La nivel national exista un trio de succes in materie de vanzari de fier vechi avand ca sursa CFR-ul (vagoane, locomotive, sine etc.).

Potrivit surselor noastre, responsabili de vanzarile de fier vechi din CFR, via strainatate, sunt Mihai Talpeanu (membru fondator FSN, fost primar al Clujului si fost director al CUG), Doru Adam (om de legatura al CFR-ului) si Vasile Tulbure (fost director general CFR Marfa, actualul director CFR SA).

GAZETA va prezinta o demascare a celor care s-au ascuns dupa perdeaua unei afaceri complexe, care a adus Statului Roman o pierdere de 26 milioane de euro.

Reorganizarea SNCFR a dus la un dezastru economic in interiorul societatilor nou infiintate. Si nu pentru ca ideea scindarii nu a fost buna, ci pentru ca cei care au intermediat-o au fost oportunisti si interesati, dornici de inavutire. Vistieria Cailor Ferate a fost batjocorita de persoane care se presupune ca ar fi trebuit sa o administreze eficient.

O afacere de 60.000 vagoane

Societatea de Administrare a Activelor Feroviare – SAAF SA este o societate pe actiuni care administreaza excedentul de active si activele neutilizate rezultate din reorganizarea SNCFR. Acum, societatea se afla in pragul falimentului. SAAF a preluat la 1 octombrie 1998 peste 60.000 de vagoane, iesite din circuitul feroviar.

Societatea era insarcinata sa se debaraseze de active intr-un mod cat mai profitabil. Existau doua optiuni: casarea si vinderea la fier vechi sau vanzarea catre anumite societati pentru remodernizare. A doua varianta a fost preferata, multe dintre vagoane si locomotive putand fi reconditionate. Vanzarea lor ca active ar fi adus mult mai multi bani decat daca ar fi fost vandute ca fier vechi.

Dar, simtind ca e rost de bani frumosi, capii CFR au schimbat macazul. Desi SAAF semnase un contract de parteneriat cu societatea franceza Touax, care era deja in derulare, fostul director general al SNCFR, Mihai Nicolaiciuc, a aranjat o alta afacere, uitand de obligatiile contractuale.

Touax se angajase sa remodernizeze 10.000 de vagoane, dar, dupa repararea a 150 de exemplare, francezilor li s-a comunicat ca SAAF nu mai detine aceste active.

Unde-s bani, vai de vagoane

Din ordinul fostului ministru al Transporturilor, Miron Mitrea, vagoanele au trecut de la SAAF la CFR Marfa. Astfel, SAAF nu a mai putut sa onoreze contractul. Vagoanele transferate au luat calea strainatatii si au fost vandute ca fier vechi, la preturi derizorii, de 10 euro tona de otel. Scriptic, asa au stat lucrurile. Faptic, toata intorsatura a fost un paravan pentru o afacere mult mai mare.

Exista deja o retea inchegata intre tari europene si Romania. Ceea ce Touax a vrut sa faca in Romania – aducerea vagoanelor vechi la standarde europene – s-a facut in afara tarii. Numai ca activele nu au fost vandute la reala lor valoare. Probe? Sunt suficiente. In primul rand, vagoanele au figurat in acte ca fiind casate in momentul in care au parasit tara.

Numai ca exista suficiente persoane care pot sa confirme faptul ca acestea au fost transportate pe propriile roti cu o viteza de 60 km/h, recomandata de conducerea CFR Marfa. Pentru ca livrarea sa-si piarda urma, s-au folosit tot felul de intermediari, printre care si societati transportatoare. Incredibil dar adevarat, CFR Marfa a cerut unor societati sa-i faca treaba.

De pilda, 4.500 de vagoane au fost trase de o locomotiva a societatii clujene General Invest SRL (patronata de Ovidiu Lucian Nicula), asta deoarece nu s-a gasit o locomotiva a CFR-ului care sa faca acest “efort”. Transportul s-a pierdut undeva in Ungaria, unde nimeni nu prea mai stie ce s-a intamplat cu vagoanele romanesti.

CFR Marfa, reprezentand in fond Statul Roman, s-a ales cu 4 milioane de dolari, din urma vanzarii de “fier vechi”.

In urma unor amenintari cu Tribunalul Comercial de la Paris, cei de la Touax au reusit sa obtina continuitatea contractului semnat cu SAAF, onorat acum de CFR Marfa. Dar, prin vanzarea nejustificata ca fier vechi a vagoanelor in cauza si tergiversarea contractului cu Touax, s-au pierdut circa 26 milioane de euro. Altii au castigat insa mult mai mult.

