Pe usa Primariei Timisoara

“Zona Zoster” a patruns in mai multe cartiere ale orasului!

DORU MACRI{

Primavara incepe sa se instaleze. O data cu aparitia ei, se cuvine, pentru ca asa ii sta frumos gospodarului care se respecta, ca fiecare cetatean si institutie sa faca curatenie in ograda.

Un raid facut prin urbea de pe Bega denota ca edilii de la Primaria Timisoara sunt mai preocupati, chestiune de altfel reflectata si in ziare, mai mult de imaginea dumnealor in campania electorala, decat de estetica orasului. Nu o spunem noi, o spun aspectele dezolante si intalnite la fiecare pas in oras.

Daca, in centrul Timisoarei, oarecum e un “pic” de curatenie, la perieferie e dezastru. Coclaie mizeria ca in 1944, dupa razboi. Gunoaie, cadavre de animale, deseuri de tot felul, frunze si crengi de copaci, toate intrate in putrefactie, mustesc in razele caldute ale soarelui! Duhoarea lor, dusa de vant, pluteste in aer si incepe sa se simta.

Un caz, care intrece orice masura, este cartierul Ronat. Acesta e urmat de cartierele Blascovici, Fratelia, Freidorf, Ciarda Rosie, Plopi si Mehala. Nu mai vorbim de zona Crisan, care arata ca un al taram, deprins dintr-o lume care nu are nimic comun cu zilele in care traim.

Oamenii de acolo, datorita conditiilor vitrige in care supravietuiesc, au numit cartierul “Zona Zoster!” Nu exista drumuri pietruite, caci de asfalt nici vorba, nu exista cismele, iar cele care mai exista sunt colmatate, la fel canalizarea, pe unele strazi nu exista gaze naturale, tot de la traditionala butelie de aragaz se servesc cetatenii, altfel spus, nu e nimic.

Din pricina instalatiei de iluminat public, care este veche, cum se “zburleste” vantul mai tare, cum nu mai au lumina electrica oamenii in casa, cum li se defecteza, datorita scurt-circuitelor, frigiderele, televizoarele etc. Nici zonele din vecinatatea centrului orasului nu sunt mai...

breze! Un exemplu elocvent este parcul din Piata Crucii, candva o oaza de frumusete, prin gazonul verde, rondourile de flori si copacii ornamentali pe care le avea. Acum, acest fost minunat parc, e tot brazdat si mutilat, de parca ar fi trecut, in plina actiune, o escadrila militara peste el. {i nu este singurul.

Sunt atatea si atatea lucruri ce slutesc orasul in care traim si care indeamna la meditatie, nu numai pe locuitorii Timisoarei, dar si pe cei care o viziteaza si au auzit de evenimentele din acel fierbinte decembrie 1989.

|n documentarea noastra prin oras, nu am intalnit, in zonele citate mai sus, nici un inspector de la Primaria Timisoara, nici un lucrator de la spatii verzi, de la drumurile municipale etc.

Desigur, e mai caldut in birouri, dotate cu ferestre termopane, prin care functionarul public priveste altfel viata urbei in care traieste, decat sa infrunte noroaiele, gropile, baltile si mizeria cartierelor timisorene, in care isi duc zilele, de azi pe maine, familii cu copii si batrani....