Directia pentru Protectia Copilului (DPC) este o inepuizabila sursa de probleme pentru organele de control. Pe adresa institutiei au fost trimise mai multe fax-uri, in care conducerea din acea vreme era somata sa returneze aproape 100.000 de euro, bani care nu se justificau in nebunia implementarii a trei proiecte PHARE.

In cazul celor trei proiecte care au avut ca rezultat inchiderea Leaganului si Caminului-Spital de la Sighet si Centrului de la Gardani, s-a primit finantare de la Uniunea Europeana. Dupa terminarea proiectelor a rezultat o cheltuiala suplimentara de 100.000 de euro.

Problema care s-a pus, inca de pe vremea interimatului directorului Augustin Botis, a fost foarte simpla: unde sunt banii? Au intrebat membrii Uniunii Europene, prin Ministerul de Finante. Conducerea DPC s-a chinuit sa dea un raspuns oficial, din care a rezultat ca s-au virat jumatate din bani, iar 50.000 de euro mai raman de rambursat.

Problema este foarte delicata, tocmai de aceea ex-directorul Botis a refuzat, probabil, sa ne dea un raspuns in termenul prevazut de lege la cererea semnata de noi (in baza Legii 544), incalcand prevederile legale.

Fondul problemei

Anul 2001 a marcat inceputul derularii celor trei proiecte PHARE, care vizau restructurarile centrelor amintite anterior, fiecare cuprinzand peste 100 de copii. A fost un triplu parteneriat, intre Consiliul Judetean Maramures (CJ), finantatorii Uniunii Europene si HHC Romania. Valorile totale ale proiectelor au fost de 829.000, 425.000 si 554.000 euro.

Contributia CJ (prin DPC) a fost de 28% din valoarea fiecarui proiect, respectiv pe partea de resurse umane. Adica, CJ a pus la dispozitie personalul de la cele trei unitati care urmau sa fie restructurate, pentru implementarea proiectelor. Acest personal era retribuit din bugetul CJ.

Componentele proiectelor respective vizau Resursele umane, deplasari, echipament, pregatire profesionala, achizitii de case de tip familial, lucrari de renovare. Asa cum am aratat in articolele anterioare referitoare la modul de cheltuire a banilor derulati prin cele trei proiecte, au existat numeroase nereguli.

Structura paralela

Unul dintre capitolele in care banii au fost cheltuiti anapoda a fost cel al Resurselor umane. Directorul de atunci, Ana Moldovan, actualmente consilier judetean, presedintele Comisiei de Protectia Drepturilor Copilului din CJ (de ce zambiti?), a aprobat ca echipa manageriala a fiecarui proiect sa fie formata din oameni din afara sistemului.

Asta in timp ce posturile cu atributii similare se regaseau in organigrama Directiei. Asa au fost angajati de-a valma manageri de proiect, contabili, administratori, ingineri, asistenti sociali, desi cele cinci posturi regasite in echipa manageriala a fiecarui proiect puteau fi acoperite de oameni platiti deja de Directie. Dar Moldovan a preferat sa aiba doi oameni pe acelasi post (!).

In acest fel, s-a depasit numarul de persoane aprobat prin organigrama. Mai mult, respectivii din structura paralela au fost platiti cu salarii cuprinse intre 300 si 400 euro. Ciudat, din moment ce, angajati fiind cu contract de munca cu DPC, trebuiau respectate si in cazul lor grilele de salarizare. Acestea au fost insa depasite (!).

“Profesionistii" Anei

Cateva lucruri interesante s-ar putea spune si despre unele persoane angajate in echipa manageriala. De exemplu, contabil pe proiectul care viza inchiderea Caminului Spital a fost angajata Dorina Griga, care fusese condamnata pentru luare de mita pe cand lucra la Banca Internationala a Religiilor. Venise direct din inchisoare.

Contabilul proiectului de inchidere a Leaganului Sighet a fost Ana Pop, care era in acelasi timp contabilul sef al institutiei! Penibilul situatiei era ca Pop controla toata activitatea financiara a proiectului si tot ea (in calitate de contabil sef al DPC) controla legalitatea operatiunilor financiare respective! Cat despre managerii de proiect, o alta anomalie.

In timp ce Delia Pop si stefan Darabus conduceau HHC Romania (fiind membri fondatori), ei erau in acelasi timp si managerii a doua dintre proiecte, avand contracte incheiate cu Directia. Evidenta incompatibilitate a fost sesizata la vremea respectiva de autoritatile de la Bucuresti si stefan Darabus sustine ca nu a primit niciodata bani in calitate de manager de proiect.

Dar a facut economii, a pus de-o parte si si-a completat “declaratia de avere" cu niste imobile, o masina... In acest timp, Viorica Zlati, seful de centru al Leaganului (cea care trebuia sa fie managerul de proiect), era angajata cu jumatate de norma ca psiholog la Centrul Familial Sighet si cu norma intreaga la Centrul de Primire in Regim de Urgenta Sighet.

In total, culegea doua norme si jumatate, in regim de cumul de functii, desi legea permite cumulul de functii doar daca o persoana e angajata simultan la doua institutii diferite. Rezultatul gandirii ingenioase a Anei Moldovan: o totala debandada de functii prost impartite, resursele umane fiind gestionate necorespunzator.

Cine plateste?

Pe acest fond, au aparut si problemele financiare, unii bani neputand fi justificati de conducerea DPC. Proiectul s-a finalizat in iulie 2003, iar banii nejustificati trebuiau restituiti finantatorilor.

Din notele informative intocmite de Emilia Hotea, contabilul sef al DPC, si semnate de Botis si, ulterior, de Nicolae Boitor, reiese ca la data de 14 iunie 2004 au fost restituite sumele de bani care se regaseau in conturile DPC de la Banca Comerciala, in total 45.000 euro, ramanand de rambursat suma de 58.000 euro.

Evident ca rambursarea banilor din contul BCR, in contul datoriei, este o abureala totala. Cine poate demonstra ca banii respectivi provin tocmai din cheltuielile de pe cele trei proiecte PHARE? Dar atatia bani a gasit Hotea in cont, atatia a rambursat. Din informatiile noastre, banii care au fost rambursati nu sunt din capitolul Resurse umane, ci de la Cheltuieli materiale.

Adica, banii alocati acestui tip de cheltuieli nu au fost folositi in totalitate! Ca tot am amintit de conturi, trebuie precizat ca tot in “era Moldovan", aceasta a deschis trei conturi personale cu care lucra DPC, in timp ce specialistii spun ca trebuia sa existe un singur cont de valuta al CJ, ordonatorul principal de credite, in acelasi timp unul dintre partenerii in proiect.

Ar mai fi de precizat ca in momentul de fata la DPC este un control al Curtii de Conturi (CC). si aceasta problema a datoriei de 100.000 de euro se afla in atentia CC. Unii spun ca banii nu mai pot fi recuperati, dar situatia are un pregnant iz penal, deoarece s-a incalcat legea.