​“A oferi respect cuiva înseamnă să oferi celuilalt ceea ce tu însuți îți dorești să primești, chiar și atunci când greșește sau nu performează conform așteptărilor. Poți ajunge la respect doar atunci când reușești să devii conștient de faptul că înainte de a cere, trebuie să oferi. Pentru că, și eu și cel din fața mea trăim în țara asta pe care cu mândrie o numim ”acasă”, spune sociologul Gelu Duminică într-un interviu pentru Hotnews.ro.

Gelu DuminicaFoto: Facebook/ Gelu Duminica

Ce înseamnă respectul pentru dumneavoastră?

Gelu Duminică: În general, termenul de “respect” eu îl asociez cu umanitate. Pentru a reuși să ”oferi respect” (cuiva) și ”arăți respect” (față de ceva anume – idee, lucru, profesie, etc), trebuie să reușești să te împrietenești cu alte abilități socio-emoționale fără de care respectul nu ar fi posibil. Nu poți cere respect de la niște oameni care nu au empatie, nu sunt solidari, nu sunt conștienți de faptul că învățarea este un proces continuu și că au de învățat de la oricine și oricând (știu că nu știu nimic!). Eu cred că poți ajunge la respect doar atunci când reușești să devii conștient de faptul că înainte de a cere, trebuie să oferi.

Spre exemplu, se spune despre un bun profesionist că-și tratează cu respect meseria. De fapt, omul ăla este conștient că trebuie să muncească zi de zi învățând din propriile greșeli și reușite, trebuie să se înconjoare de oameni mai buni decât el, care să-l sfătuiască în momente cheie, să renunțe la anumite chestiuni care țin mândrie și orgoliu, etc. Pentru a ajunge să oferi respect cuiva trebuie să fii conștient de imperfecțiunile tale, să te centrezi pe lumina celor din jur și să iubești oamenii.

Cum se construiește respectul?

Gelu Duminică: La respect nu ajungi imediat și în niciun caz datorită unei pastille comportamentale standard.

Pentru că fiecare dintre noi suntem diferiți din punct de vedere socio-cultural, și nu numai. Totuși, sunt câteva ingrediente cheie pe care ar fi bine să le punem la fundația devenirii fiecăruia dintre noi (încrederea în sine, valorizarea celuilalt, meritocrația, empatie, valorizarea eșecului, s.a.m.d) la care ar trebui să adăugăm chestiuni care țin de capacitatea noastră de a ne ajusta comportamentele, astfel încât să nu oferim celuilalt ceea ce nouă înșine nu ne place.

Cum credeți că se raportează românii la respect?

Gelu Duminică: Românii se raportează la respect divers. Nu există doar alb și negru, ba chiar aș spune că ”gri„-ul este majoritar

Sigur că, exact ca în oricare altă societate, sunt români care își arată limitele clamând superioritatea lor față de ceilalți doar pentru că sunt altfel! Însă, cu adevărat sunt superiori (pentru că sunt mai albi, de la oraș, ortodocși, heterosexuali, etc), față de cei care nu bifează aceste caracteristici? Realitatea ne-ar spune că nu, numai că incapacitatea de a avea un proces de reflecție, îi face pe acești români să fie mai degrabă promotori ai urii, dihoniei și conflictelor. Nu în ultimul rând, noi nu discutăm despre privilegiile cu care unii dintre noi ne naștem și cum acestea ajung să ne distorsioneze modul de relaționare cu ceilalți.

Există și opusul, români care înțeleg că schimbarea începe cu ei. Și care înainte de a cere cuiva să facă un anumit lucru, se uită la ei înșiși pentru a identifica anumite chestiuni în propriul fel de a face, care trebuiesc ajustate. Și care se gândesc cum s-ar simți ei înșiși dacă ar fi în situația în care se află cel din fața lui. Care oferă iubire, cerând iubire, și solidaritate, asteptând solidaritate.

