Ultima vanatoare a lui Ceausescu

de Mihaela Mihalea     Gazeta de Maramures
Luni, 17 mai 2004, 0:00


In 29 martie 1989, dictatorul Nicolae Ceausescu i-a executat pe Balzac, Petreus, Nebunu’. Erau trei ursi. Cum au decurs pregatirile, era sau nu Ceausescu un bun vanator? GAZETA a gasit raspunsurile din gura martorilor oculari. Lui Ceausescu i s-a raportat ca au fost impuscati Daraban, Nebunu si Petreus. Adevarul este altul.



Cititi povestea ultimei descinderi vanatoresti in Maramures a dictatorului Ceausescu.



Cat timp vor exista animale salbatice prin padurile tarii, Romania se va putea "mandri" cu vanatori "destoinici". Cum in "patria vitejilor" totul este posibil, absolut intamplator, curajul vanatorilor este direct proportional cu functia politica a acestora.



La fel de intamplator, unul dintre cei mai "bravi" vanatori ai tarii este prim ministrul Adrian Nastase. Privandu-l de originalitate (pe care ar fi chiar culmea, dar nu imposibil sa o revendice!), ne intoarcem privirea spre perioada comunista. Atunci, tot intamplator, cel mai brav vanator al tarii era… Nicolae Ceausescu.



Cine mai stie cat de initiat era dictatorul comunist in arta vanatorii? Cu toate acestea, o adiere de adevar pot aduce aceia care i-au fost alaturi la executiile in masa ale salbaticiunilor. Ulterior, acestea deveneau trofee-record. Fostul brigadier Ioan Ionut este unul dintre cei care pot depune marturie despre "calitatile primului vanator al tarii".



El a fost responsabil cu organizarea ultimei vanatori a lui Ceausescu: cea de pe Valea Tisei, din martie 1989.



Asa am aflat ca Nicolae Ceausescu impusca ursii dintr-un observator complet protejat, de la o distanta de cativa zeci de metri. Prada era obisnuita sa vina sa manance. Se cunostea chiar si ora la care apareau acestia. Mai mult, pentru a reduce la zero riscul unei ratari, "intaiul vanator al tarii" executa vanatul cu o pusca cu luneta!



"Va ordon, observati ursii!"



Incepand cu anii ’60 si pana in 2000 cand s-a pensionat, Ioan Ionut a fost brigadier pe Valea Tisei, situata in vecinatatea orasului Cavnic. In perioada comunista, in zona erau efective numeroase de ursi, motiv pentru care, in 1975, s-a comandat construirea unui observator. "Ministru in vremea aceea era Ludovic Fazecas.



Era iarna si o zapada cam de-un metru si jumatate, dar o fost obligatoriu sa-l construim atunci. L-am facut modern (ca sa putem fi feriti de orice) si am instalat valaua pentru hrana", spune brigadierul. O data cu observatorul a inceput si munca pentru angajatii Ocolului Silvic. "Am facut observatii de la 1 noiembrie, pana o intrat ursul in barlog.



Dupa ce intra in barlog, nu mai faceam observatii, dar dupa ce iesea, asa, pe la 1 martie, depinde cum era timpul, uneori chiar din februarie, reincepeam observatiile pana prin iunie. Aia n-o contat ca tu aveai de facut si altceva, observatiile trebuiau facute", si-a amintit brigadierul.



In timp, s-au mai redus din verigi si brigadierul Ionut a primit permisiunea de a raporta direct la Inspectorat si, cateodata, chiar direct la Partid.



Botezul ursilor



Observatiile erau minutioase. "Trebuia scris la ce ora ies, cati ies, ce punctaj au, absolut tot. Si asa s-o manat din ’75 pana in 1989. Aveam un registru si acolo treceam toate datele. Ca sa-i putem recunoaste, le-am dat nume: Balzac 1, Balzac 2, Nebunu’, no, tot felu’… Mai trebuia sa scriem la ce ora o venit, cat o stat, marimea labei si cine o facut observatiile.



" Chiar daca ursii erau obisnuiti cu oamenii, tot erau agresivi. " Am patit multe cu ei. Apoi, cat frig am mancat, nici nu-i bine a vorbi. Pentru observatii mergeam la observator la patru dupa-masa si stateam pana a doua zi dimineata. Ca nu aveai ce te juca cu Ceausescu...", marturiseste brigadierul.



Observatorul trebuia tinut in perfecta ordine, fiindca nu se stia cand vine "tovarasul" presedinte.



