In Ucraina, dupa alegerile prezidentiale de la sfarsitul anului 2004, cand Victor Iuscenko a castigat dupa al treilea tur de scrutin, Vasili Yovdi, un roman maramuresean din Apsa de Jos, a fost numit consilier prezidential. Poate ca perseverenta lui Yovdi se va concretiza prin deschiderea Podului Istoric de la Sighet, pentru ca daca ar fi dupa romanii de dincoace de apa...
De trei ani incoace, de cand s-au incheiat lucrarile la podul transfrontalier de la Sighet, autoritatile (ba romane, ba ucrainene), au dat-o din colt in colt, de fiecare data cand s-a pus intrebarea: cand se va deschide, realmente, puntea aia?
La fel treneaza si discutiile privind deschiderea unor puncte consulare pe cele doua maluri ale Tisei si la fel de ambiguu se vorbeste despre punctul de frontiera de la Poienile de sub Munte. Diplomatia e de vina, bat-o norocul!
Yovdi - Ieudean
Insa, dupa ultimele semnale, treburile par ca vor incepe sa se miste. Un maramuresean de-al nostru, Vasili Yovdi, a devenit primul inalt oficial de origine romana ales in structurile kievene. Yovdi (pe limba noastra, Ieudi) este originar din neamul Ieudenilor (rude cu Mihaly de Apsa).
Dar, povestea podului este mai complicata. Daca in lunga campanie electorala din tara vecina, influentii oameni de afaceri din Zakarpatia (Maramuresul ucrainean) l-au finantat activ pe Iuscenko, nu aceleasi simtaminte le-au incercat si restul romanilor "de dincolo".
Din cei 36.000 de romani recenzati oficial in asezarile zakarpatice, au votat vreo 11.000, dintre care 2.700 pentru Victor Iuscenko, iar restul de peste 8.000 pentru Ianukovici!
Cei din Apsa de Jos, Slatina si Plaiut au fost mai apropiati de Occident si Iuscenko, iar restul (din Podisor, Topcino, Stramtura, Biserica Alba si Apsa de Mijloc) au mers majoritar cu maica Rusia si Ianukovici, demostrand astfel cat sunt de dispersati. Insa, in cazul deschiderii podului, ei sunt uniti...
Cat despre relatia presupus excelenta dintre Traian Basescu si Iuscenko, treaba sta nitel altfel: vedeti canalul Bastroe (la care lucrarile continua) sau Transnistria (unde Ucraina a propus alegeri libere, ceea ce echivaleaza cu recunoasterea republicii separatiste).
Podul discordiei
Podul rutier transfrontalier peste raul Tisa (Sighet-Solotvino), construit cu bani PHARE si guvernamentali, a costat circa 1 milion de dolari si a fost finalizat in anul 2001, dar nici in prezent nu a fost deschis circulatiei.
La inceputul lunii mai, Josef W. Gruter, coordonatorul programelor PHARE pentru Romania, a vizitat Sighetul, in special pentru a vedea unde s-au dus banii UE, adica pe Podul Istoric.
Oficialul a putut astfel remarca, cu jale, stadiul distrugerii lemnariei din care este confectionata suprastructura (neprotejata cu asfalt), eroziunea care sapa piciorul romanesc al podului.
Situatia se datoreaza exploatarii pietrisului din amonte de catre tot felul de carutasi, mai mult sau mai putin autorizati, desi actele normative nu dau voie exploatarilor de balast pe o distanta de 500 de metri de la o asemenea constructie. Josef Gruter a promis ca va presa autoritatile celor doua state, pentru a se finaliza proiectul.
Diversiunea Copilasu
Dupa vizita oficialului european, Mykhailo Lienkev (viceconsulul Ucrainei la Suceava), aflat si el in vizita la Sighet, s-a anuntat intentia ucrainenilor de a deschide un punct de trecere a frontierei la Poienile de sub Munte, la cota 1.600 de metri (in trecatoarea Copilasu), situat la 40 de kilometri de comuna.
Aici insa, drumul este greu, de munte, deci un punct de trecere ar fi inutil si foarte costisitor, atata timp cat nici prin actualele puncte de frontiera din Maramures (Campulung la Tisa si Valea Viseului), traficul de persoane nu depaseste cifra de cateva sute de persoane saptamanal (din cauza dificultatii obtinerii vizelor, ca si a faptului ca ambele vami sunt pe calea ferata).
Insa oficialul ucrainean nu s-a pronuntat explicit asupra momentului deschiderii podului de la Sighet, care exista si este functional, trebuind doar sa fie dotat cu infrastructura specifica la ambele capete.
Cine trage mata de coada?
Un semnal ca totusi lucrurile se misca a fost dat saptamana trecuta, cand Romeo Sandulescu (consulul roman de la Cernauti), a vizitat asezarile romanesti din Zakarpatia. Cu acest prilej diplomatul a declarat ca "urmeaza ca partea romana sa inceapa utilarea cu aparatura de vama, asa cum mi s-a confirmat ca o fac ucrainenii."
Hopa! Pai pana acum se stia ca noi vrem (doar de vreo doi ani exista o Hotarare de Guvern care consfinteste punctul de frontiera de la Sighet) iar ucrainenii ba, si uite ca am aflat altceva, si anume ca romanii trag mata de coada!
Ucrainenii (inclusiv guvernatorul Zakarpatiei) sunt convinsi ca in cel mult sapte luni (asadar pana in decembrie) se va inaugura de-adevaratelea podul, moment la care vor fi probabil prezenti Traian Basescu si Victor Iuscenko, cu ocazia Zilei Bunei Vecinatati.
Daca autoritatile de la Bucuresti (care ba vor, ba nu, codindu-se ca si fetele mari) sunt duplicitare, in ce priveste partea ucraineana, prezenta maramureseanului Vasili Yovdi in aparatul lui Iuscenko da roade.
Chiar daca prezidentul portocaliu n-a fost votat decat de o parte a romanilor din Zakarpatia, acesta n-a uitat promisiunea pe care le-a facut-o in campania electorala, si se pare ca-i va cadorisi cu calea de acces spre Romania. Deja, la capul de pod ucrainean, au inceput lucrarile de construire a infrastructurii.
Cat despre guvernul nostru, acesta a alocat in urma cu doi ani 5 miliarde de lei pentru infrastructura partii romanesti, bani care s-au evaporat misterios (credem ca persoane din Primaria Sighet cunosc detalii). Daca va veni o noua finantare de la Bucuresti, acesta va fi semnul ca se vrea cu adevarat rezolvarea problemei.
Iar maramuresenii din Romania abia asteapta momentul deschiderii podului: "dincolo" tigarile, cascavalul si untul sunt mai ieftine, iar benzina costa jumatate...
