Construit la sfarsitul secolului al XV-lea, castelul familiei Rakoczi de la Iernut reprezinta nu doar unul dintre domeniile acestei stravechi familii nobiliare, dar in acelasi timp si un vechi monument de arhitectura, ilustrativ pentru zbuciumata istorie a Transilvaniei. Astazi este o ruina care se degradeaza pe zi ce trece.
Indiferenta celor care l-au administrat, dar si a celor care il au in grija in momentul de fata, il macina din temelii, amenintandu-l cu disparitia.
Castelul are o semnificatie deosebita, atat pentru maghiari, cat si pentru romani. Familia Rakoczi a dat cativa principi ai Transilvaniei, iar in acest castel s-au desfasurat 11 Diete Transilvane.
De asemenea, in secolul al XVII-lea, aici au fost inchisi mitropolitii Transilvaniei Dosoftei Ilie Iorest si Sava Brancovici. In anul 1995, in prezenta episcopului Andrei de Alba Iulia, a fost dezvelita o placuta de comemorare a martiriului celor doi mitropoliti.
La scurt timp, in 2001, Liceul agroindustrial, care functiona de peste 30 de ani in aceasta locatie, a fost mutat, iar paza o asigura cand si cand un paznic si trei maidanezi.
Distrugeri inimaginabile
E greu de crezut ca in patru ani de cand a fost parasita, dupa mutarea Liceului Agroindustrial, o cladire se poate degrada intr-o asemenea stare.
Geamuri sparte, parti din acoperis prabusite, clante si teracote disparute, comutatoare si prize smulse din pereti sunt numai cateva din imaginile care ti se ofera vizitand incaperile interioare ale castelului.
In curtea exterioara (castelul are si o curte interioara), copacii seculari au fost taiati iar parti din zid se pot prabusi in orice moment.
S-a furat tot ce s-a putut fura din interior si din exterior, ceea ce a mai ramas va desavarsi cu siguranta timpul si indolenta celor care ar trebui sa se preocupe de conservarea si restaurarea lui.
Adio arme!
In curtea exterioara a castelului, aproape de intrare, a existat candva un muzeu. Astazi, cladirea care l-a adapostit - parte integranta din castel - este o ruina, la fel ca si celelalte cladiri.
Ceea ce surprinde este existenta a sase piese de artilerie dezafectate si uitate pe acele coclauri: 2 tunuri anticar, 2 mitraliere antiaeriene si 2 aruncatoare de obuze. Au tevile infundate iar fierul acestor arme, supus intemperiilor vremii, a inceput incet dar sigur sa fie mancat de rugina.
Am incercat sa aflam cate ceva de la cei care au avut in grija castelul si imprejurimile acestuia, precum si de la cei care il au acum. Predarea-preluarea castelului si a cladirilor aferente s-a facut pe baza de proces-verbal intre primarul din Iernut, Vasile Cornea, si Biserica catolica din localitate.
"Pe baza unei intelegeri, l-am predat in 2002 Bisericii catolice. Am intocmit un proces-verbal si cred ca era cea mai buna solutie, pana ce va iesi o Hotarare de Guvern in acest sens, dar am inteles ca mai trebuie un aviz de la Ministerul Culturii.
Cat despre armele din curte, vom lua masuri in circa doua saptamani pentru a le instala la monumentul de la Oarba de Mures. Acolo este locul lor", explica starea de fapt Vasile Cornea.
L-am cautat si pe preotul catolic Balazs Imre din Iernut, cel care-i reprezinta pe actualii administratori ai castelului. Profesor la Sapientia, psiholog la Penitenciarul din Miercurea Ciuc si mai rar pe la parohia sa din Iernut, preotul este greu de gasit.
Cu atat mai putin i-si gaseste timp pentru castelul pe care il are acum in evidenta, pastrare si conservare. Caci de restaurare nu poate fi vorba.
Daca n-a avut bani Primaria Iernut, care a dorit sa scape de el cat mai repede, este greu de crezut ca Biserica Catolica va reusi sa faca ceva pentru a salva acest colt de istorie transilvana.