Sosirea lui Ceausescu



"Apoi tot or zas: vine in anul asta, ca vine in cela anu, ori in celalalt. Ca vine cutare, ori cutare…. Apoi in ’89, pa 29 martie o venit". Primavara nu-si intrase inca in drepturi, dar prin padurile de pe Valea Tisei ursii se plimbau ca la ei acasa, ademenindu-l pe dictator in Maramures. "Pregatirile s-au facut cu doua luni inainte.



Mai jos de brigada era un canton silvic parasit, dar era nelocuit, o trebuit rapid demolat. In dimineata in care or venit, telefonul de serviciu de la brigada l–or decuplat de pe centrala Cavnic si l-or legat direct cu Bucurestiul. Sotia mea o trebuit sa ramana in brigada si or ramas si doi securisti cu ea", isi aminteste Ionut agitatia de atunci.



Sotia brigadierului este inca suparata ca nu au lasat-o sa-l vada pe dictator. Silvicii il asteptau in padure. "Noi l-am asteptat in capatul drumului forestier. De acolo mai erau vreo patru sute de metri pana in observator. Cand o coborat din masina s-o dat si cainele lui jos, Corbu.



Era negru, negru, si asa de pieptanat si aranjat… io cred ca era dat si cu parfum! Da’ cainele ne incurca la vanatoare, si io am zas asta. . Atunci el (Ceausescu, n. red ) o zis catre securisti sa urce cainele inapoi in masina si intr-o clipita cainele o fost in masina." Delegatia si-a continuat drumul spre observator.



Brigadierul Ionut isi aminteste ca Ceausescu era incantat de padure. "Dupa vreo o suta de metri s-o oprit. Eu eram chiar in spatele lui. S-o intors si o zis catre mine: (imi cunostea si numele). Eu am zis: . . Io, am zis ca am raportat, dar… Trebuia sa zic ceva."



Servilismul securistilor



"Pana sa ajungem la observator, trebuia sa trecem niste scari si Ceausescu o aluncat putin. In aceeasi secunda, un securist o sarit sa-i prinda piciorul, sa-i bage mainile sub talpa! Da’ o strigat la el sa-si ia mana, ca doar nu trebuie sa-i tina nimeni piciorul", spune brigadierul, mandru ca-si mai aminteste detalii, cu toate ca au trecut ceva ani.



In cele din urma, au ajuns la observator. "In observator am intrat eu, Ceausescu, doi securisti, primu’ secretar Barbulet si Anca din minister, responsabil cu vanatoarea pe Romania." Atmosfera din observator nu era tocmai prietenoasa. "In observator nu o discutat nimica. Era un om rece si dur.



Dupa 40 de minute dupa ce am intrat, un securist de-al lui l-o intrebat daca serveste un suc. El o zis: . Nu ca-i era frica sa ieie din ce era acolo, ca toate or fost aduse de la Partid: apa minerala, suc, vin, whisky… si toate erau sigilate. Da’ nu o luat nimic. Chiar si instalatie igienica aveam sus in observator, si era sigilata. Da-da, si mancarea era sigilata!"



"Aia ma puscau!"



Situatia brigadierului Ioan Ionut era delicata. Ceausescu nu venea in fiecare zi in Maramures si totul trebuia sa iasa bine. Era o mare responsabilitate pe umerii silvicului. "Cand am intrat in observator, Ceausescu o zis ca vrea sa mearga pana afara (la toaleta, n. red). I-am spus ca avem instalatie igienica in observator, dar nu o vrut sa auda.



Fiindca la iesirea din observator scara era in dreapta, prin stanga se putea aluneca usor. Cand am auzit ca vrea sa coboare eu m-am strecurat rapid, ca automat pica in cap si aia ma puscau pe mine. Nici nu poate fi vorba, daca patea ceva, garda lui personala suta la suta ma impusca. I-am spus: . O mers de la observator vreo zece metri. Eu, cu un securist, dupa el, ca unul o ramas in observator.



Dupa ce o terminat, securistul o scos un plic sigilat din buzunar, l-o rupt si i-o dat un servetel pe care mai intai l-o dat cu spray, sa se stearga pe maini. Ne-am intors in observator, unde tot era aranjat". Mai lipseau ursii…



"Performantele"



Punctuali de felul lor, ursii veneau la mancare la ora consemnata de silvici. "Ceausescu statea pe recameu si eu ii spuneam: .Venea, se uita si apoi zicea: ." In cele din urma s-au gasit si ursi care sa indeplineasca cerintele dictatorului. "O venit Daraban, un urs foarte frumos, acela i-o placut si o tras. Da’ o tras in valau, nici vorba sa-l loveasca.



Ursul s-o speriat si o fugit. El o zis: . I-am zis: , dar am vazut ca nu o fost nici atins ursu’. Desi era tare greu sa nu nimeresti cu pusca ce-o avea, ca te puteai barbieri cu ea, nu alta." Convins ca a impuscat ursul, Ceausescu a continuat vanatoarea. "O venit Nebunu’ si ala era frumos. O tras, dar nu l-o omorat, numai l-o paralizat.



O mai tras un cartus si tot nu o murit ursul. Apoi o venit o ursoaica, da’ o zis sa–i spun care-i ursoaica, ca nu o impusca. Ursoaica l-o prins de blana pe acela care o fost paralizat acolo jos si l–o tat scuturat, de o trebuit sa strigam la ea sa mearga de acolo. Ursu’ o ramas jos, dar tot nu era mort.



" Dupa cele doua performante, in vizorul "marelui vanator" a intrat Petreus.



Flori pentru ucisi



"La doi frati le-am spus Petreus, Ioan si Stefan. O venit Stefan, care era foarte frumos, asaaa… brun. Pe ala, cand s-o intors de la valau, l-o prins in coloana si o cazut. Ne-am dat jos si i-o mai tras si la Nebunu’ un cartus in ureche si-o murit." In acel moment, pentru Ceausescu vanatoarea s-a incheiat. Desi nu avea decat doi ursi la picioare, stia ca a impuscat trei.



"Anca o zis sa merg cu ingineru’ Manu (seful ocolului) si cu Ionasiu, (responsabil cu vanatoarea pe mai multe judete) sa cautam ursu’. Ceausescu umbla prin poiana si culegea flori. Era o poiana frumoasa de vreo cinci ari, unde era asezat observatorul si instalatia.



Dupa ce l-am condus pana la masina, m-am intors si le-am zis celor doi ca nu are rost sa cautam ursul, ca nici macar nu era atins." Cu toate acestea, aveau ordin sa gaseasca ursul impuscat de Ceausescu. "Pe la vreo noua seara, vin la brigada doua arouri. Neaparat sa mergem la observator si sa impuscam un urs, ca la Bucuresti se astepta ursu’ mort.



Dimineata, in timp ce ma duc cu un sac de hrana spre valaua, apar tovarasii din Baia Mare. O fost tovarasu’ Chereches (regretatul nostru director), Barbulet (primu’ pe judet), Vladescu (comandantul Securitatii) si Suciu (comandantul Politiei). Ca doar trebuia impuscat un urs."



Sacrificiul



Era nevoie de un urs mare, care sa corespunda parametrilor, iar Daraban scapase ca prin urechile acului si nu avea sa se mai apropia de observator repede. "O venit Balzac II. Eu i-am intrebat pe toti din observator daca vor sa impuste ursul si or refuzat. Atunci l-am impuscat eu. Dupa ce l-am omorat, da-i cu telefoane: ", spune hotarat Ionut.



Dupa vanatoare, colegii brigadierului Ionut il intrebau, in gluma, daca s-a mai spalat pe maini, doar a dat mana cu Ceausescu. "Apoi, am stat tare aproape de el. Cum statea spre mine, io i-am numarat si pistruii. Avea vreo sapte pe partea stanga. Da’ sa stiti ca nici vorba sa fie ca acela care se vedea la televizor. Era mic si slabut", incheie brigadierul.



De voie, de nevoie, brigadierul a fost martorul ultimei vanatori a dictatorului Nicolae Ceausescu. L-a vazut cu proprii ochi. Era mic si slabut, aprig sau simpatic, dar fara mari talente vanatoresti. Aceasta nu a fost o poveste, dar totusi… am incalecat pe-o sa...



Totul trebuia raportat. Eu, de exemplu, ca sef de district silvic, trebuia sa raportez la Ocol, Ocolul la Inspectorat, Inspectoratul la Partid si apoi la Ceausescu. (Ioan Ionut, fost brigadier pe Valea Tisei)



Acolo era un recameu si Ceausescu s-o intins pe el si mi-o zis sa-i spun cand vin ursii. Eu stateam in stanga lui, un securist in dreapta si unu-n spate. (Ioan Ionut, fost brigadier pe Valea Tisei)



Recorduri



Cele mai bune trofee de vanatoare din lume ale speciei, atat la craniu cat si la blana au fost recoltate in Romania l Recordul mondial la blanuri este detinut de un trofeu de 687,79 puncte, recoltat in 1983, iar la craniu recordul mondial este de 69,47 puncte si a fost recoltat in 1994 l Cele mai valoroase 10 blanuri de urs brun din lume sunt din Romania, iar din primele 10 cranii, cinci au fost



recoltate in tara noastra.






Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.

















554 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI



Hotnews
Agenţii de ştiri
Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.



powered by
developed by