Aliații Ucrainei ar trebui să își ia obligația să trimită arme la scară largă și să investească timp de câteva decenii în apărarea țării, potrivit unui raport care a analizat alternative la aspirațiile pe termen lung ale Kievului de a adera la Alianța NATO, relatează The Guardian.

Anders Fogh RasmussenFoto: NATO

Raportul a fost comandat de președintele ucrainean, Volodimir Zelenski, iar coautorii acestuia au fost fostul secretar general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, și șeful de cabinet al lui Zelenski, Andrei Yermak.

Scopul raportului a fost de a oferi Ucrainei o structură de securitate care să garanteze că Rusia nu va încerca să invadeze din nou și este separată de apelurile lui Zelenski către vest de a-și intensifica aprovizionarea cu arme pentru a a-i înlătura pe ocupanții ruși de pe teritoriile ucrainene.

Posibila viitoare aderare a Ucrainei la NATO a fost unul dintre motivele invocate de Rusia pentru a-și justifica invazia din februarie.

Raportul, care face obiectul unor ample consultări diplomatice, nu propune ca țările NATO în mod colectiv să fie obligate să-și trimită trupele în apărarea suveranității Ucrainei, dar spune că nu ar trebui să existe nicio restricție asupra ajutorului militar, diplomatic și economic oferit de țările membre NATO prin acorduri bilaterale. Nivelul de sprijin ar putea fi măsurat în funcție de nivelul de amenințare și ar trebui să se aplice tuturor frontierelor recunoscute internațional ale Ucrainei.

Raportul susține că „cea mai puternică garanție de securitate pentru Ucraina constă în capacitatea sa de a se apăra împotriva unui agresor… Pentru a face acest lucru, Ucraina are nevoie de resurse pentru a menține o forță defensivă semnificativă capabilă să reziste forțelor armate și paramilitarilor Federației Ruse.

„Acest lucru necesită un efort susținut de investiții în baza industrială de apărare a Ucrainei pe mai multe decenii, transferuri de arme și sprijin de informații din partea aliaților, misiuni intensive de antrenament și exerciții comune sub steagul Uniunii Europene și al NATO”.

Țările aliate care se vor alătura Ucrainei include SUA, Marea Britanie, Canada, Polonia, Italia, Germania, Franța, Australia, Turcia și țările nordice, baltice, din Europa Centrală și de Est.

Garanțiile militare ar putea oferi Ucrainei angajamente care echivalează cu „un cer închis” prin furnizarea de echipamente de apărare antiaeriană și antirachetă.

Garanțiile și îngrijorările puse de o astfel de alternativă

Garanțiile, sugerează raportul, nu ar trebui să impună Ucrainei să limiteze dimensiunea sau puterea forțelor sale armate sau să adopte o poziție de neutralitate, dar ar cere Ucrainei să rămână pe o cale democratică.

Criticii raportului vor pune la îndoială caracterul executoriu al garanțiilor legale propuse, amploarea sprijinului financiar necesar și amenințarea ca o armată atât de puternică să nu acționeze doar în autoapărare.

Forțele ucrainene vor fi antrenate conform standardului NATO și la scara necesară pentru a construi o forță de apărare teritorială robustă și o forță de rezervă, inclusiv o formă de recrutare pentru acei civili cu vârsta peste 18 ani. Activitățile de antrenament vor fi susținute de un program extins de exerciții atât pe sol ucrainean, cât și cu forțele ucrainene pe teritoriul UE sau NATO.

Țările non-NATO, cum ar fi Coreea de Sud, ar putea oferi garanții non-militare, cum ar fi angajamentul de a sancționa în cazul unui nou atac rusesc. Ar trebui dezvoltat un cadru legal care să permită autorităților să sechestreze proprietatea agresorului, fondurile și rezervele sale suverane, precum și bunurile cetățenilor și entităților săi de pe lista de sancțiuni.

Sancțiunile nu vor fi ridicate până când Rusia nu va opri agresiunea împotriva Ucrainei, garantează că nu va ataca Ucraina în viitor și va compensa Ucraina pentru daunele cauzate în timpul invaziei.

Rasmussen a spus: „Odată ce acest război s-a încheiat, trebuie să ne asigurăm că Rusia nu va mai putea invada niciodată. Cel mai bun mod de a face acest lucru este ca Ucraina să aibă o forță militară semnificativă capabilă să reziste oricărui atac viitor rusesc. Construirea și menținerea unei astfel de forțe necesită un angajament pe mai multe decenii din partea aliaților Ucrainei.

„Adoptarea acestor recomandări ar trimite un semnal puternic lui Vladimir Putin. Ar arăta că angajamentul nostru față de Ucraina nu va slăbi, că războiul lui este zadarnic”.