Apare ca El Nino in viata fiecaruia. La inceput este bland ca un vitel inainte de taiere si te bucuri ca scapi de comisia de control a marii Universitati Bucuresti. Si dragalasul iti zice din pragul usii: "Stiu ca nu te mai asteptai sa mai vina un coleg de camera tocmai acum, dar sunt si io amarat si n-am unde sa stau.

" Hmmm, cum dracu s-a facut de a venit asta tocmai la tine? Si in luna martie? Nu asa ne intrebam cu totii?

Colegu' este un student roman, in prima faza; probabil ca fiecare dintre voi s-a confruntat cu asa ceva. Adoarme primul si se trezeste ultimul, la cantatul cocosilor de amiaz. Si este si el in ultimul an de facultate, ceea ce ar presupune un ridicat coeficient de stres.

Nu este cazul lui: "Eu sunt un european, si ca majoritatea studentilor europeni, nu-mi dau licenta anul asta!" A fost plecat cu o bursa Erasmus si... ghinion... s-a mai si intors.

Pana aici, nimic deosebit. In afara faptului ca iti simti violata zona intima, ca sta calare pe calculatorul care nu-i apartine, ca citeste toate documentele tale si ca este curios sa vada toate noutatile pe desktop, colegu' este unul dintre acei indivizi inzestrati cu toata nesimtirea taranului de pucioasa. Si este momentul in care te intrebi cum o arata locsorul ala din care se trage...

Si mama aia a lui care s-a ocupat de cei sapte ani de-acasa ai lui. Sosetele lui murdare de sub patul tau sunt deja old news, ca de altfel si spalatul lui pe dinti. anghost zice ca isi spala teslele ca pescarii din Marea Nordului care curata oasele de balena.

Si vine un moment in care colegu' isi ia calculator. Bineinteles ca nu-l aduce in camin. Dar te ameninta ca o va face. La o saptamana si ceva vine si iti spune ca l-a stricat. Te ingalbenesti ca frunzele tomnatice si te rogi ca Misu (calcu' nostru) sa fie destul de strong si sa reziste actiunilor de cotropire a colegului. hormonu si nihil au si ei o simpatie deosebita fata de colegu'.

Numa' de i-ati vedea cum reactioneaza la vederea patului colegului...

Particularizam. Nu putem sa spunem nici despre noi ca suntem colegii ideali de camera. Suntem un el si o ea, niste animalute ciudate si galagioase, extinse mai mult decat trebuie, adica peste tot si scoatem si sunete ciudate mai tot timpul. Si suntem doi.

Dar oricum ar fi situatia, credem ca avem minimul bun simt de a ne pastra cat de cat curati, de a nu ne mirosi picioarele si de a ne purta omeneste cu prietenii colegului. Lasam la o parte faptul ca colegu' este inscris in categoria antipaticilor.

Si care a fost imaginea cea mai puternica pe care ne-a oferit-o colegu'? Ne intorceam de la masa saptamana trecuta, dornici de a face un dus. Intram in camera, colegu' dormea. Si ce ne sare in ochi? Pe scaunul din fata calcului, era desfasurata in toata maretia ei, o pereche de chiloti.

Da, chiloti murdari. Nu va dau detalii de ce erau murdari ca s-ar putea sa va pierdeti apetitul ceva vreme. Si asteptam, da, ca ce altceva puteai sa faci... Si taman ce se trezeste colegu' bine dispus. La care prietenul meu de colo, elegant: "aia sunt ai tai?"

colegu': "Unde i-ati gasit?" (?????????)

anghost: "Acolo"

colegu': "Cred ca mi-au scapat din buzunar."

In incheiere, va doresc sa nu aveti parte de asa ceva. Desi matias mi-a povestit ca se intampla, am trait experiente similare.