De regula, e dificil sa scrii detasat despre copii. Insa e infinit mai greu sa scrii despre cei mici cu handicap, cei care nu vor avea niciodata o viata normala. In urma cu mai mult de-o luna, ne-am luat “inima In dinti” si am deschis un dureros dosar. Cel al copiilor proveniti de la Caminul-Spital Sighet, aflati acum sub protectia Statului, In case de tip familial din Baia Mare.

Inainte de 1989, Caminul-Spital Sighet a fost o unitate comparata cu lagarele de concentrare naziste. In aceasta institutie erau internati copii cu handicap psihic si locomotor, copii cu tulburari de comportament, epilepsie etc.

Mai aproape de cotidian, cei 60 de copii au fost scosi din sistemul de ingrijire medicala de specialitate de la Sighet si adusi la Baia Mare In cinci case de tip familial (locuri unde au conditii incomparabil mai bune – era imposibil sa fie altfel, tinand cont de sumele astronomice care s-au investit pentru apropierea de normalitate).

Insa cel mai important aspect ramane sanatatea copiilor si lipsa tratamentului de specialitate.

Cazul copiilor proveniti din Caminul-Spital Sighet a generat reactii contradictorii. De la nepasare, la interes real fata de soarta celor 60 de copii sau acuzatii halucinante, false, neverosimile.

Acesta a fost motivul pentru care am considerat ca este necesar sa revenim asupra cazului, dar mai ales pentru ca In perioada scursa de la aparitia articolului nu s-a facut nimic pentru a se Indrepta ceva.

Nu sezational, ci real!

Preluand un slogan “fluturat” de oficialitatile responsabile, am pornit de la ideea ca “si ei trebuie sa aiba o sansa”. In cadrul documentarii am vazut instantanee care depaseau puterea noastra de a accepta ca situatia se Incadreaza In normalitate. Ne-am exprimat supozitiile ca vom fi gresit Intelesi si asa a fost.

Augustin Botis, fostul director al Directiei pentru Protectia Drepturilor Copilului (DPC) ne-a acuzat public (pe posturi TV unde nu am fost “parte la dialog”, desi asa era normal), ca “am mintit, am trucat fotografii, ca am fost platiti de persoane din conducerea CJ pentru a-l…, ca o sa ne dea In judecata.

” Daca ar fi fost vorba de o societate comerciala care confectioneaza suruburi sau scanduri, i-am fi gasit scuza ca, fiind depasit de situatie, Incearca sa minimalizeze problemele pe care nu e capabil sa le rezolve (fapt pentru care a si fost demis).

Pentru ca este vorba despre 60 de copii cu handicap locomotor si psihic, cu tulburari de comportament si cu boli “obisnuite” (hepatita, gripa, apendicita etc.), nu i-am gasit lui Botis nici o scuza.

De ce “Cadavre vii”?

Am scris despre acei copii, pentru ca de ei rar se intereseaza vreo autoritate publica, desi traiesc Intr-o lume a lor, o lume din care nu pot evada. Cine e vinovat? Ne intereseaza mai putin.

In principal, problema ramane ca acesti copii nu au ce le trebuie (In conditiile In care nu vorbesc, adica nu se pot plange), nu stiu ca au niste drepturi, nu stiu ca “mai-marii” ar trebui sa lase la usa birourilor orgoliile sau impotenta profesionala si sa treaca la rezolvarea problemelor. Pentru ca acesti 60 de copii cu varste Intre 6 si 19 ani au probleme si au nevoie de tratament special.

In timpul documentarii am constatat ca acei copii sunt grav bolnavi, nu au medicamente, nu au mancare adecvata, Ingrijirea e neIndestulatoare (personal redus numeric), nu au medic de familie la dispozitie (medicii specialisti fiind o utopie!), nu exista acte prin care sa se ateste ce boli au (bilant medical). Titlul articolului (“Cadavre vii de copii”) a starnit multe comentarii si controverse.