Între, există o mare de români care pot susține oricare dintre tabere, fie în momente diferite, fie în același timp. Spre exemplu: cerem o relație bazată pe respectarea legii, însă suntem degrabă vărsătoriu de șpagă polițistului de la rutieră atunci când suntem prinși că am încălcat vreo regulă, sau cerem respectarea drepturilor femeii în timp ce suntem pro-life. Clarificarea și poziționarea acestor oameni depinde foarte mult de modul în care liderii (politici, civici și religioși) reușesc să ajungă la mintea și inima lor.

Pare că respectăm realizările profesionale, olimpici, sportivi care ne inspiră. Partea complicată e la respectul pentru minorități și pentru cei dezavantajați social. De ce este greu să ne punem în locul celuilalt și să îl respectăm?

Gelu Duminică: Eu cred că avem provocări și pentru prima categorie (vă pot da zeci de exemple când Gică Hagi a fost făcut terci pentru niște opinii din zona sa de activitate), și aș reformula spunând că ”respectăm pe cei care ne fac să ne simțim superiori” (mândri). De câte ori am respectat eforturile celor care au fost învinși în competițiile sportive? De câte ori nu l-am criticat pe știu eu ce sportiv cu argumente care nu țin deloc de activitatea sa profesională? Reamintesc că a oferi respect cuiva înseamnă să oferi celuilalt ceea ce tu însuți îți dorești să primești, chiar și atunci când greșește sau nu performează conform așteptărilor.

Despre ”săraci” noi am fost învățați că e vina lor că trăiesc în situația în care trăiesc, că nu vor să muncească și că beau alocațiile copiilor. Liderii noștri ne spun asta aproape zilnic și asta apare și în media. Nimeni nu a vorbit și despre faptul că fiecare om care este în risc social este acolo și pentru că statul nu și-a făcut treaba și că noi, societatea, am fost indiferenți. Și că școala la care acel individ a mers este mai degrabă un loc de depozitat copiii decât școală, și că există un lanț cauzal al sărăciei care a fost ignorat de toți de zeci de ani, etc. Și atunci se activează superioritatea. Iar când îți arăți superioritatea, nu mai poți oferi respect. Și când nu-l oferi, nici nu ai cum să-l primești.

Pentru minoritățile naționale, superioritatea este acolo dintotdeauna. Vă rog doar să treceți mental în revista primele cuvinte care va vin în minte când spuneți rom, maghiar, turc, tatar, rus, etc și o să vedeți că marea lor majoritate sunt peiorative. E greu să semeni neghină și să vrei să culegi grâu! Iar noi, atunci când a venit vorba de respect în societate, de ceva sute de ani, am cam cultivat neghina.

Putem deveni mai respectuoși ca societate?

Gelu Duminică: Nu uitați că e un proces de învățare, cu tot ceea ce înseamnă el. Și cred că facem pași mari înainte. Mai trebuie însă să și avem liderii care să unească mai mult decat ceea ce se întâmplă acum și care să ne arate, prin propriul exemplu, că poți să nu fii de acord cu cel cu care ești în opoziție, spre exemplu, și să dialoghezi.

Și peste toate, trebuie să ne dorim să nu oferim ceea ce nouă înșine nu ne place să primim. Pentru că, și eu și cel din fața mea trăim în țara asta pe care cu mândrie o numim ”acasă”.

***

Articolul face parte din demersul RoMâine.

Platforma de sănătate RoMâine este locul în care românii au ocazia să își aducă aminte și să exerseze cele mai importante valori umane, precum Respectul, Empatia, Încrederea, Speranța sau Grija. Este o școală națională de clădit în viitor în care Sistemul Medical MedLife, furnizorul național de sănătate al României, aduce împreună personalități de renume și oameni de rând, pentru a găsi soluții să facem România bine.

#RoMaine #RespectRoMaine #RespectRoMaineMedLife