Fortareata nebunilor

de Teofil Ivanciuc, Ioana Lucacel     Gazeta de Maramures
Joi, 26 mai 2005, 0:00


Uneori isi mananca hainele sau asternuturile de pat. Se lovesc sau lovesc cu sadism. Multi si-au pierdut deprinderile umane, unii nici macar nu mai vorbesc. Paradoxal, aici anomaliile se incadreaza in sfera normalului. „Aici" inseamnand Sectia de psihiatrie din Sighetu Marmatiei, o "fortareata a groazei" pe care o poti descoperi doar vizitand-o.



Sighetu Marmatiei si-a castigat o notorietate nedorita din cauza a doua obiective sinistre: fostul penitenciar (unde intre anii 1950-1955 a murit elita Romaniei) si sectia de Psihiatrie a Spitalului. Cele doua locuri ale groazei sunt legate printr-un fir subtire, de putini stiut.



Penitenciarul "Dunarea" (cum era denumita codificat "Inchisoarea Ministrilor"), s-a transformat ulterior anului 1955 in puscarie pentru detinutii de drept comun, iar la sfarsitul anilor ‘60 in spital-penitenciar.



Remember



Imi aduc aminte si azi cum, copil fiind, eram nevoit sa trec pe cealalta parte a strazii Barnutiu de atunci (Coposu de azi), cu mama de mana, ori de cate ori ne plimbam prin acel colt de oras. Pe trotuarul din dreptul puscariei nu aveau voie decat gardienii temutei inchisori. A carei respiratie parca se simtea, gafaind greu, dincolo de zidurile groase.



Dr. Torok Lehet, seful de azi al sectiei Psihiatrie Cronici Adulti a Spitalului Municipal Sighet, isi aminteste ca, in trecut, acolo: „erau internati condamnatii la inchisoare (pentru ani grei, cu pedepse de peste 20 de ani sau chiar pe viata) suferinzi de boli psihice: criminali, sadici, psihopati. In acea vreme erau cel putin 150 de detinuti.



Pentru paza si tratament existau militari si salariati civili. Dintre medicii psihiatri se remarca seful sectiei din spital, doctorul Viseg, care avea o jumatate de norma la penitenciar. Existau medici condamnati, dar si medici civili. Colegul nostru raposat, dr. Pop Florin, era pe atunci angajat acolo, salariat al Ministerului de Interne. Am fost si eu acolo odata.



In cele doua ore petrecute inauntru, detinutii au si spart doua ghivece de flori, iar apoi au sarit la bataie. Dupa dezafectare, temutii puscariasi dementi au fost mutati la Peris-Prahova, apoi la Stei-Bihor (fostul oras Dr. Petru Groza, acolo unde functioneaza si azi o unitate de acest tip)".



Trucul lui Viseg



Istoria psihiatriei din Sighet a implinit 100 de ani. Undeva prin 1905, in incinta Spitalului Comitatului Maramures, adica spitalul sighetean de azi, s-a construit, dupa planuri germane o sectie moderna pe atunci, de psihiatrie. Aceasta includea doua pavilioane cu etaj si o curte interioara, inconjurata de ziduri inalte de trei metri.



Tot in acei ani s-au construit sectii identice si in alte locuri din Transilvania, la Tarnaveni, Sibiu sau Oradea.



In timp sectia s-a dezvoltat, iar azi "spitalul de nebuni" din Sighet, cum este denumita sectia de psihiatrie a municipalului, este cel mai mare de acest fel din nordul tarii, incluzand trei sectii (cronici adulti barbati, femei si psihiatrie acuti), cu un total de circa 350 de paturi (tot timpul pline).



In afara acestei sectii mamut, in oras mai exista si alte locatii pentru bolnavii psihici, in casele de tip familial (unde au fost internati fostii pacienti ai Spitalului de copii bolnavi mintal) sau la Caminul de batrani.



Una peste alta, se poate spune ca in Sighet exista internati cel putin 500 de bolnavi psihici, adica o mica armata. Cel mai celebru psihiatru sighetean a fost doctorul Viseg (care a condus destinele sectiei intre anii ’50-’70). Despre acesta s-au spus tot felul de legende, ca urmatoarea: unul dintre pacientii sai era obsedat de faptul ca are un cuc in ureche, care ii canta neincetat.



