Drama familiei Oniciuc, din satul Ciomirtan, comuna Zamostea, a inceput acum doi ani, cint fiul lor, Andrei Constantin, s-a plins de dureri foarte mari la pulpa piciorului. Avea febra mare si o stare generala proasta.

Speriati, parintii au luat imediat drumul spre spital unde, dupa mai multe analize, investigatii, diagnostice, au aflat ca baiatul lor, de doar 13 ani, sufera de o boala necrutatoare, cancer osos. Imediat au fost sfatuiti de medicii de la Suceava sa mearga al Iasi, la Spitalul „Sf. Maria", sectia de oncologie, pentru operatie.

„Ati avut noroc cit frunza si iarba...!"

In doua zile, chiar daca familia nu dispunea de banii necesari, a vindut ce a putut de pe linga casa, a mai imprumutat niste bani de la rude si au dus copilul la Iasi. Aici au dat peste medicul Ingrid Miron care, vazind piciorul copilului si analizele deja facute, a spus doar atit: „Ati avut noroc cit frunza si iarba...! Copilul putea sa moara".

Parintii s-au bucurat cumva ca piciorul copilului va fi salvat. Dupa doua luni de internare, analize, tratamente, Andrei a fost supus primei interventii chirurgicale, si i-a fost extirpat peroneul. Tot de atunci a inceput si tratamentul cu citostatice.

Copilul statea trei spatamini acasa, iar o saptamina, uneori chiar mai mult, era internat in spital pentru tratament cu citostatice.

„De multe ori ma simteam foarte rau dupa acest tratament, producea unele reactii adverse in corpul meu: aveam varsaturi, dureri de cap, dar eram convins, la acea vreme, ca operatia mi-a reusit, si ca daca voi continua acest tratament recomandat de doamna doctor voi ramine cu piciorul si ma voi face bine", ne-a povestit Andrei.

Andrei s-a imbolnavit de Hepatita B, in spital

Cum o nenorocire nu vine niciodata singura, Andrei a mai dat de o belea in spital. A contactat un virus care i-a adus „pe cap" o boala contagioasa: Hepatitei B. Ficatul ii era bolnav si atunci trebuia sa i se schimbe si tratamentul cu citostatice pentru a nu-i distruge toate celulele.

Tatal baiatului, Viorel Oniciuc, ne-a spus ca este sigur ca a luat virusul din spital, pentru ca lui Andrei i s-au facut foarte multe transfuzii, si a avut nevoie de mult singe si glucoza. „Cine stie cum, dar numai din spital s-a imbolnavit de hepatita.

De atunci au inceput sa-i scoata anumite medicamente pe care i le dadea pentru a localiza cancerul, si i-au administrat altele", a spus barbatul. Boala lui Andrei era oarecum stabilizata si medicii credeau ca acest tratament va da rezultate.

Copilul incepuse primul semestru din clasa a VIII-a, dupa ce pierduse anul anterior din cauza spitalizarilor repetate.

„Dupa sarbatorile de iarna, intr-una din zile, pe cind ma aflam in microbuzul care ne ducea la scoala, pentru ca de la noi de acasa sint 4 km pina la scoala, era aglomeratie, si am simtit cum o durere foarte mare mi-a strafulgerat piciorul.

Am simtit ca m-am lovit putin, dar credeam ca este doar de moment", isi aminteste Andrei. Acesta era primul semnal ca boala - cancerul osos, nu era nici pe departe stabilizat si ca recidiva. A urmat imediat internarea la oncologie. Deja bolnavul, de durere, nu mai putea sa puna piciorul in pamint. De aici a inceput tot calvarul.

„Doamne, este un copil asa de bun, de ce i s-au intimplat toate acestea?!"

Din nou in spital, medicii i-au spus ca a fost mai bine ca s-a intimplat asa, ca oricum boala ar fi avansat si putea sa se ridice mai sus de nivelul piciorului sting. Parintii baiatului deja au inceput sa intre la banuieli.

„Ma tem ca medicii vor sa-i taie piciorul", isi spunea tatal copilului in gind, fara sa-i spuna nimic baiatului. Orice ar fi fost, Viorel nu isi dorea ca baiatul sau sa devina un handicapat, sa rida lumea de el si sa nu mai aiba nici un viitor.

Pentru Andrei au urmat operatiile, sase la numar, care mai de care mai dificila, mai dureroasa, si care lasa urme adinci in sufletul acestui copil, pina mai ieri sanatos si plin de vise. „Imi amintesc de ziua in care a fost propus pentru operatia de amputare a piciorului sting, mai sus de genunchi.

Doamne, parca acum vad cum am intrat in salonul in care se afla Andrei. El mi-a spus ca este programat pentru sectia de chirurgie. Am vazut negru in fata ochilor si nu stiam cum sa-i spun ca de fapt eu nu sint de acord cu aceasta operatie, nici in ruptul capului.

Parca mi-a citit gindurile, ca este un baiat tare destept, si mi-a spus ca stie ca-i va taia piciorul, dar daca aceasta este ultima solutie ca sa scape, intr-un fel, de aceasta boala si el este de acord", ne-a mai zis tatal lui Andrei.

Cu citeva zile inainte de operatie, isi aminteste Andrei, „au venit mai multi medici la patul meu, am inteles ca era si un psiholog, si au incercat sa ma pregateasca pentru operatie". Psiholog care sa-l convinga ca la 14 ani va deveni invalid.

