GAZETA de Bistrita inchide "cercul informativ" din jurul misterului imobiliar "Magura". Asa cum se stie cel mai mare complex comercial din oras sta nefolosit. Magazinul Magura este detinut de societatea Winmarkt.
Datorita faptului ca acesta societate este detinuta la randul ei de alta societate, al carei actionar real nu-l cunoaste nimeni- firma este inregistrata intr-un paradis fiscal, anume Cipru- posibilitatea de a gasi informatii despre oamenii aflati in spatele afacerii a fost redusa.
Chiar si-n aceste conditii am reusit sa inchegam o serie de fapte si date care conduc toate spre o agentie guvernamentala americana denumita OPIC(Overseas Private Investments Corporation). Suveica de societati care are ca ultima veriga agentia guvenamentala OPIC, incepe cu fondurile de investitii de tipul Broadhurst (ce detine magaziunul Magura-n.red).
Aceste fonduri de investitii off-shore care opereaza in tara nostra, ce nu platesc nici un fel de impozite, nici in Romania si nici in alta parte a lumii, sunt administrate la randul lor de un fond american denumit NCH Advisors. Acesta din urma este patronat de un alt fond, anume New Century Capital Parnters L.P. Fondul are sediu la New York si a fost infintat de agentia OPIC.
Persoanele fizice din aceast lant sunt urmatoarele: Sergiu Stapler - presedintele Consiliului de Administratie al Winmarkt, evreu de origine, presupus ofiter de informatii al Mossad, Andrei Siminel, fostul presedinte al Bursei Rasdaq si reprezentant al NCH Advisors si Broadhurst in Romania.
Mai sus in ierarhie dam de George Rohr, evreu de origine ruseasca presedintele fondului "New Century Capital". Familia lui Rohr, originara din Rusia este cea care conduce comunitatea evreiasca de origine slava din SUA. Mai sus de Rohr sta agentia sus amintita OPIC. Se pune insa intrebarea ce este OPIC?
In esenta, OPIC este un fond de investitii ce functioneaza pe langa Guvernul american. A fost infintat in anul 1969 si are titulatura de agentie guvernamentala iar scopul declarat esete acela de a garanta investitile americane in zonele defavorizate ale globului. Indirect, OPIC ajuta la dezvoltarea acelor zone.
In cazul in care o firma americana isi pierde investitia sau parte din investitie, Statul american prin OPIC o despagubeste.
La inceputul anilor ‘80, OPIC se tranforma in altceva, devenind finantator direct al unor fonduri de investitii. Pana in 1998 OPIC a ajuns sa controleze 30 de astfel de fonduri. OPIC ajunge pe "greul" drum al ascensiunii varful de lance al politicii economice americane in lume. Aceste fonduri de investitii infiintate de OPIC sunt in marea lor majoritate firme off-shore.
Desi la nivel de declaratii aceste fonduri au un scop nobil, si anume investitiile in "zonele defavorizate", realitatea este cu totul alta. De-a lungul anilor s-a observat ca aceste fonduri nu imbunatatesc mediul economic, mai mult cauzeaza probleme serioase mediului de afaceri.
De exemplu, in Polonia, programele OPIC dublate de masurile economice ale Bancii Mondiale au dus tara in colaps. Acelasi lucru s-a petrecut si in Argentina. Care este fenomenul? Tarile au fost incurajate sa ia imprumuturi avantajoase si sa consume in ritm alert acesti bani, pe principiului american al consumului.
Datoriile imense au provocat crahul econimic. OPIC si-a intind adanc tentaculele in tarile in care a operat, cumparand la preturi derizorii pachete de actiuni la sute de companii.
In Rusia spre exemplu, fondul New Century condus de Rohr detine pachete de actiuni ce sunt jucate la Bursa in valoare de 1,3 miliarde de dolari. OPIC, al carui site de internet abunda in informatii economice de ultima ora a fost interesata sa puna mana pe proprietatile privatizate din fostele tari comuniste. Asa a procedat si in Romania.
Fondurile de investitii off-shore pe care le gestioneaza nu sunt interesate sa faca afaceri serioase ci doar speculatii. Peste 800 de mii de metri patrati de spatii comerciale din tara se afla in mana OPIC, prin interpusi, dar nu se intrevede un plan de afaceri care sa transforme acest activ impresionant intr-o afacere de suces. Spatiile sunt pastrate mai goale.
Acest fenomen a luat amploare si la Bistrita, prin "cazul Magura".
Reporterii GAZETEI de Bistrita au lecturat zeci de pagini web referitoare la OPIC. Opinia publica americana, in special organizatiile non-guvernamentale specializate in politici economice au criticat activitatea agentiei economice.
Se stie insa ca agentia este sustinuta de persoane influente din Congresul American. In anul 1998, OPIC a fost pe punctul de a fi inchisa. A fost salvata insa de o smecherie legislativa a catorva congresmeni.
Institutii prestigioase de felul "Cato Institute" - institut de politologie, Corporate Welfare, Project and Friends of the Earth si Heritage Foundation s-au exprimat dur la adresa OPIC. Organizatiile au cerut incetarea activitatii agentiei, deoarece aceasta afecteaza mediul de afaceri american dar si pe cel al tarilor mai putin dezvoltate pe care pretinde ca il sustine.
