Controversatul director general al Companiei Nationale Administratia Porturilor Maritime SA Constanta, Gheorghe Moldoveanu, a orchestrat in ultimii ani de cand se afla in fruntea ierarhiei uneia dintre cele mai importante societati cu capital de stat din Romania cateva A?a??žtunuriA?a??A? de mari proportii care au vaduvit Compania de importante surse de venituri.

Actionand sub inalta protectie a fostei conduceri a Ministerului Transporturilor si uneori chiar la indicatiile acesteia, Moldoveanu a organizat inainte de mult asteptata sa pensionare licitatii extrem de dubioase in vederea externalizarii si inchirierii pe termen foarte lung a mai multor servicii si bunuri patrimoniale ale Administratiei Portuare.

Cea mai recenta licitatie cu "cantec" organizata de Moldoveanu a condus la externalizarea unui amplu pachet de servicii portuare, unele extrem de profitabile, printre care se numara si serviciile de telecomunicatii si de paza pentru incinta portului Constanta.

In data de 15 octombrie 2004, intr-un cvasianonimat mediatic, o comisie de licitatie a deschis ofertele a trei companii straine ce s-au aratat extrem de doritoare sa preia un pachet de servicii portuare de care Moldoveanu a decis sa se debaraseze, in ciuda faptului ca erau destul de rentabile.

Este vorba despre executia lucrarilor pentru realizarea sistemului de securitate perimetrala a portului Constanta, serviciile de mentenanta si intretinere a respectivului serviciu de securitate perimetrala, serviciile informatice privind activitatea comunitatii portuare si serviciile de telecomunicatii ale celui mai mare port din sud-estul Europei.

Pentru aceasta licitatie au cumparat caietul de sarcini nu mai putin de 41 de firme, printre care s-au numarat si nume A?a??žgreleA?a??A? ale pietei mondiale de telecomunicatii, cum ar fi Alcatel, Siemens sau operatori romani importanti precum Astral.

Cu toate acestea, conditiile de participare la licitatia al carei obiect il reprezenta un pachet de servicii din domenii extrem de divergente cum ar fi securitatea si telecomunicatiile a facut ca numarul ofertantilor finali sa se limiteze doar la trei companii reprezentate de subsidiarele lor romanesti: MAGAL SECURITY SISTEMS (Israel), PRIMA MANO MER (Israel) si UTI ITALY SRL (Italia).

Conditionari suspecte pentru favorizarea unor ofertanti

Inca de la inceput trebuie precizat faptul ca organizatorul licitatiei (APC, la indicatia lui Moldoveanu) a conditionat in mod extrem de ciudat achizitia serviciilor de telecomunicatii de cumpararea intregului pachet in care trei dintre servicii se refera la securitate, un domeniu care nu are nici in clin nici in maneca cu telefonia fixa.

Dar, la o privire mai atenta se poate constata ca elaborarea caietului de sarcini, astfel incat acesta sa se potriveasca precum o manusa doar unui numar restrans de companii printre care s-ar fi putut numara si o posibila favorita a organizatorilor, este o procedura extrem de subtila si uzitata in tranzitia mioritica, pentru trucarea unei licitatii.

Trecand peste acest artificiu, dincolo de limita legalitatii si care presupune existenta unor interese personale ale unor reprezentanti ai organizatorului licitatiei, respectiv ale lui Gheorghe Moldoveanu, considerentele economice pentru care s-a procedat la renuntarea la serviciile de telefonie sau la cele de securitate sunt greu de inteles.

Chiar daca directorul general al Administratiei Portuare sustine ca pastrarea in continuare a serviciilor licitate la calup ar fi condus la plata unor costuri mari pentru Companie, batalia dintre ofertanti pentru obtinerea serviciilor amintite infirma acest punct de vedere, de altfel neargumentat de Moldoveanu.

Interesele lui Moldoveanu, mai presus de soarta muncitorilor

In cele din urma, dupa deliberarile care au durat mai multe saptamani si devenite de acum traditionale la licitatiile APC-ului desfasurate in perioada directoratului lui Moldoveanu, aspect care iar da nastere la diverse posibilitati de mituire a membrilor comisiilor de licitatie sau a celor care ii coordoneaza din umbra, castigatorul licitatiei a fost desemnat Grupul UTI, reprezentat de

administratorul italian Andrea Vignoli. Ca un A?a??žfacutA?a??A?, acest grup de companii italiene, avand reprezentante in Romania prin firme subsidiare autohtone se ocupa atat de telecomunicatii, cat si de asigurarea securitatii unor obiective.

