Companie de prestigiu, care investeste sume uriase in promovarea unui
produs ce se vrea al tuturor, Coca Cola incepe sa se impuna in peisajul iesean
ca o morisca de pus tepe la fraieri care nu stiu sa-si pretuiasca patrimoniul
imobiliar. Este si cazul punctului de lucru de la Iasi.
Nimeni nu stie cum a reusit un grup financiar anonim sa puna mana pe un
teren deosebit de valoros la un pret de numai 5 lei metrul patrat, cert este insa
ca o Statiune de Cercetare si Productie aflata in subordinea Ministerului
Agriculturii si Alimentatiei a facut o afacere de pe urma careia a capatat 200
milioane lei - bani cu care nu s-ar cumpara acum nici macar o camera de
camin. Faptul ca un teren aflat in posesia guvernului a fost dat in folosinta
unei firme off-shore, fara a se emite in prealabil (conform legii) o hotarare de
guvern, ridica serioase semne de intrebare asupra corectitudinii tranzactiei.
Oricum, banii facuti la Iasi au luat drumul strainatatii.
Leventis umfla potul
Dar cine reprezinta de fapt Coca Cola la Iasi? Refuzat initial de Bacau pentru
simplul motiv ca bacauanii nu sunt dispusi la cadouri - cum ar fi acordarea
unor terenuri la preturi de nimic - grupul financiar Leventis, din Luxemburg,
a negociat cu Primaria Iasi, in 1992, una dintre cele mai mari afaceri din
istoria Moldovei. Dupa cum se bateau cu pumnul in piept, reprezentantii
acestei firme promiteau sa aduca la Iasi 11 milioane de dolari cu care urmau
sa construiasca si sa puna in functiune o fabrica de sucuri Coca Cola.
Afacerea promitea sa fie avantajoasa din cel putin doua puncte de vedere: pe
de o parte s-ar fi realizat investitii importante, atragandu-se ulterior sume
insemnate de bani la bugetul local si pe de alta parte s-ar fi creat cel putin 300
locuri de munca intr-un oras sufocat de saracie si somaj.
Primaria a fost incantata. Asa ca, la inceputul anului 1992, intr-o sedinta de
Consiliu Local a fost abordata o eventuala asociere cu Coca-Cola.
Negocierile s-au oprit insa la o problema de nesurmontat. Toata lumea era de
acord cu afacerea, dar terenul de 10 hectare, solicitat de Leventis lipsea cu
desavarsire. Primaria municipiului Iasi nu avea la dispozitie o suprafata de
teren degajat atat de mare.
5 lei metrul patrat de teren
Solutia nu a intarziat sa apara. Reprezentantii grupului Leventis au pus ochii
pe un teren aflat in administrarea Statiunii Dancu de Cercetare si Productie
pentru Cresterea Bovinelor. Terenul a fost evaluat, conform HG 834/1991, la
aproximativ 135 milioane lei. Atentie! Aceasta e valoarea terenului din
contabilitate, la nivelul anului 1991. Valoarea de baza a terenului a fost
stabilita, conform documentelor, la 250 lei pe metru patrat. Pusi fata in fata
cu avocati experimentati, reprezentantii legali ai Statiunii de Cercetare si
Productie pentru Cresterea Bovinelor (SCPCB) Iasi nu si-au luat minimele
masuri de precautie pentru a se alege cu un minim de profit de pe urma
acestei afaceri.
Cum a evoluat tranzactia? Conducerea statiunii a fost asigurata ca vor avea
loc niste negocieri, pentru a se stabili valoarea terenului. Actele arata insa ca
juristii Statiunii de Cercetare au fost pur si simplu indusi in eroare. In urma
calculelor, rezulta ca valoarea de 250 de lei reprezinta inmultirea a 5 lei
(contravaloarea metrului patrat) cu 50 de ani, perioada pentru cat a fost dat in
folosinta terenul.
Bani ieseni pentru strainatate
Odata intrata in posesia terenului, smecherii de la Coca Cola Iasi si-au dat
arama pe fata. Conditiile impuse partenerului cu care se asociasera in cadrul
societatii mixte erau pur si simplu umilitoare. Firma Molino, care in statutul
social figureaza ca detinator a 96 la suta din capitalul social al Companiei
Coca Cola Iasi impune in cadrul statutului o alta conditie - dreptul de a
cesiona bunuri apartinand societatii mixte. Despre dreptul Statiunii de
Cercetare Dancu de a-si da un acord de principiu nu se spune absolut nimic.
"O cesiune de catre Molino catre o filiala a sa nu trebuie sa fie considerata
cesiune de catre terti si in acest caz se considera ca Dancu si-a dat anterior
aprobarea si a renuntat la orice drept de prim refuz", se precizeaza, cu
nerusinare, in statutul societatii mixte. Surpinzator insa, directorul statiunii la
acea vreme, Constantin Badilita, nu a comentat nimic. De remarcat si o alta
prevedere din statutul societatii denumite Compania de Imbuteliat Coca Cola:
la articolul 18 (conturi bancare si garantii bancare), scopul firmei este clar:
"transferul in strainatate a partii de profit". Cu alte cuvinte, Statiunea de
Cercetare se poate linge pe bot de profiturile ce s-ar obtine din afacerea la care
chipurile se asociase. Asupra acestor aspecte, dar si tranzactii care scot in
evidenta nelegalitatile comise de Compania de Imbuteliat Coca Cola Iasi vom
reveni.
Gabi COHUT
