Sase decenii de la sfarsitul oficial al Holocaustului

A noua zi din octombrie a fost proclamata ziua Holocaustului. Pentru ca niciunde in Romania Holocaustul n-a facut mai multe victime ca in Maramures (peste 40.000 de evrei au fost deportati in lagarele mortii), reamintim acele vremuri. Si pentru ca istoria sa nu se mai repete. In numele normalitatii, violenta nu este o solutie rationala.

La recensamantul din anul 1938, in Maramures erau circa 38.000 de evrei (adica peste 22 % din populatia judetului). In 1944, numarul acestora a fost estimat la peste 43.000 (la acea vreme, mai mult de jumatate din populatia Sighetului era evreiasca).

In anii interbelici, comunitate mozaica a dat Romaniei artisti, medici, profesori, scriitori, parlamentari (Mihai Szmuk) si chiar un viceprimar al orasului (Smith Volt), ori mari magnati ai industriei, precum cei din familiile Kahan sau Groedl.

O data cu Diktatul de la Viena, prin care Maramuresul impreuna cu Ardealul de Nord au fost cedate, fara lupta, Ungariei horthiste, situatia evreimii s-a schimbat radical. Regimul fascist care conducea Ungaria, afiliat doctrinar arianismului nazist al lui Hitler, proclama, printre altele, purificarea etnica si moartea evreilor…

Transformati in sapun

Prima deportare a evreilor maramureseni, cvasinecunoscuta astazi, a avut loc inca pe 24 iulie 1941. Atunci, 409 iudaici din satul Craciunesti au fost exterminati intr-un lagar din Galitia. Tot in iulie 1941 au mai fost deportati 251 evrei din Viseu de Sus. Niciunul nu s-a mai intors. Din 6 mai 1944 a inceput marea deportare. Aproximativ 43.

000 de evrei maramureseni au fost incarcati in noua trenuri de vite si transportati la Auschwitz-Birkenau. Dupa eliberarea acestora de catre armata americana (in aprilie 1945), s-au mai intors doar 2.500. Peste 11.000 de copii cu varsta sub 12 ani au fost transformati in scrum in crematoriile sinistrelor lagare ale mortii.

Dintre putinii supravietuitori reintorsi la viata, au fost celebrii scriitori Heidi Fried si Elie Wiesel (laureat al Premiului Nobel), fratii artisti Ovitz, medicul primar al Sighetului Armin Guttman si alti cativa. Printre cei ramasi pe campiile mazuriene ii amintim pe celebrul doctor pediatru sighetean Jung, jumatate din familia de rabini si carturari Teitelbaum si multi, multi altii.

"Mana supravietuitoare" de evrei reintorsi in Sighet, au adus din lagar doua lazi cu sapun facut din evrei, "judenseife". Ramasitele sunt ingropate azi in cimitirul mozaic, sub placa "Monumentului Sapunului."

Continuarea terorii

Maramuresul a fost scapat de teroarea horthista pe 15 octombrie 1944, de catre Armata Rosie, la patru luni dupa plecarea ultimului tren al mortii incarcat cu evrei. Tragic este ca si dupa retragerea fascistilor s-au mai comis omoruri rasiale: in 1945 in muntii Borsei, o evreica ascunsa prin munti si cu mintile ratacite a fost impuscata cu sadism de catre granicerii romani.

In vara aceluiasi an, luptatorii fascistului ucrainean Banderov (a carui banda secesionisto-terorista a inspaimantat Maramuresul pana prin 1949) au ridicat din comuna Poienile de sub Munte 14 copii evrei, abia intorsi din deportare, i-au incarcat cu mancarea jefuita de la sateni si i-au dus in muntele Copilasu, loc unde fetele evreice au fost violate. Apoi, au fost ucisi cu totii.

Abia cu acest ultim sinistru episod putem considera incheiat Holocaustul din Maramures. Ascunsi prin munti sau in beciurile caselor catorva romani inimosi, in urma tavalugului horthist au ramas totusi circa 100 de evrei, care au supravietuit pana la sosirea armatei sovietice "eliberatoare".

Decimati

Comunitatea evreiasca a fost redusa numeric la doar 5 % din ceea ce fusese anterior razboiului. In anii 1940-1944, din cele 1.800 de case evreiesti din Sighet au fost distruse 600, iar din cele noua sinagogi mari, sapte au fost rase de pe fata pamantului. Asa au trecut evreii prin cel mai dificil hop din istoria lor milenara.

Azi, mana de israeliti ramasi in Maramures, comemoreaza an de an fatidicele fapte savarsite cu sase decenii in urma. Spre a servi de aducere aminte tuturor si pentru ca istoria sa nu se mai repete.