Rep: Stimate domnule Horia Samarghitan, as dori sa va intreb, in conditiile in care pe vremea comunismului obtinerea unor informatii era un lucru destul de dificil, cum a fost posibila aflarea vestii ca vi s-ar putea salva viata printr-o operatie efectuata tocmai in Africa de Sud?
H.S.:Mama mea a aflat acest lucru intr-o seara de toamna in 1968 de la radio. Se anunta ca fusese efectuat la spitalul Groote Schur din Cape Town, Africa de Sud, primul transplant de inima de catre medicul Christian Barnard. Pacientul se numea Louis Waskansky iar operatia reusise cu succes.
Eu pe atunci eram sceptic si i-am zis mamei ca ar fi bine sa mai treaca un timp sa vedem cum evolueaza starea de sanatate a pacientului operat. Dupa cateva discutii, la sfarsitul acelui an mama s-a hotarat sa-i scrie doctorului Barnard.
Noi intre timp mai auzisem si de alte interventii ale acestui medic (se facuse al doilea transplant) iar pe data de 8 ianuarie 1969 a refacut inima unei fetite din Irlanda. In aceeasi luna, pe 16, mama i-a scris despre situatia mea iar Christian Branard i-a raspuns la foarte putin timp (6 februarie).
Rep: Surprinzator de repede! Concret, ce raspuns ati primit de la Christian Barnard?
H.S: Acest medic cu suflet mare i-a scris mamei ca trebuie facut un raport medical complet iar rezultatele radiologice trebuie trimise astfel incat viata mea sa poata fi salvata.La sfarsitul lui martie am fost internat la ASCAR unde s-a respsins efectuarea cateterismului, deoarece se ajunsese la o coagulare a sangelui de 94%.
Speriata, mama a hotarat sa faca o cerere de plecare in Africa de Sud pentru a ma putea opera, cerere adresata Ministerului Sanatatii si CCPCR. In 14 aprilie mama a scris din nou si a primit raspuns sa faca demersurile necesare cat mai repede cu putinta pentru a veni in Cape Town. Ni se dadea asigurarea ca acolo exista o echipa de medici excelenta si operatia va reusi.
Rep: In acelasi timp familia dvs. colabora si cu un alt medic din Franta. Totusi, de ce nu ati mers in Europa si ati preferat sa ajungeti cu orice risc in Africa de Sud?
H.S.: Este adevarat acest lucru. La sfarsitul lui august 1969 am primit de la Ministerul Sanatatii propunerea de a efectua aceasta operatie la Paris, la clinica profesorului Dubost. S-a iceput o corespondenta cu Parisul iar in final ei au spus ca nu pot garanta reusita operatiei.
Pe 30 octombrie mama a revenit cu o scrisoare catre Christian Branard in care ii explica motivele pentru care s-a intarziat sosirea mea acolo. In vara acelui an facusem la Spitalul Fundeni acea analiza a cateterismului care a fost trimisa imediat in Africa de Sud.
Rep: Avand in vedere ca starea sanatatii dvs. se agrava, cum si cand ati reusit sa ajungeti la Cape Town?
H.S.: Pentru acest lucru mama a facut apel la Crucea Rosie Internationala ca sa putem pleca. Intre timp profesorul Barnard a scris Ministerului Sanatatii prin care solicita sosirea mea de urgenta acolo. Atunci, oficialii au mers pe ideea ca daca acel medic isi asuma raspunderea pentru reusita operatiei, trebuie sa se dea aprobarea.
Nu prea imi dadea voie sa plec dar mama mea le-a spus medicilor ca daca va fi sa mor acolo va muri si ea pe mormantul meu; singura ei conditie a fost sa ne dea drumul sa plecam. In data de 10 aprilie 1970 am plecat spre Cape Town. La sosirea pe aeroportul din Johanesburg am fost asteptati de o salvare a Spitalului din Groote Schuur.
Pe 14 aprilie am intrat iar la cateterism, lucru care era necesar pentru evaluarea gradului de dificultate a operatiei iar la ora 12.00 a intervenit moartea clinica.
Continuarea in numarul urmator.
Ada MIHALIAN