„Nu i-am lasat prea multa sa ma abureasca", ne-a povestit Andrei, si le-a spus cu tarie ca este de acord sa-i amputeze piciorul, daca este singura sa sansa sa traiasca in continuare alaturi de ceilalti patru frati ai sai si de familie.

Pina si doctorii au fost mirati de reactia baiatului, mai ales ca pe perioada cit a stat in spital Andrei a vazut multe cazuri de bolnavi de cancer care au cedat psihic, nu mai voiau sa ia tratamentul, se cereau acasa si multi nu au fost de acord cu amputarea.

El a infruntat realitatea si, dupa citeva ore de „amorteala", s-a trezit ca nu mai are un picior. Nici atunci nu a disperat, doar a acceptat singur salvarea...! „Sa stiti ca baiatul a fost mai tare decit mine. Eu de doua ori am cazut moral si el a fost cel care ma imbarbata, ma trimitea acasa.

Doamne, este un copil asa de bun, de ce i s-au intimplat toate acestea?!", se intreaba acum tatal, parca neincrezator ca necazurile baiatului s-au terminat.

„Am vindut doua vaci, un cal, o Dacie, faetonul ca sa pot sa-mi salvez baiatul"

Cu doua cirje imprumutate din spital si insotit de tatal sau, Andrei s-a intors in familie...., acasa. Aici l-au asteptat mama si cei patru fratiori, doi scolari, si cei mai mici, gemeni, de nici un anisor. A uitat pe moment de suferinta si a fost fericit ca este din nou alaturi de cei dragi.

Fericirea pentru un bolnav de cancer are cu totul alte sensuri decit pentru cei sanatosi. Chiar daca i-a fost taiat piciorul, Andrei continua tratamentele cu citostatice si face lunar 10 - 12 sedinte de chimioterapie, tot la Iasi.

In jurul gitului poarta mai mereu un pansament care sa acopere intepaturile pe unde i se administreaza tot felul de medicamente, iar momentul cel mai neplacut pentru el, cel putin fata de straini, este acela ca din cauza citostaticelor i-a cazut tot parul.

Palmele ii sint batatorite din cauza efortului de a se deplasa cu cele doua cirje, care nu-i sint pe masura. Ar avea nevoie urgent de o proteza, dar parintii spun ca le este imposibil sa i-o cumpere. Este vorba de citeva zeci de milioane de lei.

Din cite ne-a spus tatal copilului, o astfel de proteza, pe care Andrei ar putea sa o foloseasca macar pina la 17-18 ani, ar costa 55 de milioane de lei, din care in jur de 30 de milioane de lei sint acordate de Casa de Asigurari. Nu este o avere, dar Mariana si Viorel Oniciuc nu au acesti bani.

„Am vindut doua vaci, un cal, o Dacie, faetonul ca sa pot sa-mi salvez baiatul. Acum mai am doar o vacuta, un ciine si casuta asta cu doua camere, in care traim cu totii.

De-ale gurii ne cistigam ca avem oleaca de pamint si muncim, dar pentru proteza, pentru tratamentele lui nu mai am nici o rezerva", se destainuieste tatal indurerat.

„Eu vreau sa merg. Sa am din nou picior. Sa pot sa-mi continui scoala, sa dau la informatica..."

In ciuda suferintei, Andrei este un baiat care stie sa zimbeasca, sa vorbeasca coerent, matur, cu responsabilitate. Nu-si doreste decit sa poata sa mearga, sa aiba un sprijin, o proteza, poate si un scaun cu rotile, care sa-l ajute intr-un fel. „Eu vreau sa merg. Sa am din nou picior.

Sa pot sa-mi continui scoala, sa dau la informatica...", spune, cu destula siguranta, Andrei. Pe 21 Mai, de „Constantin si Elena", Andrei Constantin implineste 15 ani. L-am intrebat ce-si doreste de ziua lui.

Mi-a raspuns ca vrea sa mearga, dar ca i-ar place sa aiba un calculator, pentru ca altfel i-ar trece timpul si ar mai uita de boala. Unii abia asteapta o noua generatie de PC, ca sa-l „lepede" pe cel vechi.

Acest copil si-ar dori un calculator pentru a uita de cancer, de boala, de durere. Un obiect care poate sa-i dea incredere in el, in fortele sale, care l-ar face sa viseze, ca, in viitor, s-ar putea ca el sa-si cistige existenta chiar de pe urma unui astfel de PC.

Cine stie? Dirigintele lui Andrei, profesorul Bogdan Nistor, si-a mobilizat elevii, cunostintele, si a reusit sa adune aproape doua milioane de lei si ceva alimente pe care le-a dus acasa la Andrei. Insuficient, din pacate.

Este Postul Pastelui, este timpul pentru milostenie, pentru fapte bune, si ce fapta este mai mareata decit aceea de a ajuta un bolnav. Andrei are nevoie de voi, de ajutorul vostru, de o proteza care sa-l ajute sa mearga din nou.

Nu ezitati sa-l cautati la numerele de telefon 0741/522911 sau 0743/898880 sau sa faceti o donatie pentru Viorel Oniciuc, in contul in lei deschis la Banca Comerciala Romana Suceava, str. Stefan cel Mare, nr. 31, RO54RNCB4300000373870001.