Caracatita Nicula Invest

Saptamana trecuta, GAZETA va prezenta un personaj dubios care este direct implicat in afacerea cu vagoane. Iata, in continuare, un scurt istoric al omului care a binevoit sa-si puna locomotiva in functiune, de dragul vagoanelor CFR-ului.

In 18 martie 1992, Ovidiu Lucian Nicula, un sofer de numai 34 de ani, a decis sa-si riste avutia investind intr-o societate de transport feroviar, General Invest SRL. Ca simplu sofer, Nicula a reusit sa stranga o avere impresionanta, de 102 milioane de lei, echivalentul a o jumatate de milion de dolari la acea vreme, conform cursului BNR din martie 1992. Metodele de imbogatire au ramas un mister.

Cert este ca Nicula a avut un succes nebanuit. In timp, si-a dezvoltat un adevarat imperiu, iar societatile sale au prosperat mereu.

Nicula si-a largit aria domeniului de afaceri, iar acum detine: General Invest (transporturi feroviare si nu numai), Agexrom Invest SRL (societate de constructii de autostrazi si drumuri), Marad Leasing SRL (firma de creditare), Adymar Consulting SRL (firma de contabilitate, membra a Corpului Expertilor Contabili), Vicov Invest SRL (societate ce comercializeaza aparate electrice), Junior Invest SRL (agentie imobiliara).

Toate aceste societati sunt complet necunoscute pe piata clujeana. Sediile declarate ale firmelor enumerate sunt simple adrese, locuri unde oamenii ridica din umeri cand aud numele societatilor. Desi prezent pe piata, Ovidiu Lucian Nicula ramane un necunoscut. De mai bine de doua saptamani incercam sa dam de aceasta persoana, fara succes.

Din bilanturile firmelor reiese faptul ca acestea invart sume importante de bani. Cum se face totusi ca societatile reprezinta adevarate enigme pentru colegii de breasla?

Legatura din Ungaria ar fi patronul Izocer Turda

Desigur ca istoria imbogatirii lui Ovidiu Nicula nu se datoreaza destinului. Sursele noastre sustin o legatura stransa intre Nicula si un prosper om de afaceri maghiar, Gyorgy Vajkovszki. Acelasi Vajkovszki ar fi preluat vagoanele CFR-ului in Ungaria. Vajkovszki a cumparat cu ceva timp in urma SC Izocer Turda (95,84 % din partile sociale).

Maghiarul lucreaza prin Izocer sub o alta acoperire, firma RINVEST SRL, administrata de Ioan Florea. Prin relatiile pe care le-a dobandit, Vajkovszki l-a ajutat pe Nicula sa se lanseze, sau, dupa sursele noastre, l-a invatat pe Nicula cum sa-i faca manevrele.

Firmele lui Ovidiu Nicula au avut mai multe colaborari cu cele ale lui Vajkovszki, informatiile fiind sustinute chiar de directorul general Izocer, Danut-Calin Pop. Nicula nu este decat un incepator, un nou venit in afacerea cu fier vechi si mai putin vechi, de care se ocupa altii bine, de mult timp.

Surse confidentiale, apropiate conducerii Regionalei CFR Marfa Cluj, ne-au declarat ca exista un trio de succes, la nivel national, in materie de vanzari de fier vechi avand ca sursa CFR-ul (vagoane, locomotive, sine etc.).

Potrivit surselor noastre, responsabili de vanzarile de fier vechi din CFR, via strainatate, sunt: Mihai Talpeanu (membru fondator FSN, fost primar al Clujului si fost director al CUG), Doru Adam (om de legatura al CFR-ului) si Vasile Tulbure (fost director general CFR Marfa, actualul director CFR SA).

Cei trei trag sforile si plaseaza peste granite fierul vechi. Nici directorul sucursalei CFR Marfa Cluj, Vasile Petrulea, nu este complet strain de afacerea cu fierul vechi. Insa nu ne-a putut oferi nici o informatie; din motive disciplinare, nimeni nu poate sufla o vorba.

Ni s-a comunicat ca singurul compartiment care poate sa ofere detalii despre activitatea societatii CFR Marfa este biroul de relatii cu presa. Numai ca acest birou nu a raspuns solicitarii noastre. Am fost pusi in asteptare si ne-am pierdut rabdarea. Vom reveni.