizele acum trei luni, asta nu înseamnă că nu poți dezvolta o boală gravă, o leucemie acută. Din păcate, aceste boli sunt caracterizate de celule care cresc foarte repede, de la o zi la alta și sufocă celulele normale, ceea ce înseamnă că putem avea analize absolut normale în decembrie, iar în martie să fim diagnosticați cu leucemie acută.
Suntem în 2019, putem să facem screening și putem să verificăm starea de sănătatea. Nu trebuie să lăsăm oboseala să treacă de la o zi la alta. Sunt foarte mulți pacienți care s-au obișnuit cu oboseala, dar este un semn clar al organismului că ceva nu este în regulă.
Începuturile transplantului medular în România: Ne făceam duș cu betadină, aveam măsuri duse la extrem
Secția de transplant medular a fost înființată în anul 2000, pe locul unei secții de biberonerie. În anul 2001 a fost efectuat primul transplant. ”Măsurile de igienă pe care le luam erau duse la extrem, toată echipa medicală își făcea duș la fiecare intrare în secție, toți ne spălam cu betadină. Sigur, întotdeauna este greu începutul, iar toate măsurile de igienă le exagerezi un pic.
Din păcate, primul caz transplatat nu a fost un succes, pacientul a făcut o infecție cu o bacterie foarte rezistentă și am resimțit cu toții acest caz. Am avut un noroc extraordinar că fundația Jose Carreras a căutat în Europa de Est un centru de transplant în care să investească know-how. Ei erau asaltați de diverși pacienți pentru a susține procedura de transplant și, după ce au vizitat mai multe centre de transplant din Europa de Est, au ales Bucureștiul. După 2004, în fiecare an, am dublat numărul de transplanturi și, prin 2010, am ajuns să facem 100 de transplanturi pe an. Din 2015-2016, am început să facem 200 de transplanturi pe an.
Începutul a fost greu, norocul nostru a fost extraordinar pentru că am primit acest sprijin al fundației Jose Carreras: totul a devenit protocolat, totul a devenit ”ca la ei”. Timp de zece ani am făcut tele-medicină cu profesorii de acolo, deci aveam permanent ”a second opinion” în direct. Ne obișnuisem să discutăm toate cazurile împreună.
Costurile unui transplant. În România - 40.000 de euro, în SUA – 500.000 de dolari
La noi în țară, cotul unui transplat este mult mai mic, comparativ cu țările vestice ori Statele Unite. ”În România, transplantul este decontat de Ministerul Sănătății , există un program special. Primim, în funcție de transplant, între 20.000 și 40.000 de euro, este o diferență foarte mare față de țările din Europa de Vest. De exemplu, am cerut un preț la Hamburg și prețul este de 270.000 de euro, iar în Statele Unite vorbim despre o jumătate de milion de dolari. Acolo, fiecare consult costă.
Fiecare lucru este foarte bine stipulat și este inclus în preț. Se calculează totul, de la salariul registratorului medical care face raportarea de transplant, toată lumea își găsește un loc ca lucrurile să funcționeze. Deocamdată, prin programul nostru de transplant se decontează medicamentele, materialele sanitare.” - explică Alina Tănase.
În România, nu există o cultură a donării
”Românii nu au încă această cultură, a donării. Îmi amintesc că în Germania, în fiecare săptămână erau campanii în universități, în tot felul de micro-întreprinderi, destinate oamenilor tineri. La noi nu este așa, noi nu ne punem în pielea celui care are nevoie. Dacă ne-am gândi că cel care are nevoie este aproapele nostru, atunci ni s-ar schimba și această mentalitate. Atunci când fratele tău ori copilul tău are nevoie și nu găsește sânge, atunci e mare disperarea și toți din jurul lui se duc să doneze. Numai că asta ține o săptămână, după aceea, iarași nu avem sânge. Nu există această idee, de a merge să donezi fără să fie vorba despre cineva cunoscut care are nevoie de sânge!”.
Filmările au fost realizate la Secția de transplant medular Fundeni. Imagine și montaj: Matei Budeș și Cătălin Voicu
6
15