Desi de regula politica editoriala nu face obiectul unor dezbateri publice, pentru a dovedi buna-credinta Il explicam si acum obtuzilor care nu vor sa-l Inteleaga. Acesti copii Isi rup hainele si lenjeria In timpul crizelor, mananca flori sau excremente, Isi smulg parul din cap, devin violenti, chiar periculosi pentru personalul care Ii Ingrijeste. In astfel de situatii sunt sedati si… cam atat.

Copilul fotografiat zacand Intins pe jos si “acoperit” de muste, nu a fost un trucaj fotografic (cum afirma inconstientul ex-director Botis), ci o cruda realitate. Am crezut ca putem lua o parte din durerea acestor copii ai nimanui, scriind despre ei si sperand ca ceva se va Indrepta. Pentru binele lor.

Autoritatile “freaca menta”

In acest context, am revenit la DPC cu scopul declarat de a constata ce s-a schimbat. Nicolae Boitor, director interimar, ne-a purtat mai multe zile pe “drumuri europene”, pe motiv ca trebuie sa vada cum e cu aprobarea de a vizita aceste case de tip familial - reminiscente de-ale fostului director Botis. Cu chiu, cu vai, am obtinut aprobarea.

Am fost intampinati cu reticenta, chiar cu frica de catre angajatii DPC. Ne-am interesat de problema medicamentelor, a medicului de familie si bilanturilor medicale. Situatia era aceeasi. Nu s-a sesizat nimeni. In precedentul articol solicitam prefectului, presedintelui Consiliului Judetean si consilierilor judeteni sa viziteze aceste case, sa constate lipsa medicamentelor si sa dispuna masuri.

Nici unul nu a binevoit sa se deplaseze acolo, fapt care ne-a determinat sa ne continuam demersurile pe plan international (ne-am obisnuit sa vina altii sa ne rezolve problemele?).

Situatia neschimbata

La cele cinci case pe care le-am vizitat am gasit mai multe medicamente, dar aceeasi situatie a medicului de familie: doctorul strempel din Satulung, comuna situata la 17 km de Baia Mare (In conditiile In care toate casele se afla In oras)! Este limpede cat de prompt poate fi acest medic In cazul unor urgente. Angajatii DPC ne-au confirmat existenta acestei probleme.

“Pai ce sa faca doctorul? Ne trimite la Spital. Pe aici vine cam de doua ori pe saptamana. Da, avem medicamente. Uitati: pentru dureri stomacale, pentru dureri reumatismale, spirt sanitar. Aici avem niste siropuri, nu stiu la ce folosesc, am venit zilele trecute din concediu, dar aici, pe lista cu tratament, este trecut fiecare copil ce trebuie sa ia. Mai avem Haloperidol, Fenobarbital, Diazepam.

Nu stiu ce sa spun. Eu nu ma pricep, asistenta ar sti mai bine, dar ea e doar pe dimineata”, ne-a spus una din educatoare-Ingrijitoare-bucatareasa-spalatoreasa si asistenta medicala de ocazie. Reamintim ca In timpul documentarii anterioare am constatat ca doctorul din Satulung a primit o donatie In medicamente In valoare de 100.

000 de euro (se pare ca acesta a fost motivul numirii sale In functie). “Care este problema medicamentelor? Va spun eu! Nu avem medicamente asa cum ar trebui. Este o problema care treneaza de ani. Am tot sesizat, dar degeaba. Cu medicul de familie este o alta problema. Nu am nevoie de medic din Satulung. Copiii mei nu se Imbolnavesc la comanda, In cele doua zile In care mai vine pe aici.

Am facut cerere sa fie schimbat. Nu am primit Inca raspuns, dar eu doresc un doctor de aici, din oras”, a declarat Natalia Miron, sefa uneia dintre cele cinci case de tip familial. ATENTIE: vom continua pana cand cei In drept vor lua masuri si pana cand sfanta birocratie (ori incompetenta) se va misca In interesul copiilor.

