Difuzarea filmului in Romania mi s-a parut a fi insa un act de curaj si, de ce nu, un act de normalitate intr-o tara care se pretinde democratica.
Interventia telefonica in timpul emisiunii a doamnei Mona Musca, ministrul Culturii si Cultelor privind interzicerea acestei productii in Romania a fost insuficient argumentata si de aceea poate nu a reusit sa convinga.
Dupa vizionarea filmului, nu-ti poti pune decat intrebarea: mesajul filmului fiind atat de clar, totusi cui foloseste aceasta pelicula ?
Filmul "Trianon" realizat de regizorul maghiar Koltay Gabor a fost urmarit cu interes de publicul larg, dovada in acest sens fiind si numarul extraordinar de mare de e-mail-uri si SMS-uri trimise la Antena 1.
Dezbaterea care a urmat si la care au participat realizatorul filmului, regizorul maghiar Koltay Gabor, istoricul maghiar, Raffai Erno, precum si istoricul Florin Constantiniu si analistii politici Emil Hurezeanu, Ioan Cristoiu si Cristian Tudor Popescu a fost una deosebit de interesanta.
Purtata pana tarziu in noapte, putem aprecia faptul ca dezbaterea pe marginea unui subiect atat de sensibil, s-a desfasurat in termeni civilizati, dar cu usoare accente glandulare din partea lui Cristian Tudor Popescu si iritare din partea moderatorului (impartial ?) Marius Tuca.
Fata de intrebarile pertinente si la obiect care i s-au adresat, mai ales din partea lui Emil Hurezeanu si a lui Florin Constantiniu, la un moment dat regizorul Koltay Gabor a devenit vizibil iritat, iar uneori incurcat a fost chiar si istoricul Raffai Erno.
Memorie selectiva
Dupa ce am vizionat selectiunea de doua ore din filmul Trianon, precum si dezbaterile care au urmat, am ajuns la concluzia ca i s-a acordat prea multa atentie acestei pelicule ieftine.
Filmul se prezinta ca o insailare cat se poate de selectiva si subiectiva din arhivele maghiare, anumite spicuiri din poezia si proza lui Petoffi Sandor, Ady Endre, Herczeg Ferenc si Wass Albert, precum si aprecieri cu vadita tenta nationalist - revizionista din partea unor oameni politici ai momentului care apar in film si
dintre care i-am retinut in mod deosebit pe Tokes Laszlo si Csurka Istvan, "un Vadim in varianta maghiara", cum bine il caracteriza unul dintre invitatii romani ai acestei dezbateri.
Tratatul de pace semnat de Ungaria la Trianon, la 4 iunie 1920, cu Puterile Aliate, este prezentat in film ca o conspiratie europeana impotriva statului maghiar - "putere fauritoare de istorie in aceasta zona", cum este numit de istoricul maghiar - stat revenit din acel moment la granitele lui naturale.
Se vorbeste despre Trianon ca despre o nedreptate istorica care va genera in timp pericole pentru pacea Europei, se pun in discutie granitele actuale ale statului maghiar si se vorbeste patetic despre suferintele maghiarilor din Ungaria de dupa Trianon si chiar despre suferintele maghiarilor din diaspora (Ucraina, Slovacia, Croatia, Serbia
si Romania).
In film ne este de asemenea prezentata maretia Imperiului Austro-Ungar - un imperiu multinational - partial cultura maghiara, rolul statului maghiar in apararea Europei in fata invaziei turcesti si rolul lui civilizator, precum si incercarea regentului Horthy Miklos de a reda maretia de altadata a unui stat artificial
creat si a unei natiuni dominante si dominatoare prin forta armelor si a aliantelor matrimoniale. De asemenea se sugereaza in mod direct faptul ca intr-o Europa unita si egala, identitatea nationala - inclusiv cea maghiara - este amenintata pana la disparitie.
Şi totusi cui foloseste ?
In film nu se aminteste nimic - evident cu buna stiinta - despre suferintele natiunilor dominate de maghiari, despre politica de asimilare fortata a acestora de catre natiunea "civilizatoare" maghiara, despre rolul armatei regale romane in 1919 cand i-a eliberat pe maghiari de spectrul instaurarii in acel moment al
bolsevismului, despre statul fascist maghiar si nici despre politica antievreiasca dusa in teritoriile ocupate de catre guvernul Horthy Miklos, politica fata de care insasi Eichmann, responsabilul aplicarii "solutiei finale" se arata placut impresionat.
Pelicula seamana izbitor cu filmele de propaganda din deceniul al patrulea al secolului trecut care rulau in salile cinematografelor italiene si germane din timpul lui Mussolini si Hitler.
In film sunt omisiuni voite, care intaresc convingerea ca filmul a fost facut cu vadita intentie de a exalta nationalismul - revizionist maghiar si care, in acelasi timp poate provoca - si in mod cert provoaca - sensibilitatile croatilor, sarbilor, romanilor, ucrainienilor si slovacilor, dar mai ales ale "exaltatilor"
din randurile acestor natiuni. In acest context nu poti decat sa te intrebi cui foloseste o asemenea productie ? In nici un caz bunei convietuiri intre natiunile care, mai devreme sau mai tarziu vor face parte, volens-nolens, dintr-o Europa unita si egala, cu alte aspiratii si un alt nivel de cultura si civilizatie.
