Actuala contraofensivă a Ucrainei nu va scoate Rusia de pe teritoriul Ucrainei, dar nici nu se așteaptă cineva la acest lucru, totuși a arătat cum poate fi învinsă armata rusă, nu în 2023, ci în 2024 sau 2025, spune generalul Richard Barrons, fost comandant din cadrul Comandamentului forţelor comune din Regatul Unit, într-un articol pe Financial Times.

Soldați ucraineniFoto: Jonathan NACKSTRAND / AFP / Profimedia

Potrivit generalului britanic, Ucraina probabil nu va reduce ocupația rusă la jumătate înainte de iarnă, care ar fi putut fi unul dintre obiectivele mai optimiste, dar el subliniază că o victorie poate fi atinsă de Ucraina în următorii doi ani, de aici și promisiunea aliaților occidentali de a sprijini Kievul „atâta timp cât este nevoie”.

Kievul, deși a progresat lent, în această vară, a dovedit ca poate sparge apărarea rusă și a realizat o străpungere importantă a defensivei ruseşti pe un sector al frontului în provincia sud-estică Zaporojie, la Robotîne, după ce s-a luptat săptămâni întregi prin câmpuri minate pentru a ajunge acolo.

Scopul este tăierea „podului de uscat” către Crimeea.

Forțele ruse sunt desfășurate pe o arie extinsă, obosite și lipsite de rezerve, dar dacă nu renunță pur și simplu, acest lucru înseamnă că războiul va avea fi totuși un termen lung.

Ucraina are suficientă apărare aeriană pentru a acoperi aproximativ o treime din țară. Lipsa de muniție de artilerie a fost rezolvată doar temporar de către SUA și va dura până la jumătatea anului 2024 pentru ca Ucraina să construiască o forță aeriană suficient de puternică, iar în acest mometn nu are echipamentul cheie necesar pentru îndepărtarea minelor.

Potrivit Richard Barrons, aruncarea restul rezervelor în luptă acum ar fi pripit.

Cei cinci pași cruciali pe care se bazează înfrângerea invaziei ruse:

  • În primul rând, Kievul nu trebuie să facă presiuni pentru un succes substanțial pe câmpul de luptă înainte de a exista mijloacele pentru a-l livra. Războiul nu este niciodată condus cel mai bine ca un lucru apropiat: Ucraina trebuie să devină mai puternică și Rusia mai slabă, altfel va fi un impas.
  • În al doilea rând, presiunea necruțătoare trebuie menținută asupra ocupației ruse pe tot parcursul iernii. Aceasta înseamnă să „muști și să ții”, adică avansarea în limite scurte pentru a minimiza victimele și a rămâne sub acoperirea artileriei și apărării aeriene, în limitele aprovizionării cu muniție. Puterea, voința și rezervele forțelor ruse se vor eroda constant. Dacă moralul Armatei Roșii este deja slăbit, slăbiți-l și mai tare.
  • În al treilea rând, Ucraina trebuie să slăbească sistemic controlul militar al Rusiei asupra teritoriilor sale până în 2024 și mai departe. Zdrobirea brațului de artilerie este importantă, la fel și atacurile asupra țintelor mai adânci din Ucraina ocupată. Obiectivul este de a distruge capacitatea militară rusă mai repede decât poate fi înlocuită, făcând Rusia incapabilă să reziste unei viitoare ofensive ucrainene mai puternice. Kievul este constrâns de occidentali în ceea ce privește utilizarea echipamentelor și munițiilor sale pe teritoriul Rusiei, dar trebuie să-și aplice în continuare ingeniozitatea și curajul pentru a lovi puternic dincolo de granițele sale.
  • În al patrulea rând, flota rusă de la Marea Neagră trebuie neutralizată ca bază pentru atacurile devastatoare cu rachete de croazieră ale Moscovei și ca element restrictiv asupra exportului de cereale. Loviturile Ucrainei pot deteriora navele rusești mai repede decât sunt înlocuite. Până în primăvara anului 2024, flota Mării Negre nu ar trebui să joace un rol important în acest război.
  • Al cincilea și cel mai important aspect este să acceptăm că acest război se îndreaptă asupra capacității industriale de apărare a vestului și a Ucrainei ca factor determinant al succesului militar. Ar putea fi furnizate mai multe din stocurile Occidentului, dar campania Ucrainei se bazează acum pe creșterea producției din industria de apărare a aliaților, iar muniția care se află acum în liniile de producție nou extinse ar urma să ajungă la mijlocul anului 2024. Acest lucru ar trebui să permită un punct de cotitură major în capacitatea ofensivă a Kievului.