Viorel, 13 ani, se plimba cu bicicleta in jurul blocului. Baiatul sufera de handicap psihic, dar e un copil fericit pentru ca e iubit si foarte bine ingrijit. Sambata, pe la ora 17, Viorica Apostol il vede pe baiat iesind pe alee si il striga sa se intoarca. Dupa zece minute, vazand ca nu apare, mama intra in panica.

Tatal il cauta in jurul cladirii, dar nu-l gaseste. „Nici nu mi-am inchipuit ca a fost rapit, am zis ca i s-a stricat bicicleta, ca s-a ratacit si l-a luat un copil in casa“, declara tatal. Au batut toate strazile din cartier, au intrat in fiecare bloc, au ajuns la Digul Barnat, „nimic, nimic!“. Orele treceau, afara se innopta, disperarea parintilor crestea.

„Mama copilului a inceput sa strige si ne-am adunat cu totii“, povesteste o vecina. Toata noaptea l-au cautat, l-au strigat, au anuntat politia, jandarmii, orfelinatele. Duminica, pe la pranz, niste copii le-au spus ca l-au vazut in cimitirul din cartier, insotit de doi tigani, baieti de 15-16 ani, care il foloseau la cersit, si l-au strigat.

Viorel a inceput sa planga, dar tinerii l-au tarat si l-au scos din cimitir.

La Cimitirul Central, insotit de o tiganca

Ingroziti si disperati, parintii au continuat cautarea. Pietele, bisericile, intersectiile, Gara, toate cartierele, tot orasul a fost rascolit. „Am fost in toate locurile unde stiam ca stau cersetorii, dar nu l-am gasit, spune tatal.

Unde ajungeam si aratam afisul cu poza lui, ni se spunea «Da, l-am vazut, dar a plecat». Erau mereu cu un pas inaintea noastra. Paznicul din Cimitirul Central a observat ca e «copil nou» si nu stie sa cerseaca. Era tinut de o tiganca cu fuste, o caldararita, care l-a tras intre alei“. A fost, a disparut. Ion Apostol nu renunta.

Opreste trecatorii, le explica tragedia, ii implora sa priveasca poza, poate, totusi, l-au zarit, poate stie cineva, ceva! Afla ca a traversat strada spre Piata Sud, apoi ca a ajuns pe strazile Carpati si Castanilor. Era ultima informatie despre Viorel.

Ion Apostol se duce la Politia TF: „I-am rugat sa aiba grija ca numai pe aceasta cale, cu trenul, putea fi scos din oras, dar ei au zis ca «NU». Au luat un afis ca sa-l transmita de la schimb la schimb si atat“. Andrei, fratele mai mare, in varsta de 19 ani, a stat doua nopti in gara, iar mama copilului disparut a pazit telefonul.

„Toti ne-au ajutat, italienii de la Oratoriu, vecinii, cu masina, cu bicicleta, peste 20 de persoane au rascolit orasul in cautarea copilului“, marturiseste, emotionat, tatal. Alergau, cautau, reveneau, sunau la Politie, iar plecau. Erau innebuniti de spaima si de sperantele de-o clipa! „A fost vazut?“ „Unde?“, „Cand?“, „Hai!“.

Orice semnal era important.

Lovit si ingrozitor de speriat

A treia zi, luni, cand durerea si disperarea ii sfarsise de puteri, parintii lui Viorel au primit o veste: „Mama unui coleg de la Scoala Speciala ne-a spus ca la Centrul de Plasament 2 (CP2) s-a primit un telefon de la Tg. Frumos ca a fost gasit acolo, spune Viorica Apostol. Nu mai speram nimic. Daca nu e el?“.

In masina si la CP 2, apoi la Tg. Frumos: „Va vine sau nu sa credeti, in 35 de minute am fost acolo! Cu un amarat de Oltcit!“. Baietelul era la un centru de plasament. Fusese gasit de un copil ocrotit in institutie plangand in piata orasului. „Era atat de speriat ca abia a stiut sa-si spuna numele. A zis ca-l cheama Ion Apostol si ca invata la Scoala Speciala din Bacau“.

Baiatul l-a dus pe Viorel in Centrul de Plasament, la instructorii lui. Parintii l-au gasit speriat, flamand, insetat. „Cand am ajuns acolo, am cazut in genunchui si l-am chemat la mine, declara mama. Era atat de speriat ca a ridicat mainile, ca sa se apere. Am inceput sa plang. «Te-a batut mama vreodata?» l-am intrebat“.

Acasa, au aflat de la Viorel ca a fost dus de un barbat cu trenul, ca acesta i-a vandut bicicleta si ca l-a pus sa cerseasca. „Era murdar si am sa-l spal, dar era speriat si nu voia sa se dezbrace“. Pana la urma, cu rabdare, l-am convins. Pe picior si pe spate, am descoperit urme de lovituri, genunchii juliti. Era lovit si la gura“.

Si-au revenit dupa aceste cumplite zile si nopti? Inca nu! De sambata, la ora disparitiei lui Viorel, pana luni la pranz, sotii Apostol n-au inchis un ochi.

Ce s-ar fi intamplat daca acesti parinti nu s-ar fi zbatut atat sa-l gaseasca? Daca rapitorii ar fi reusit sa-l duca pe Viorel la Timisoara sau in Bucuresti? Ce sanse sunt sa gasesti, intr-un mare oras, un copil care nu stie sa fuga, sa se apere, sa ceara ajutor? Acum, Viorel e acasa, in siguranta.

Ieri, Politia a inceput cercetarile pentru indentificarea celor care l-au rapit si l-au dus la Tg. Frumos.