Orasul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej

de Catalin Buzinche     Onesti Expres
Marţi, 4 ianuarie 2005, 0:00


Municipiul Onesti s-a numit timp de 25 de ani "Gheorghe Gheorghiu-Dej" in cinstea celui care a decis sa transforme un satuc banal intr-o fortareata a economiei socialiste.
(Foto: )

COLONIE MUNCITOREASCA.

Bogatele resurse minerale existente in zona Targu Ocna, dar si in bazinele Comanesti si Moinesti au fost tot atatea argumente pentru ca pe teritoriului satului Onesti sa ia fiinta o urbe industriala, care avea sa joace un rol de maxima importanta in economia romaneasca.



A fost nevoie doar de o simpla aprobare a Biroului Politic al CC al PMR si, evident, a consilierilor sovietici care invadasera toate sferele vietii publice romanesti, pentru ca pe Valea Trotusului sa se demareze construirea unor colosi industriali in domeniul prelucrarii petrolului si a sarii.



Primul obiectiv a fost Rafinaria Onesti, ce a functionat, initial, ca sucursala a marii rafinarii de la Brazi, din vecinatatea Ploiestilor.



"Totul s-a facut pe baza de tehnologie sovietica si de patente sovietice. Multi copii de tarani din zonele invecinate au urmat scoli de profil si s-au calificat in meserii de care industria ce tocmai se dezvolta avea mare nevoie" isi aminteste Corneliu Cristea, pensionar, un om care a lucrat pe platforma petrochimica onesteana inca de la inceputurile ei.



"Consilierii sovietici erau nelipsiti, astfel ca nici o decizie politico-economica nu se lua fara avizul lor. Geologii din fosta URSS, dotati cu tehnica avansata pentru acele timpuri, cercetau subsolul si stiau totul despre rezervele pamantului romanesc.



In plus, in urma tratatelor de pace, Romania trebuia sa plateasca despagubiri sovieticilor, prin intermediul societatii mixte Sovrompetrol, asa ca trebuiau sa fie la curent cu tot ce misca prin tara".



Practic, Onestiul se infiripa, cu incepere din anul 1952, ca un soi de colonie muncitoreasca. Cel putin acesta era aspectul initial al actualului municipiu. In acelasi an debuta si constructia rafinariei, iar in optica epocii comuniste dejiste, muncitorimea era chemata sa joace principalul rol in ceea ce, cu emfaza, era denumita "opera de constructie pasnica a socialismului".



Un socialism care, de la primele lui licariri, a pasit la bratul Moscovei.



"ZAMBET CALD PE HARTA TARII..."

Primele locuinte pentru specialistii adusi din toate colturile tarii sa construiasca ceea ce avea sa fie Combinatul Petrochimic Borzesti, au fost construite in Cartierul TCR, situat chiar in vecinatatea combinatului de cauciuc sintetic. La finele anilor '50, autoritatile au pus problema construirii primelor ansambluri de locuinte.



Constienti ca o industrie trainica, mai ales una chimica si petrochimica, nu se poate edifica decat prin cooptarea a numerosi specialisti de pe tot cuprinsul tarii, comunistii au demarat un vast program de construire a unor spatii locative care sa raspunda,cat de cat, unor conditii de tip urban.



Sub ochiul atent al inginerilor sovietici au fost construite blocurile din zona denumita "Cvartal", cu o arhitectura hrusciovista, dar cu interioare generoase, unele dotate chiar cu semineu. Concomitent, in mai multe zone a inceput ridicarea blocurilor de locuinte, plastic denumite de onesteni cu formula "cutii de chibrituri".



La inceputul anilor '60 era gata actualul Bulevard al Republicii, cu binecunoscutele lui tonuri arhitectonice cenusii si se incepea construirea Bulevardului Oituz, dar si a actualei Strazi G. Calinescu, fosta 30 Decembrie. In aceeasi perioada, vechea Casa de Cultura, situata pe actuala Aleea Parcului, era demolata spre a face loc unui ansamblu de blocuri monumentale.



Cu acordul Ambasadei URSS la Bucuresti, monumentul dedicat eroilor sovietici cazuti in lupta impotriva fascismului dupa 23 august 1944, pe teritoriul Romaniei, era mutat in apropierea Dealului Cuciur, acolo unde exista si astazi. "Imi amintesc de perioada cand nu existau blocurile de pe Bulevardul Oituz.



Era doar un drum de tara cu pietris, iar un autobuz de fabricatie ruseasca, a carui usa hodorogita se inchidea doar cu un maner din fier, facea naveta intre zona cu case din Onesti si platforma care se construia vazand cu ochii" - isi aminteste Eugen P., pensionar.



"Nu pot uita vizita efectuata de numarul unu sovietic, Nichita Sergheevici Hrusciov, care a vizitat Onestiul in 1960, insotit de Gheorghe Gheorghiu Dej. Cu putin timp inaintea vizitei, autoritatile s-au straduit sa finalizeze actualul bulevard, numit "al Republicii", asfaltand mai repede portiunea cuprinsa intre actuala gara si centru.



Demnitarii au sosit cu un tren special, iar impresia trebuia sa fie una foarte buna chiar de la gara". Tot la inceputul anilor '60, cunoscutul compozitor, Temistocle Popa, lansa o piesa care avea sa devina, in scurta vreme, slagar : " Onesti, zambet cald pe harta tarii ".



OAMENI CU LACRIMI IN OCHI.

In scurta vreme, urbea creata de Gheorghe Gheorghiu Dej avea sa-si cucereasca o buna reputatie nationala. Industria puternica, perspectivele promitatoare, au atras un mare numar de oameni din intreaga tara.



Au venit sa se stabileasca la Onesti nu numai oameni care aveau sa contribuie la dezvoltarea platformei petrochimice, dar si multi profesori, medici, juristi, cetateni de cele mai diverse profesii. Dej isi facuse un obicei din a fi un oaspete al locurilor.



Luna martie a anului 1965 a adus cu sine decesul liderului comunist, la doar un an de la faimoasa "Declaratie din aprilie", act ce a marcat distantarea de Moscova. Teza unei posibile iradieri a acestuia de catre specialistii KGB a inceput sa circule chiar la cateva zile de la moartea lui Dej. "A fost un adevarat soc pentru multi, pentru ca era un om care a stiut sa se faca iubit.



Tin minte ca am vazut pe strada, in Onesti, oameni care plangeau, iar unii purtau chiar si doliu. Pentru multi insemna omul care le-a deschis drumul catre o viata civilizata si demna. O viata care a insemnat dobandirea unui loc de munca bine platit, a unei locuinte relativ confortabile, ceea ce pentru tineretul de atunci a insemnat foarte mult.



Trebuie sa vedem si lucrurile bune pe care le-au facut comunistii in acele vremuri si nu sunt putine", ne-a declarat Maria Savu, onesteanca prin adoptie.



Gheorghiu Dej - propus cetatean de onoare al Onestiului

O banala sedinta de consiliu local, desfasurata in anul 1999 avea sa faca valuri chiar si in presa nationala. Un consilier local a avansat o propunere ce li s-a parut multora, bizara. El a solicitat colegilor sai sa fie de acord ca Gheorghe Gheorghiu Dej sa fie declarat ... cetatean de onoare al municipiului Onesti. Evident, consilierii nu si-au asumat o asemenea initiativa temerara.



Cu sau fara Gheorghiu Dej in postura solicitata de consilierul cu pricina, municipiul de pe Trotus poarta in "arhivele" sale numeroase urme ale celui din vointa caruia s-a nascut pe harta Romaniei.


















3302 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version