Cum toate tratamentele clasice au esuat, dr. Viseg a recurs la un truc: a facut rost de undeva de o pasarica, pe care a ascuns-o in pumn. Apoi l-a invitat pe bolnav in camera de consultatii, i-a tras acestuia un pumn in ureche, eliberand instantaneu si pasarea care a inceput sa zboare prin sala. "Iata", i-a spus medicul bolnavului, "ti-am scos cucul din ureche".



Iar pacientul s-a declarat vindecat si de atunci n-a mai auzit pasarea niciodata.



Sectia groazei



Doctorul Torok, seful de azi al sectiei, este indragostit de meserie. De un calm impresionant, cu ochi extraordinar de limpezi, Torok profeseaza din anul 1969, iar cand l-am intrebat despre riscurile meseriei (bolnavii periculosi care ataca) a ras, aratandu-ne urmele proaspete (rani la cap si brat) de la bataia luata cu doar o saptamana inainte.



Bolnavii sunt de toate felurile. Cert e ca toti cei adusi la sectia lui Torok sunt cazuri speciale. La sectia Barbati, la parter, sunt internati cei cu afectiuni mai usoare, care nu prezinta un pericol public. Printre ei, intr-un colt de salon, am vazut un suferind de delirium tremens, cuplat la perfuzii, tremurand continuu, cu o fata cadaverica.



La capataiul sau, ca o dadaca grijulie, un alt bolnav din salon il ingrijea parinteste. Nici macar nu se cunosteau…



La etaj sunt periculosii, in special schizofrenicii. Acolo se intra doar trecand prin usi metalice (fara clanta si dotate cu chei speciale) si inconjurati de infirmieri. Urcand incet pe scarile in sistem pavilionar, al caror "mozaic" e deja tocit de urmele slapilor de plastic ai bolnavilor, Torok ne-a avertizat pe o voce grava: "E incredibil ce poate deveni un om"….



In salonul cel mare, fara ferestre de sticla, am dat de un crampei de iad. Circa 50 de bolnavi, unul mai ciudat ca altul, traiesc claie peste gramada, intr-o atmosfera rarefiata, cu lumina artificiala. Unii sunt de zeci de ani acolo. Anul trecut a decedat un pacient (din cauze naturale) care avea 8.000 de zile de spitalizare! Un alt bolnav si-a omorat sora.



Altii au tentative de suicid (ultimul sinucis prin spanzurare, in timpul plimbarii prin curte, s-a stins in 2004).



Psihopati in tranzit



La sectia din Sighet vin, in trecere, si criminali, psihopati, infractori. "Avem si bolnavi care au savarsit si crime, dar dupa ce sunt expertizati medico-legal, sunt scosi de sub urmarire penala pentru ca nu sunt considerati infractori, ci bolnavi. Sunt internati in spitalul de psihiatrie Stei (judetul Bihor), unde sunt tinuti in functie de fapta savarsita, plus inca un an.



Dupa aceea urmeaza tratamentul obligatoriu, ca masura de siguranta, in conditii de ambulator. Asta inseamna ca vin la control, daca se decompenseaza sau nu se prezinta la control este sesizata instanta judecatoreasca. Avem o persoana cercetata de politie chiar acum. Si pe baza expertizei se va lua decizia", a spus doctorul Torok.



N-am intrat in izolatorul celor periculosi. Abia am apucat sa punem piciorul in prag, inconjurati de infirmieri, si vreo 10 pacienti au si tasnit spre noi. Am zarit in treacat un bolnav cu cearcane adanci ce zacea pe pat, zdrobit complet. Altul canta intr-un colt, cativa tremurau, luptandu-se cu fantasmele din lumea lor. Niste... oameni legati de pat, unii goi (isi mananca hainele, salteaua sau cearceafurile).



Si desi privirea nu-i tradeaza, printre ei se afla mici genii: un pictor extraordinar, fost scenograf de teatru. Lucrarile sale seamana cu cele ale lui Van Gogh. Ultima compozitie, efectuata chiar in dimineata vizitei noastre a fost intitulata „Doctorii Torok si Stan, doi piloti americani pe Insula Pastelui".



Altii sculpteaza. In cabinetul doctorului Torok exista deja o mica expozitie cu lucrarile bolnavilor. