Pedeapsa cu moartea a fost abolita in Romania odata cu adoptarea noii Constitutii in 1990, Ceausescu fiind ultimul condamnat la moarte executat. Din aprilie 2003, Romania a ratificat si Protocolul aditional nr. 13 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului privind abolirea pedepsei cu moartea, adoptat de Consiliul Europei in 2002 la Vilnius.

Martin Alzner este ultimul sibian care si-a gasit sfarsitul in urma cu 30 de ani, in fata plutonului de executie dupa ce a fost condamnat la moarte pentru o crima oribila. Fapta care i-a determinat pe magistrati Tribunalului Sibiui sa-l condamne la pedeapsa capitala s-a petrecut intr-o seara de noiembrie a anului, 1973.

Altzner a ucis cu sange rece si o cruzime rar intalnita o tanara de doar 16 ani, fiica concubinei sale, Elisabeth Liebhardt. Crima a ravasit viata linistita a targusorului de provincie, Talmaciu si a ramas intiparita in memoria oamenilor chiar si dupa zeci de ani.

Din amintirile localnicilor, ale prietenilor si vecinilor Elisabethei, acum plecata definitiv Germania, precum si din dosarul de ancheta, Ziarul Obiectiv a reconstituit povestea ultimului condamnat la moarte din Sibiu.

Bataus de femei

Martin Alzner s-a nascut in 1934, la Sibiu, in Turnisor. Parintii sai, Mihai si Maria, erau de conditie modesta si nu i-au putut oferi prea multe. Martin nu a terminat decat patru clase. Dupa ce a scapat de armata, tanarului i-a fost greu sa-si gaseasca o ocupatie stabila, asa ca a lucrat ca zidar, pe unde a apucat. In 1965 s-a casatorit, dar nici aici norocul nu i-a suras prea mult.

La doar trei ani, el a divortat, dupa ce sotia sa i-a facut doi copii. Martin Alzner a mai trecut, in urmatorii ani, prin patul catorva concubine. Aventurile sale i-au mai adus pe cap, in scurt timp, inca un plod, cu o femeie din Cugir.

Cu patru ani inainte de a fi condamnat la moarte pentru omor deosebit de grav, a intrat in vizorul militiei de pe vremea aceea, pentru ca avea prostul obicei sa bata femeile cu care se incurca. Aceasta distractie l-a costat doi ani grei de puscarie la penitenciarul din Aiud. Detentia nu l-a schimbat insa prea mult.

Intalnirea fatala

Pe Elisabeth Liebhardt a cunoscut-o in mai 1973, in timp ce facea niste lucrari de zidarie in Talmaciu, si, la scurt timp, Martin s-a mutat in casa acesteia, de pe str. Mihai Viteazu, nr.30. Divortata, femeia avea din casatoria anterioara o fata de 16 ani, Hedda. Atmosfera din casa s-a tensionat rapid. Hedda, isi iubea foarte tatal natural si nu s-a inteles cu Martin Alzner de la inceput.

„Imi amintesc ca cei doi nu se intelegeau de loc, pentru ca micuta Hedda nu s-a impacat cu ideea ca parintii ei sunt despartiti. Se certau mai mereu si casa lor era foarte tensionata din acesta cauza”, povesteste Ecaterina Cornea, prietena si vecina la vremea aceea cu Elisabeth Liebhardt.

Acest fapt a fost si motivul pentru care in iulie, peste numai doua luni, cei doi concubini s-au despartit. Insa soarta a facut ca Martin Alzner sa se impace cu Elisabeth, iar in septembrie a revenit in casa femeii. Acum, la mai bine de 30 de ani dupa tragica intamplare, cei care au fost martori, cred ca femeia a fost urmarita de ghinion. Elisabeth Liebhardt nu s-a inteles prea bine cu primul sot.

„Umbla pe atunci vorba prin sat ca sotul ei i-a otravit parintii, pentru a nu fi nevoit sa aiba grija de ei si sa-i intretina. Dar nu s-a facut ancheta, asa ca nimeni nu stia daca era adevarat. Oricum, Elisabeth nu a avut parte decat de barbati de genul asta”, explica Ecaterina Cornea.

Omorul

In 10 noiembrie, intr-o dupa-amiaza de joi, Elisabeth Liebhardt a plecat ca de obicei la slujba. Lucra la fabrica „Firul Rosu” din localitate si era schimbul doi, asa ca trebuia sa se intoarca in jurul orei 23. Anchetatorii au stabilit ulterior ca Martin a ramas singur acasa, pentru ca fiica concubinei sale era plecata la intalnirea unei secte religioase.

Cand s-a intors, putin inainte de ora 22, Hedda l-a gasit concubinul maie ei la masa din bucatarie, fumand o tigara. Barbatul a intrebat-o pe unde a umblat pana atunci si, ca de obicei, au inceput sa se certe. Raspunsurile in doi peri pe care le primea nu au facut decat sa-l infurie si mai tare pe Martin Alzner.

La un moment dat, tanara i-a spus ca ar fi mai bine sa plece din casa, pentru ca ea avea deja un tata si nu mai avea nevoie de un altul. Acesta a fost momentul in care barbatul nu s-a mai putut controla si a lovit-o salbatic. In cadere, aceasta s-a lovit cu capul de coltul unui bufet, si a lesinat.

Cu un sadism greu de imaginat, barbatul a apucat-o de par pe Hedda si a inceput sa o traga dupa el. A iesit din bucatarie si a tarat-o pe tanara aflata in stare de inconstienta pe cararea catre pivnita din spatele curtii. Pe drum fata si-a revenit din lesin si de durere a inceput sa tipe astfel ca barbatul a pus mana pe un topor si a amenintat-o.

Din usa pivnitei, criminalul a aruncat-o pe Hedda pe cele sapte trepte. Pentru ca a inceput sa tipe din nou, barbatul i-a indesat in gura o bucata de lemn si a inceput sa o loveasca cu sete in cap cu toporul. Cand a vazut ca nu mai misca i-a taiat degetele de la maini si s-a intors in bucatarie, unde s-a spalat pe maini si a fumat o tigara, ca sa se calmeze.

Dupa un sfert de ora a coborat din nou in pivnita sa-si vada victima. Hedda Liebhardt se incapatana sa traiasca si se tarase cativa metri din locul unde o lasase. Negru de furie, ucigasul a imobilizat-o intre picioare si i-a mai tras una cu toporul in cap, cat l-au tinut puterile. Capul fetei s-a desfacut in doua ca un pepene.

Lovitura a fost atat de puternica incat s-a rupt si coada de lemn a toporului.

Stergerea urmelor

Pentru ca Elisabeth Liebhardt trebuia sa vina deja de la serviciu, criminalul a curatat urmele la repezeala, lasand cadavrul ciopartit in pivnita, dupa care a iesit, a incuiat usa cu cheia si s-a dus in casa. S-a spalat, si-a luat haine curate si a ramas in bucatarie, asteptandu-si linistit concubina.

Cum era si firesc, aceasta si-a facut griji cand a observat lipsa fetei, dar Alzner a linistit-o, spunandu-i ca a plecat la o prietena de-a ei din Hunedoara. A doua zi, Martin si-a sarbatorit calm ziua onomastica alaturi de cativa cunoscuti in timp ce corpul neinsufletit al tinerei fete zacea la doar cateva zeci de metri de el.

La lasarea serii, stiind ca nu poate tine pivnita inchisa la nesfarsit, s-a hotarat sa stearga toate urmele „Din cate am inteles, el a luat un prieten de pahar si l-a convins sa il ajute sa ingroape cadavrul fetei in gradina. Dupa ce s-a descoperit totul, acesta s-a otravit pentru a nu intra pe mana militiei”, isi aminteste Ecaterina Cornea.

Mama descopera cadavrul fiicei

Cea care a descoperit locul sapat a fost mama victimei. Banuind ca se intamplase ceva rau, a sunat la prietena Heddei de la Hunedoara, dar aceasta i-a spus ca nu stie nimic despre fiica ei. Atunci a inceput sa o caute. Sambata, ea a observat ca o portiune de pamant parea rascolit si a vrut sa vada ce e. A ramas incremenita cand a dat peste fiica ei.

„Cand s-a gasit groapa si a venit militia pentru cercetari, tot targul s-a strans in jurul casei ca sa vada. Au iesit oamenii de la fabrica, ba chiar au venit si din satele din imprejurimi. La ora aia, criminalul era deja departe”, povesteste fosta vecina a victimei. Din fericire, Martin Alzner nu a reusit sa ajunga chiar atat de departe.

El a fost prins de militie in data de 15 noiembrie, imediat dupa ce isi vizitase parintii la Sibiu.

Procesul, care s-a desfasurat cu sala plina din cauza curiosilor veniti sa vada ce avea sa se intample, a fost scurt. Cruzimea deosebita a faptei sale, a determinat instanta sa-i dea lui Martin Alzner pedeapsa capitala. Acesta a fost executat prin impuscare in penitenciarul Jilava, in 1 august 1974.

Unchiul care are grija de mormantul Heddei

Cele trei decenii care s-au scurs au asternut, oarecum, praful uitarii peste oribila intamplare. Doar batranii isi mai amintesc iar tineri nu stiu decat din auzite despre cea mai oribila intamplare care a avut loc in urbea lor. „Chiar daca nu am cunoscut-o, am petrecut mult timp impreuna cu ea, pentru ca am avut grija de mormantul ei.

Pentru noi, cei batrani, aceste lucruri sunt inca vii, chiar daca majoritatea oamenilor nu mai isi amintesc aproape nimic”, povesteste Gheorghe Schwartz, var de gradul doi cu mama victimei.

Batranii cred ca mobilul crimei a fost altul

Oamenii cred si acum, ca Hedda Liebhardt a fost ucisa din alte motive decat cele stabilite in ancheta oficiala. „Eu nu eram in tara cand s-a intamplat totul. Eram plecata in Germania, dar m-am intors la cateva zile dupa inmormantare. Toata lumea credea ca fata a fost ucisa din cauza ca a refuzat avansurile pe care i le-a facut barbatul acela.

Si acum, cand ne gandim, suntem tot de aceeasi parere. Mama ei nu a mai fost de atunci la fel si a incercat sa-si gaseasca linistea prin tot felul de biserici”, spune cu tristete, Margareta Schwartz, verisoara de gradul doi cu mama victimei.

Departe de trecutul tragic

Elisabeth Liebhardt s-a recasatorit multi ani dupa aceea, schimbandu-si numele in Schuller. In 1991, ea a vandut casa pe care o avea in Talmaciu, cu care nu prea avea amintiri placute, si s-a stabilit in Germania. Trecuta de 70 de ani Revine in orasul ei natal destul de rar, si atunci trage la vechea ei prietena, Ecaterina Cornea.

Proprietarii actuali ai casei stiu doar din auzite de oribila crima. Ei au daramat toate vechile constructii si au ridicat o casa noua. Hedda Liebhardt si-a gasit si ea linistea. Ea este ingropata in cimitirul evanghelic din localitate si mormantul ei este ingrijit de putinii membri ai comunitatii sasesti ramase in Talmaciu.