Intr-un articol realizat de politologul Janice C. Shields se precizeaza urmatoarele: "Administratia Clinton a limitat numarul de ani in care tarile sarace pot beneficia de ajutorul financiar al SUA, dar in paralel marile firme americane au beneficiat de asigurarile si suportul OPIC in respectivele zone sarace. Firmele americane si-au mutat afacerile din SUA, provocand cresterea somajului.
Familiile sarace din SUA trebuie sa-si demonstreze incapacitatea financiara pentru a primi asistenta sociala, pe cand companiile americane se hranesc direct fara jena din fondurile OPIC, care sunt bani publici adunati din taxele tuturor americanilor. Condamnatii la inchisoare sunt exclusi de la programele de asistenta sociala dar firmele care au comis ilegalitati primesc bani de la OPIC".
De exemplu, firma "Magma Copper Company a obtinut 200 de milioane de dolari drept polita de asigurare de la OPIC pentru ca una din minele sale de cupru din Peru a fost distrusa intr-un accident. Initial, firma a fost amendata cu 1,5 milioane de dolari pentru nerespectarea legislatiei miniere. Mina s-a prabusit din vina companiei si a ucis patru mineri.
OPIC incurajeaza companiile americane sa plece din tara, este si cazul firmei levi Strauss care a inchis o fabrica in SUA, primind 20 de milioane de dolari drept polita de risc si a deschis o afacere in Turcia.
OPIC a sponsorizat proiecte impotriva mediului. Astfel, agentia a oferit 100 de milioane de dolari firmei din Louisiana McMoran Freeport pentru a deschide o mina de aur in Indonezia. Mina a deversat peste 120 de mii de tone de deseuri anual!
Scandalul izbucnit in State a obligat OPIC sa-si sisteze in 1995 asigurarea pentru McMoran. "Amicii politici" ai agentiei, senatorul John Breaux, Billy Tauzin si Henry Kissinger, fost Secretar de Stat in timpul lui Nixon, au intervenit in favoarea firmei McMoran, care si-a primit mai apoi banii. Kissinger era la acea data membru in Consiliul de Adminitratie al McMoran.
Kissinger a fost suspectat ca fiind sursa ziaristilor de la New York Times in scandalul Watergate ce a culminat cu demisia presedintelui Nixon. Este de prisos sa mai amintim ca Kissinger era/este un apropiat la CIA. Si cum politica si informatiile merg mana in mana, OPIC a fost acuzata si de jocuri politice.
In 1984, oficiali ai ambasadei americane din Costa Rica au intervenit pe langa sefii OPIC pentru ca agentia sa-i ofere lui John Hull, fost agent CIA, un imprumut de 375 de mii de dolari pentru a deschide o fabrica in Costa Rica. Hull nu a mai returnat asa-zisul imprumut.
Apoi, la mijlocul anilor ’90, principalul cotizant al campaniei electorale a presedintelui Clinton, totodata manager al firmei CEENIS, a primit o finantare de la OPIC in valoare de 160 de milioane de dolari. Fiul senatorului republican Richard Lugar este persoana de contact al fondului de investitii South America Private Equity administrat de OPIC.
De fapt, toata conducerea OPIC de acum si nu numai a fost racolata din cercul functionarilor de la Casa Alba si din Serviciile Secrete americane. Opinia publica americana a cerut imperios ca OPIC sa fie privatizata.
Societatea de asigurari Exporters Insurances a solicitat Congresului vanzarea politelor de asiguarare ale OPIC in favoarea ei. S-a cerut de asemenea liberalizarea si transparentizarea maxima a agentiei. Incercarile disperate ale unui grup de congresmeni de a desfiinta agentia au fost stopate de un alt cerc de interese politice.
Dovada clara a faptului ca OPIC nu mai deruleaza de mult investitii profitabile SUA dar si tarilor in care opereaza (investitii de ajutorare) a fost raportul financiar din 1998 in care se releva ca OPIC nu a varsat nici un cent in conturile Trezoreriei americane.
Totusi, fondul invarte bani cu lopata, profiturile insa ajung in paradisurile fisacale din Insulele Virgine, Insula Man, Cipru sau Luxemburg. Este in egala masura clar ca OPIC nu mai controleaza modul in care sunt folositi banii fondurilor sale de investitii. Alte cercuri de interese economice controleaza prin fondurile off-shore capitaluri de zeci de miliarde de dolari.
Iata cum este descrisa pe un site din Letonia activitatea fondurilor infiintate de OPIC
"New Century Capital Parnters L.P. are sediul general in New York. Presedintele este George Rohr, al caruit tata este seful comunitatii evreiesti de origine ruseasca din SUA. NCH este un fond de investitii total investit in valoare de 250 de milioane de dolari.
Banii au fost investiti in Ukraine, Armenia, Belarus, Estonia, Georgia, Kazakhstan, Letonia, Lithuania, Moldova, Romania, Bulgaria si Rusin. Se pare ca are o prezenta semnificativa in Romania folosindu-se de fondul sunbsidiar Broadhurst iar in Rusia de NCH Advisors".
