„De aproape un an mi-au luat veterinarii vita din grajd si inca nu am primit despagubirea. Ma trimit de la o usa la alta de luni de zile. Doctorul Velisar de la Directia Veterinara spune ca Directia Agricola trebuie sa-mi dea banii, dar de acolo ma trimit inapoi la veterinari. La veterinarii din Moinesti, care mi-au controlat vaca si au trimis-o la abator, am fost de nu stiu cate ori.
Prin iarna, dosarul meu era in portbagajul lu’ domnu’ doctor Popa. Am vazut ca n-am nici o speranta, asa ca am imprumutat bani din banca, 16 milioane de lei, si mi-am luat alta vacuta. Am copii, nepoti, nu-i puteam tine fara lapte. Dar ce face Ion Neculcea, un batran din sat cu mine, care are o pensie de 600.000 lei? El nici nu poate umbla pe drumuri.
Cine ne poate ajuta? Degeaba plang pe la usi“.
Omul plange. Il cheama Dumitru Petcu si este din Ardeoani. Medicii i-au luat vaca si i-au promis despagubiri, asa cum a facut-o si Guvernul. Voci anonime din Directia Sanitara Veterinara l-au tot amanat. Seful Directiei l-a trimis la alta directie. Nici acolo nu s-a lamurit.
Fara vaca, fara bani
In luna aprilie a anului trecut, medicii veterinari au descoperit la Ardeoani doua vite cu leucoza enzotica bovina, o boala infectioasa in care se impune scoaterea animalului din efectiv si sacrificarea lui intr-un abator care are tehnologie de prelucrare la temperaturi inalte.
Vitele ajung conserve (pentru ca nu s-a dovedit inca pericolul carnii infectate pentru om), iar proprietarii ar trebui sa primeasca o despagubire de la stat, diferenta dintre pretul oferit de abator si cel stabilit de comisia de evaluare.
„Dumitru Petcu a avut o femela de trei ani, depistata in aprilie 2003 cu leucoza, la fel ca si animalul lui Ion Neculcea, ne-a declarat dr. Dan Nitu, inspector la Directia Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor, fosta DSV. Animalele ar fi trebuit sacrificate.
Am primit insa de la Ministerul Agriculturii, in iunie 2003, o adresa prin care ni se comunica sa intrerupem «actiunea de eliminare a bovinelor depistate pozitiv la supravegherea serologica pentru leucoza pana la rectificarea bugetara», intrucat «resursele bugetare ale Ministerului Agriculturii sunt limitate si aproape epuizate».
Ca sa nu se incarce ei cu dosare nesolutionate, le tinem la noi“. Vacile celor doi sateni din Ardeoani au luat calea abatorului abia pe 11 septembrie 2003. Dosarelor intocmite de veterinarii din Moinesti le-au trebuit doua luni sa ajunga la Bacau. Aici, s-au mai acoperit de praf pana in februarie 2004.
Din acea luna zac pe undeva, pe la Bucuresti, nu se stie clar unde, pentru ca DVSA s-a despartit din primavara de Ministerul Agriculturii. Separarea este un motiv bun pentru amanarea platilor. Statul ii este dator lui Dumitru Petcu cu 7 milioane de lei, iar lui Ion Neculcea, cu aproape 8 milioane de lei.
Siretlic ministerial
„Avem necazuri cu oamenii prin comune, ne-a mai spus dr. Nitu.
Noi le luam vitele din grajd, noi le promitem despagubiri, pe noi ne iau la rost. Sunt opt cetateni care asteapta despagubiri. Ultima plata s-a facut in februarie 2004, pentru 23 de vite sacrificate in 2002 si 2003. Stam bine, la Botosani sunt vreo 800 de dosare“.
Desi s-a angajat sa acorde despagubiri, Ministerul Agriculturii nu se poate tine de cuvant si nu-si permite sa-i despagubeasca pe proprietari conform legii. Asa ca, recurge la tergiversari, timp in care animalele vor pieri in grajdul proprietarului, iar statul scapa de orice obligatie. Obedienta, DVSA se face complice la acest siretlic.
Acum, scuza invocata este ca directiile sanitar-veterinare au trecut de la Ministerul Agriculturii la Agentia Nationala Sanitar- Veterinara. De curand, dr. Florin Velisar, directorul DVSA, le-a transmis subalternilor sai mesajul obisnuit al sefilor de la Bucuresti cand nu vor sa se incarce cu restante la plata despagubirilor: „opriti dosarele“.