Astfel, pentru o taxa lunara de 245.863 euro, platita (culmea!) de Administratia Portuara, UTI a semnat contractul pentru preluarea celor cinci servicii mentionate, tot de la compania statului condusa de Moldoveanu.

Surse din cadrul APC care au dorit sa-si pastreze anonimatul ne-au declarat ca cei 56 de angajati ai Serviciului de Telecomunicatii al CN APMC, externalizat si desfiintat cu acest prilej, nu ar fi fost de acord cu respectiva tranzactie, dar nimeni din conducerea Companiei nu le-a cerut vreo parere, desi masura ii viza in mod direct.

A?a??žNe-am fi dorit o privatizare clasica prin care Serviciul sa intre in proprietatea unei companii de prestigiu cum ar fi Siemens sau AlcatelA?a??A?, afirma sursa mentionata, dar se pare ca interesele fostilor angajati ai Administratiei Portuare nu cadrau cu cele ale directorului Moldoveanu.

Serviciul de securitate, miza cea mare a licitatiei cu A?a??žcantecA?a??A?

Asa se face ca serviciile de telecomunicatii, ce se refera la asigurarea serviciilor de telefonie fixa in portul Constanta si care include la aceasta ora aproximativ 1.500 de abonati, au revenit pentru 20 de ani Grupului UTI.

In schimbul unei taxe de cca. 30.000 euro pe luna platite de APC, compania italiana ofera intretinerea si functionarea centralei digitale Ericsson, a retelei de cabluri telefonice precum si convorbirile telefonice ale Administratiei Portuare, pe infrastructura inchiriata tot de la CN APMC.

Dubioasa afacere, prin care proprietarul unei centrale si retele de telefonie fixa cu regim de monopol renunta la aceste servicii, preferand sa plateasca o taxa chiar si modica unei firme private pentru a beneficia in continuare de ele, este argumentata de conducerea APC-ului doar prin faptul ca a scapat de o A?a??žbataie de capA?a??A? care, chipurile, i-ar fi adus pana acum pierderi.

Daca la capitolul telecomunicatii portuare profiturile actuale se pare ca intr-adevar nu sunt foarte mari, in schimb la asigurarea serviciilor de paza in toata incinta portuara, adjudecate de Cobra Security-o firma subsidiara a Grupului UTI- prin taxele percepute de la toti agentii economici si institutiile aflate in portul Constanta, profiturile nu mai pot fi contestate.

De altfel, se pare ca serviciile de securitate au fost miza cea mare a pachetului de servicii scoase la mezat de Moldoveanu.

La toate acestea trebuie adaugat si faptul ca timp de 20 de ani, conform contractului semnat intre parti, Administratia Portului Constanta trebuie sa plateasca Grupului UTI aproximativ 60 milioane euro pentru toate cele cinci categorii de servicii pe care i le-a predat ofertantului italian.

O suma destul de atractiva pentru orice investitor privat, chiar daca acesta si-a sumat prin contract obligatia de a efectua unele investitii (centrala telefonica noua, gardul exterior si echipamentele electronice de supraveghere, etc.).

Oricum, gratie politicii dubioase practicate de Moldoveanu, Administratia Portului Constanta a reusit sa scape din mana aproape toate serviciile portuare mai mult sau mai putin profitabile dar necesare, la ora actuala singurele servicii care ii mai apartin APC-ului fiind cel de apa-canal si de furnizare a energiei electrice.

Dincolo de aceste licitatii la care se intrevad interesele meschine si ilicite care le-au guvernat, trebuie evidentiat si aspectul ca serviciul de telecomunicatii sau chiar cel de securitate ar fi fost firesc si necesar sa ramana in patrimoniul statului, tinand cont de faptul ca incinta portuara reprezinta un obiectiv de interes strategic national.

Iar in cazul altor servicii ar fi trebuit ca legislatia sa fie astfel modificata, incat sa se poata proceda la o privatizare transparenta a lor, pe baza unor licitatii publice cu stabilirea pe loc a castigatorului (aspect ce nu ar mai fi creat posibilitatea ca unele persoane sus-puse din conducerea APC sa se lase tentate sau sa pretinda spagi de la ofertanti) si la incasarea de catre stat a unor

sume corespunzatoare potentialului economic al acestor servicii.