Autodeclarat „prizonier“ al sportului rege, face parte din clubul de fotbal Academicus, club cu o existenta apreciabila de 40 de ani. A reusit in viata, deoarece dorinta i-a fost intotdeauna una atu deosebit de important.

Cu o deschidere larga pentru cunoastere, pentru tot ceea ce este nou si prezinta interes pentru un profesor, dar si pentru un amator de sport, personalitatea pe care am ales-o saptamana acesta este, printre altele, un iubitor al filmelor istorice.

Reporter: Care sunt obiectivele cele mai importante pe care vi le-ati propus in viata?

Victor Ciupina: O intrebare dificila. In acelasi timp, nu foarte greu de raspuns, pentru ca sunt intr-o perioada a vietii in care, privind inapoi, mi-as spune asa: „O parte din misiunile pe care mi le-am propus in aceasta viata le-am incheiat. Celelalte urmeaza sa fie finalizate in viitor“.

Cred ca pentru mine mai este un viitor, sunt convins, care se intinde inca pe o durata destul de indelungata. Mi-a placut fizica si descoperind-o, m-am descoperit pe mine insumi.

Este un cuplu, ca sa spun asa, intre mine si firea mea si tot ceea ce inseamna fizica, aceasta stiinta rotunda in sensul complexitatii si al completitudinii in acelasi timp.

O stiinta care, in paranteza fie spus, prin lectia ei epistemologica ne da invataturi de viata, de prezent, de viitor, asa incat, repet, intre ceea ce sunt si fizica exista un cuplu pe care il vad implinit in acest moment si cu perspective.

Mi-a placut, de asemenea, viata simpla, fara complicatii cu totul speciale, orientata spre miscare, miscare in cel mai larg sens al cuvantului si cred ca in acelasi timp as fi vrut sa am o implinire pe plan personal.

Cred ca aceasta implinire este atinsa, gandindu-ma la fiica si nepotul meu care sunt realizati, din fericire sau din pacate, nu aici, ci in America, pentru ca asa au fost vremurile si asa s-au derulat, as zice, in mod firesc.

Rep: Cat de anevoios este drumul intre aspiratie si realizarea ei?

V.C.: Depinde de caile pe care le alegi. Daca stii sa alegi drumul cel mai scurt intre cele doua puncte, respectiv intentie si realizare, cred ca, in general, pentru un om care are vointa si capacitati intelectuale nu este atat de anevoios.

Rep: In viata v-ati ghidat dupa anumite principii. Care sunt acestea?

V.C.: Perseverenta, corectitudine, disciplina si iar disciplina in munca si cred ca principiul la care tin cel mai mult este acela ca individul sa nu atenteze la libertatea celorlalti.

Rep: Aveti prieteni care v-au insotit de-a lungul timpului in realizarile dumneavoastra?

V.C.: De-a lungul drumului am dat peste oameni fata de care am nutrit sentimente de prietenie si nu fara raspuns. De altfel, cred ca in viata, fara a impartasi gandurile si actiunile unor oameni pe care poti sa-i consideri amici si prietenie, este foarte dificil.

Probabil ca nici nu se poate concepe o viata fara prietenii.

Rep: Cum v-a influentat responsabilitatea functiei in viata de zi cu zi?

V.C.: A fost nevoie sa extind timpul, sa-l lungesc, sa comprim pe compartimente diversele portiuni de activitate.

Este obligatoriu sa gasesti o solutie pentru a imbina ceea ce inseamna investire pentru interesele comune si interesele neaparat colective ale institutiei, asa incat influenta consta in aceasta: gaseste solutia pentru a dilata timpul, pentru a incapea totul in acest timp al tau.

Rep: Ce le recomandati tinerilor proaspat iesiti de pe bancile facultatii?

V.C.: Sa persevereze daca si-au ales un drum, sa aiba convingerea ca perseverenta este aceea care poate ajuta la trecerea celor mai grele piedici. Sa fie corecti, cinstiti si, neaparat, sa nu deznadajduiasca niciodata.

Rep: Enumerati in ordinea importantei primele trei calitati care considerati a fi esentiale in atingerea succesului.

V.C.: Exista si un dat al naturii pe care nu avem cum sa-l excludem. Este obligatoriu ca natura sa fie darnica cu individul pentru ca posibilitatile lui intelectuale si fizice sa fie cadrul general in care se misca in viata.

Mai mult, munca ordonata, disciplinata reprezinta conditia pentru a putea obtine ceea ce-ti doresti de la viata. In al doilea rand, comportamentul corect fata de cei care te inconjoara.

