Publicatia The New York Times a realizat un paralelism intre conducatorii care au stiut sa piarda si s-au retras din calea istoriei cu eleganta si actualii lideri, a caror sete de putere provoaca adevarate hecatombe. Mihail Gorbaciov si K. W. de Klerk se numara printre cei mai mari perdanti ai secolului trecut. Gorbaciov a pierdut Rusia si toate coloniile sale, iar de Klerk a pierdut cea mai bogata tara din Africa. Felul in care cei doi lideri au renuntat la putere evitand varsarea de sange, poate fi o lectie pentru acele tari care sufera acum de spasmele spiritului revolutionar.

Mihail Sergheevici Gorbaciov si Frederik Willem de KlerkFoto: Colaj foto

E de inteles fiorul starnit de curajul celor care se ridica impotriva puterii - din Piata Tiananmen pana in Piata Tahrir si din toate strazile care fraternizeaza cu tinerii flamanzi de libertate. Exista insa si un alt fel de eroism, subevaluat si rareori intalnit, care le revine celor care stiu sa renunte.

Deciziile lui Gorbaciov si de Klerk nu au au fost intotdeauna cele mai bune, dovada ca niciunul dintre cei doi nu se bucura de apreciere in propria tara. Insa amandoi au renuntat la puterea detinuta de o elita abuziva, fara a-si supune tara la o baie de sange. Dupa aceea, nu s-au adapostit la confortul conturilor bancare elvetiene. Dimpotriva, au reusit o performanta aproape de neimaginat in autocratiile vulcanice de astazi: dupa ce au capitulat in fata democratiei, au contribuit la legitimitatea acesteia, devenind candidati pentru functii inalte si pierzand, cinstit. De Klerk, ultimul presedinte alb al unei Africi de Sud in care negrii au fost asupriti timp de secole, a incercat chiar sa obtina voturi de la cetatenii de culoare.

Este intotdeauna dificil de comparat experientele unei tari cu cele ale alteia. Insa in cazul unor pierderi istorice, exista posibile lectii pentru toate tarile care sufera acum de spasmele spiritului revolutionar.

Libertatea este o panta alunecoasa

Atat de Klerk cat si Gorbaciov au inceput ca reformatori - politicieni decisi sa transforme un sistem ingrozitor intr-unul mai putin ingrozitor, fara a-l elimina de tot.

Poate din cauza presiunii exercitate de ani de boicoturi internationale si decenii de insurgente interne, de Klerk a recunoscut inaintea lui Gorbaciov ca proiectul sau - o Africa de Sud ca o comunitate de natiuni separate si independente: negrii saraci si albii prosperi - era neguvernabil si de o absurditate barbara. In tot acest timp, Gorbaciov inca mai credea ca salveaza Partidul Comunist, chiar pana in ziua in care partizanii au incercat sa il rastoarne.

Putina sinceritate e periculoasa

Vocea Razboiului Rece de la Radio Liberty, scrierile lui Soljenitin si in special incercarile lui Gorbaciov de a autoriza presa rusa, lasand-o sa demaste coruptia si incompetenta - au contribuit la faramitarea invincibilitatii Uniunii Sovietice. Astazi, Al-Jazeera, WikiLeaks si retelele de socializare alimenteaza insurgentele populare. Cu imensitatea si rapiditatea lor, Facebook si Twitter nu sunt doar surse de informatii ci si unelte de organizare.

Cei mai buni aliati sunt in inchisoare

Gorbaciov l-a eliberat pe Andrei Saharov din exil, de Klerk i-a dat drumul lui Nelson Mandela din inchisoare. Ambii lideri si-au tranformat apoi adversarii eliberati in parteneri de negociere, obtinand credibilitate atat in interiorul cat si in afara granitelor tarii.

Armatele sunt tot oameni

Exista tendinta de a asocia armatele cu instrumente. Insa ele sunt formate din cetateni cu drept de vot, care au familii de hranit, locuri de munca de protejat, respect de castigat si sperante pentru viitor. Daca un lider isi mentine controlul asupra membrilor armatei sale, amenintandu-i cu executia sau cu rapirea familiilor - asa cum se pare ca a actionat despotul libian Muammar Gaddafi - cu siguranta zilele ii sunt numarate.

Pentru a preveni razboiul civil in Africa de Sud, de Klerk a negociat siguranta locurilor de munca pentru armata erei apartheide.

Victoria este partea cea mai usoara

Felicitari, Egipt, ati alungat un tiran! Acum iata mizeria purulenta care va inconjoara: armata controleaza sectorul privat, mullahii ba respecta, ba nu respecta legea islamica, turistii au fost alungati, saracia si somajul sunt o realitate.

Astazi, Rusia si Africa de Sud sunt democratii dezamagitoare. Saracia, criminalitatea crescuta si proasta guvernare au dat peste cap Africa de Sud. Rusia este corupta si intoleranta fata de disidenta politica, uneori in mod brutal. Totusi, ambele tari si-au dezvoltat clasele mijlocii, si-au extins libertatile individuale si au pastrat in mare parte pacea. Si in cazul in care rusii sau sud-africanii nu ar mai avea rabdare cu liderii lor imperfecti, ar avea alte cai de atac decat iesirea in strada.

Gorbaciov a implinit 80 de ani la inceputul acestei luni, iar de Klerk va implini in curand 75 de ani. Ambii au scris pagini de istorie cu eleganta cu care s-au dat la o parte din calea sa.