Daca In Romania mileniului III e suficient ca situatia unor copii cu handicap sever sa fie trecuta la capitolul “Diverse”, aflati ca vom alarma organizatii internationale influente, ale caror solicitari sa fie considerate ordine de sefii celor care acum nu fac nimic.

Duceti-i la Spital!

In articolul anterior am publicat parerile unor medici specialisti fata de situatia copiilor adusi din Sighet.

Directorul adjunct al Spitalului Judetean, Sabin Nemes-Bota a fost categoric pentru rezolvarea situatiei, precizand ca are cunostinta de situatie si sustinand ca trebuie facut de urgenta bilantul medical al celor 60 de copii (un consult medical complet pentru a se stabili de ce boli sufera acestia). Spitalul Judetean s-a oferit sa faca de urgenta si gratuit acest complex act medical.

Din pacate, la DPC nimeni nu s-a sesizat, nimeni nu a dorit sa foloseasca aceasta oportunitate. Am Intrebat de fisele medicale ale copiilor. Exista, sunt sublime, dar…

Comisia lu’ Moldovan

Recent, umbland “dupa Boitor” pentru a obtine o noua aprobare de a vizita casele de copii, Intamplarea a facut ca am fost In locul potrivit, la momentul potrivit. Adica eram In Consiliul Judetean (CJ) si ne-am Intalnit cu membri ai Comisiei pentru Protectia Copilului din cadrul CJ (comisie condusa de consilierul PSD, Ana Moldovan, fostul director al DPC).

La nemultumirile noastre ca suntem purtati aiurea, am primit o invitatie-surpriza de la liberalul Gelu Todorut. Dupa ce s-a consultat cu membrii comisiei, ne-a chemat “sa discutam In cadrul comisiei aceasta problema”. Am “discutat” vreo jumatate de ora (un fel de dialog al surzilor).

Spre mirarea noastra, de la Moldovan si pana la Dumitru Dumuta (secretarul general al CJ) s-a pedalat pe dreptul la intimitate al copiilor (teoria favorita a lui Botis). S-a discutat daca avem voie sa fotografiem (domnule Dumuta, aveam si avem dreptate!) sau care ar fi rolul acestor fotografii “care Ingrozesc”.

Avand sprijinul a 2-3 consilieri (liberali si democrati), s-a ajuns la concluzia ca presa trebuie sa aiba acces In toate casele de tip familial, la DPC etc. fara a se mai da aprobari si supraaprobari, plecandu-se de la ideea ca vrem sa ajutam copiii, sistemul.

Ni s-a cerut sa tinem cont de dreptul la intimitatea pruncilor, dar In momentul In care sesizam nereguli acestea sa fie aduse la cunostinta opiniei publice si a autoritatilor.

Autoritatea Nationala se face ca ploua

Am expediat articolul “Cadavre vii de copii” si Autoritatii Nationale pentru Protectia Copiilor (ANPCA) si la Secretariatul de Stat pentru Persoane cu Handicap (Florian Salajeanu) cu rugamintea de a exprima o pozitie oficiala legata de situatia grava pe care am constatat-o. Raspunsurile au fost demne de “cel care vorbeste fara spuna ceva (important)”.

“In prezent, echipe din cadrul ANPCA se deplaseaza In diferite judete In vederea pregatirii, Impreuna cu autoritatile locale, a implementarii pachetului legislativ In domeniul protectiei copilului. Intre judetele vizate se afla si Maramuresul, unde echipa ANPCA se va deplasa Intr-una din saptamanile urmatoare.” - Simona Pella, purtator de cuvant al ANPCA.

“Referitor la Intrebarea d-voastra legata de Cadavre vii de copii, pot sa va spun urmatoarele: opinia si pozitia mea de specialist In asistenta sociala am spus-o In urma cu aproximativ 2 ani, cand era In discutie acelasi subiect. Rezolvarea problemei este de competenta CJ.” - Florian Salajeanu, Secretar de Stat