In urma cu cinci ani, acesta a imputat "ilegal si abuziv" drepturile salariale unor angajati ai centrului

Renumit pentru directorii priceputi la "inginerii financiare", Centrul de Plasament din Bocicoiu Mare era un "vechi client" al inspectorilor Curtii de Conturi. De obicei, vizati erau directorii sau angajatii care gestionau fondurile. Asta pana cand, in urma unui conflict legat de un transfer pe post, s-a verificat salarizarea angajatilor din centru.

Anuta Lazarciuc isi aminteste derularea conflictului: "in 1998, noi am trecut din subordinea Inspectoratului Scolar, la Directia pentru Protectia Copilului (DPC). In 1999, directoarea Ana Mesco m-a transferat de pe postul de secretar (dupa 34 de ani in acel post) pe postul de referent-educator.

Am dat in judecata DPC, dar desi instanta a decis sa fiu repusa pe postul de secretar, nu s-a intamplat acest lucru. In fine, am depus o sesizare la Curtea de Conturi si, la o zi dupa ce am primit dispozitia de transfer, directoarea a fost schimbata din functie, fiind cercetata pentru delapidare si evaziune fiscala.

In 2000, in urma unei sesizari, a venit in control inspectorul Laurentiu Muresan de la Curtea de Conturi si ne-a imputat tuturor salariul pe patru luni (in perioada septembrie-decembrie 1998). O parte dintre cei 72 de salariati au inaintat procese si au castigat, insa pentru cei care nu au inaintat proces, ne-au fost imputate sumele: directoarei, contabilei si...

mie (desi eram secretara)! In total, peste 32 de milioane de lei."

„Vina" secretarei

Motivul imputarii drepturilor salariale a fost indexarea succesiva cu 2,5% pe luna (desi conform unei Ordonante de Urgenta a guvernului, in perioada respectiva nu se aplica aceasta indexare) si adaugarea unor compensatii neconforme cu legea.

Considerand ca masura impusa de inspectorul Curtii de Conturi este "abuziva si ilegala", din cauza ca institutia nu avea personalitate juridica, deci nu putea face nici deciziile de incadrare si nici statele de functii, Anuta Lazarciuc a depus o sesizare la Colegiul Jurisdictional al Curtii de Conturi.

In urma studierii argumentelor, procurorul financiar a propus ca Lazarciuc sa nu fie obligata la despagubiri, deoarece in calitate de secretar, cu studii medii, nu avea obligatia legala de a intocmi statele de functiuni si de a emite dispozitii de salarizare.

Dar propunerea procurorului a fost „apa de ploaie", sentinta dandu-se "la gramada" si cele trei au fost obligate sa achite 32 de milioane de lei.

Nici argumentul ca verificarile efectuate anterior de Curtea de Conturi sau Consiliul Judetean nu au scos la iveala nici un fel de nereguli legate de salarii nu a reusit sa convinga de nevinovatia lui Lazarciuc. Urmarea? Recurs, procese si zeci de sesizari. Insa, desi cazul a parcurs toate treptele justitiei din Romania, Lazarciuc nu a reusit sa-si faca dreptate.

Mai mult, la finele anului 2004, fosta secretara a Centrului din Bocicoiu Mare s-a trezit si cu un ordin de executare silita, desi trecusera trei ani de la emiterea sentintei. Si in loc sa se prescrie, pedeapsa "s-a umflat". Acum, cele trei „vinovate" sunt obligate sa achite suma de 32 de milioane de lei, plus dobanda aferenta de 42,98% pe an. In total, vreo 54 de milioane.

La Tribunal, inspectore!

Motivand ca "faptele de arme" ale inspectorului Muresan nu se regasesc in nici unul dintre controalele precedente, Lazarciuc a initiat un nou sir de procese. Saptamana trecuta, fostele angajate ale Centrului s-au adresat Judecatoriei Sighetu Marmatiei pentru a contesta sentinta care le obliga sa achite cele 54 de milioane.

Mai mult, Lazarciuc si Maria Bojuc (fosta contabila a centrului) au intors armele impotriva inspectorului Muresean, actionandu-l in instanta si cerandu-i sa plateasca suma pe care le-a imputat-o lor.

Desi rezolvarea problemei intra si in competenta DPC, in ograda careia s-a petrecut "grozavia", conducerea Directiei n-a binevoit nici macar sa raspunda adreselor inaintate de Lazarciuc sau macar sa dispuna repunerea ei pe postul de secretar, conform sentintei judecatoresti.

Asa ca fosta angajata a Centrului va fi nevoita sa-si cheltuie in continuare pensia "subtirica" prin tribunale, in cautarea dreptatii.