In timp ce tensiunea lui Ion Iliescu o tine numai in pusee, tintuindu-l pe maestrul cacealmalelor politice postdecembriste in patul de spital, bunii lui colegi de partid se straduie sa profite cat mai pot de cota lui la public.

Din pacate pentru sentimentalul activist de partid, planurile apropiatilor sai nu vizeaza insa cariera lui Iliescu, ci doar viitorul celor care astazi plang de mila fostului lider in fata oricarei camere de filmat.

Asa se explica eforturile pe care le fac lideri pesedisti de odinioara, marginalizati astazi de echipa condusa de Geoana, in vederea convingerii unui numar cat mai mare de parlamentari social-democrati sa demisioneze din partid si sa puna bazele unei noi formatiuni politice.

Varf de lance pare a fi Ioan Talpes – pe care, de altfel, calitatea de fost sef al SIE il recomanda de la sine pentru functia de coordonator al rozelor rasculate.

Talpes si-a reconfirmat trecutul aplicand din start o manipulare ca la carte astfel incat Mircea Geoana sa para singurul vinovat de tulburarea linistii si sanatatii iliesciene deoarece se deda la „pustisme" si nu se poarta „fair-play" cu venerabilului retrogradat din fruntea partidului direct la spital.

Mai mult, intrebat direct daca este posibila infiintarea unui nou partid sub egida lui Iliescu, in loc sa transeze problema Talpes a preferat sa atate in continuare mintile social-democrate deja infierbantate: „Ion Iliescu are mai multa tarie decat ne imaginam cu totii".

In context, este evident ca, si in cazul in care Iliescu ar avea taria sa recunoasca expirarea carierei sale politice, exista suficienti „tovarasi si pretini" hotarati sa-l reanime politic doar pentru a-i putea exploata ultimele resurse.

In sensul fortarii dislocarii unui numar cat mai insemnat de roze – bune de rasadit in alt partid - au si fost lansate zvonuri referitoare la iminenta plecare a unui numar insemnat de parlamentari ai PSD, senatori cei mai multi dintre ei.

Social-democratii dispusi sa acorde credit acestor zvonuri vorbesc, tot in culise insa, despre nemultumirile care colcaie in partid si dupa congres, despre nedreptatea facuta unor organizatii din Moldova, Oltenia si Muntenia „cu bune rezultate electorale dar inlaturate din forurile nationale de conducere unde nu au acces decat ardelenii".

In plus, destui parlamentari ai PSD contesta natura social-democrata a noilor lideri nationali (Geoana, Nastase, Mitrea plus majoritatea vicepresedintilor) care, in opinia carcotasilor, „sunt mai curand de centru si chiar trag spre dreapta".

Tras linie si adunat, se poate spune ca oala pesedista a atins o temperatura propice darii in clocot, ramane de vazut daca si cat din partid se va revarsa.

Mai rasfirati, baieti, mai rasfirati!

In conformitate cu unele opinii, retragerea fostului sef al serviciului de informatii externe din PSD si energia consumata in scopul crearii unui nou partid mai poate fi pusa si pe seama luarii la puricat, chiar de catre pesedisti, a itelor care au legat social-democratia de afacerile derulate de Omar Hayssam (suspectat, printre altele si de implicare in rapirea celor trei ziaristi romani).

Barfele mai indica insa si ca Talpes nu duce lipsa de adepti nici in aceasta varianta, mai multi social-democrati fiind vizibil deranjati de verificarea activitatii si relatiilor lui Hayssam – ceruta in mod expres de echipa Geoana.

In context, s-a pomenit deja numele lui Ristea Priboi – personaj iesit din prim-planul vietii publice dar inca membru al PSD – dar nu fara a se preciza ca lista continua.

Cu sau fara legatura cu lista in cauza, senatorul PSD Ion Vasile (personaj despre ale carui legaturi cu Omar Hayssam s-a vorbit mult in presa in timpul crizei ziaristilor ostatici) a sustinut ieri ca nu este anchetat de Comisia de Integritate Morala a PSD (departament insarcinat de conducerea partidului cu ancheta in cauza) si nu a ezitat sa ridice un semn de intrebare asupra „legalitatii" atribuirii verificarilor respectivei Comisii - care nu se poate substitui Parchetului.

Cu sau fara aceste anchete interne, este clar ca PSD nu a pus capat convulsiilor care-l macina de aproape un an de zile – mai exact imediat dupa localele din primavara trecuta. Daca scindarea reprezinta solutia, vom vedea in scurt timp.

Cert este ca PSD s-a mai scindat de doua ori: o data in 1992, cand Ion Iliescu si Petre Roman si-au impartit FSN-ul si a doua oara in 1997, cand Teodor Melascanu si-a luat recrutii si au format ApR-ul. Tot istoria ne arata ca o singura mladita desprinsa din vechiul trunchi a supravietuit: PD-ul smuls de Traian Basescu din mainile lui Roman.

In mod normal, este greu de crezut ca social-democratia mioritica ar putea fi impartita in trei: PSD, PD plus formatiunea iliesciana aflata inca in ebrubeta. Mai firesc – si in conformitate cu indicatiile Internationalei Socialiste – ar fi ca rozele sa se reuneasca intr-un singur buchet.

In plus, cu PD-ul dirijat de Basescu aflat la panda, un PSD divizat ar putea destul de lesne sa cada in mrejele matelotului oricand dornic sa-si mareasca flota. Sau, mai simplu, s-ar putea ca tocmai acesta sa fie scenariul iar PSD-istii sa fie obligati sa-l respecte, chiar daca acum nu prea au habar de ce fac.