Rep: Cum decurge o zi din viata dumneavoastra?

V.C.: Aceasta perioada, intre orele 8 si 22.00, este petrecuta in interiorul Universitatii, dimineata, in special chestiuni administrative, dupa amiaza in special Fizica. Pentru ca am invatat o lectie: „Daca fizica este lasata putin, ea te lasa de tot“. Este un lucru clar.

Cred ca acest rationament simplu se poate extinde si pentru alte profesiuni. Profesiunea, totusi, ramane punctul de reper al individului, ori de cate ori se departeaza prea mult, simte ca se rataceste si, uneori, nu mai poate reveni.

Rep: Ce apreciati in general la o persoana cu care intrati in contact?

V.C.: Corectitudinea, lipsa de interes material ardent, distructiv. Apreciez inteligenta persoanei in cauza, dragostea si setea de viata. Imi plac si oamenii care sunt dornici sa faca miscare, iubitori de sport, de muzica, de literatura.

Rep: Cum priviti rolul familiei in ecuatia succesului?

V.C.: Este obligatoriu sa existe familia. Dar se poate si fara, desigur, cei care nu au familie probabil ca reactioneaza altfel. Eu nu ma pot imagina fara acest mediu al familiei de care sunt strans legat.

Timpul petrecut cu familia, din pacate, este destul de redus, dar, in orice caz, miscarea in societate este, fara discutie, legata de miscarea anterioara si intrinseca in familie.

Rep: Care sunt lucrurile pe care nu le-ati face niciodata?

V.C.: N-as atenta la libertatea altora.

Rep: Va considerati un spirit tanar?

V.C.: Da, in mod sigur. Şi in momentul de fata fac parte dintr-o echipa de fotbal, jucam doua meciuri pe saptamana.

Sunt capabil de efort fizic, dar ma consider tanar si prin modul in care gandesc si probabil ca acest modus vivendi pe care il simt in fiecare zi este legat si de activitatea pe care o desfasor intre tineri.

Rep: Exista praguri ale inocentei care nu trebuie depasite?

V.C.: Copilaria este un punct vesnic spre care ne intoarcem, pentru ca germenele personalitatii a incoltit in copilarie. Cursul intregii vietii depinde foarte mult de ceea ce s-a intamplat in acea zona splendida a copilariei. Cred ca parintii buni nu pot fi uitati niciodata, in general parintii sunt buni.

Un mediu cald in familie pentru copil isi pune amprenta pe intreaga lui existenta si, din acest punct de vedere, pot sa ma consider un favorizat al sortii.

Rep: Care considerati a fi momentele cheie in calea succesului dumneavoastra?

V.C.: Inainte de toate, intrarea la liceu, care nu era o chestiune asa de usoara pe vremea mea, pentru ca trebuia sa pleci de la tara la oras, ceea ce insemna un efort pentru familii, care nu erau bogate deloc in acea perioada. Era perioada colectivizarii. Succesul la liceu a insemnat un moment deosebit.

Apoi succesul la facultate era, de asemenea, o cheie importanta in drumul vietii unui tanar. Au urmat studiile superioare, prin doctorat, prin specializari prin tara si aiurea, in multe tari ale lumii. Acestea sunt trepte care au marcat urcusul pe calea formarii profesionale.

Dar desigur si familia, relatiile bune cu fiica si cu nepotul meu sunt, de asemenea, momente foarte importante in viata. Pentru un individ prieteniile trainice reprezinta in viata o alta treapta importanta in viata.

Rep: Ce ati schimba in viata dumneavoastra daca v-ati putea intoarce in timp?

V.C.: M-as apuca din nou de fizica, evident as face si mai mult sport, as calatori mai mult.

Rep: Aveti momente de recunostinta fata de anumiti oameni care v-au ajutat?

V.C.: Evident. Fata de persoanele care mi-au fost si imi sunt apropiate raman vesnic indatorat.

Rep: Care este cea mai mare provocare pentru dumneavoastra?

V.C.: Aplecarea spre cercetarea in domeniul nanostructurarii materiei, un domeniu extrem de tentant care vine sa dea raspunsul la obtinerea de materiale cu proprietati cu totul deosebite.

Dorinta de a vedea Universitatea Ovidius intre cele mai puternice universitati din Romania si cred ca traducerea in viata a unei astfel de dorinte este legata inainte de toate de realizarea mea profesionala.