Din multitudinea familiilor brailene in dificultate financiara, familia Cotiga se detaseaza prin situatia copiilor

Problemele cu care se confrunta cei mai multi dintre locuitorii Brailei sunt lipsa unui loc de munca stabil, conditii de trai improprii dar cei mai multi se confrunta cu o situatie financiara precara.Cazurile sociale prezentate in paginile ziarului nostru au un singur scop: acela de a-i ajuta pe acesti oameni sa-si rezolve cat de cat problemele.

Astazi va prezentam cazul familiei Cotiga, un caz social pe care daca ar fi sa-l rezumam la un simplu cuvant, acela ar fi "speranta". Nicoleta Cotiga, o femeie in varsta de 33 de ani este mama a patru copii, Mihaela(12 ani), Angelica (11 ani), Ionut (6 ani) si Simona (3 ani). Aceasta familie locuieste de 12 ani intr-un imobil de IGLAC situat pe Calea Calarasilor nr.40.

Problemele acestei familii au inceput odata cu boala lui Ionut, care pentru varsta lui, nu este dezvoltat fizic suficient de bine. "Baietelul meu are sase ani dar nu este dezvoltat. Are probleme mentale, fiind diagnosticat cu handicap de gradul I. Ma chinui foarte mult cu el, bani nu avem suficienti, traim doar din 3.800.000 lei pe luna" ne-a declarat Nicoleta.

Capul familiei, Spiru(37 ani) a lucrat ani de zile la "Stanca " si la TUG si s-a imbolnavit grav de inima. Din cauza bolii, nu-si mai poate permite sa-si gaseasca un loc de munca si acest lucru ingreuneaza mult situatia familiei.

Ca si cum problemele de sanatate ale lui Ionut si ale sotului ei nu ar fi fost suficiente, Nicoleta se confrunta cu situatia fiicei sale in varsta de 11 ani, Angela, care sufera de mica de astm bronsic. Ca sa poata sa-si urmeze regulat cursurile si sa-i fie bine, din punct de vedere medical, mama sa a internat-o intr-un centru special pentru astfel de boli la Busteni.

" Fiica mea, Angelica are mari probleme de sanatate. |n februarie am dus-o la Busteni la Vila "Rot" ca sa poata sa-si continue scoala(este clasa a V-a) si sa faca si tratamentul. |n fiecare saptamana vorbesc cu ea la telefon, si tot saptamanal ii trimit si bani.

Ne este foarte greu deoarece din cei 3.800.000 lei trebuie sa cumpar medicamente pentru sotul meu, pentru Ionut si sa-i trimit si fetei bani. |n ceea ce priveste hrana zilnica, Primaria mi-a aprobat sa iau mancare de la Cantina. Acest lucru ma salveaza foarte mult . Nu stiu cum ne-am fi descurcat altfel" sustine Nicoleta. Cea mai mare durere a mamei ramane insa boala lui Ionut.

Femeia nu are suficienti bani sa-l duca la medic, i-ar trebui facute niste analize complete deoarece baietelul a ramas, din toate punctele de vedere, la stadiul unui copil de 1 an. "Nu vreau sa ma plang dar mi se rupe inima. Este copilul meu si voi face tot ce-mi sta in puteri ca sa-l vindec. Cateodata nu am mancat eu ca sa aiba copii de mancare.

Ne-am luat si noi ajutorul de lemne dat de Primarie dar tot nu ne ajunge pentru intreaga iarna. Ce sa spun, necazuri peste necazuri" a concluzionat Nicoleta.

Desi situatia acestei familii este destul de crunta, cei sase membri reusesc sa faca fata cu greu. Singura dorinta a parintilor este ca Ionut sa se faca bine, sa devina un copil normal iar pe Angelica sa o vada cat de curand.

Soarta trista a familiei Chivu

Cazurile sociale si diversele probleme cu care se confrunta acesti oameni ar trebui sa fie o prioritate pentru autoritatile locale iar prezentarea lor in paginile ziarului nostru nu este decat un prim pas spre rezolvarea lor. Din multitudinea cazurilor prezentate de noi, foarte putine au fost rezolvate si acest lucru nu putem spune ca este imbucurator.

Astazi va prezentam cazul familiei Chivu a carei poveste nu este cu mult prea diferita de a celorlalte. Elena Chivu locuieste impreuna cu parintii sai in cartierul Lacu Dulce si este mama a doi copii, Ionut(10 ani) si Gabriela(14 ani). Femeia nu a muncit nicioadata, este casnica si mereu s-a preocupat de soarta celor doi copiii carora incearca sa le dea o educatie cat se poate de buna.

Tatal Elenei, Marin Chivu(74 ani) sufera de sase ani de Parkinson iar mama sa, in ciuda varstei inaintate(70 ani), reuseste destul de bine sa faca fata situatiei, dupa cum ne-a marturisit Elena. Aceasta familie traieste din ajutorul social acordat de Primarie precum si din alocatiile celor doi copii.

In urma inundatiilor din acest an, casa le-a fost aproape distrusa si cu greu au reusit s-o repare. "Fiecare zi este pentru noi un chin. Din cauza inundatiilor, casa a fost aproape distrusa, a cazut plafonul, doua camere au fost facute una cu pamantul. Nu mi-e rusine sa spun ca, pentru a o reface a trebuit sa o lipim cu pamant.

Desi s-au dat ajutoare de la Primarie pentru cei care au suferit de pe urma inundatiilor, noi nu am primit nimic" ne-a declarat Elena. In luna mai, a.c., familia Chivu a depus la Directia Muncii dosarul pentru un ajutor de solidaritate.

Desi a fost facuta o ancheta sociala acasa si s-au constatat conditiile de trai precare ale celor cinci membri ai acestei familii, pana in acest moment nu au primit nici un ban. "Am facut si noi cerere pentru ajutorul acela de solidaritate, au venit acasa, ne-au facut ancheta dar nu ne-a dat pana acum nici un ban.

Ultima data cand am vorbit cu asistentul social mi-a spus ca poate in luna decembrie vom primi banii. Ne poarta pe drumuri, ma tem ca va trebui sa fac alte acte, alti bani, si nu am de unde, traim de pe o zi pe alta. Am noroc cu mancarea de la cantina, ca altfel nu stiu ce se intampla" marturiseste femeia.

In ciuda tuturor greutatilor, Elena Chivu este multumita ca, macar copii sunt sanatosi si poate sa-i trimita la scoala. Din putinii bani ai familiei, a reusit sa le cumpere rechizite si sa se ocupe asa cum trebuie de educatia lor. "Ne descurcam foarte greu cu banii.

Trebuie sa cumparam medicamente pentru tatal meu, care acum este si imobilizat la pat, dar pe primul loc stau copiii si chiar daca nu am eu de mancare, cedez in favoarea lor. Ei trebuie sa creasca sanatosi si sa invete ca sa devina oameni" sustine Elena.

Greutatile cu care se confrunta aceasta familie sunt similare cu ale multor altor familii din Braila. Problemele lor sunt si problemele noastre si in masura in care vom putea se va incerca o rezolvare a situatiei. Pentru acest lucru, ar trebui ca si cei indreptatiti sa-si deschida sufletul si sa auda, macar acum, strigatul lor de disperare.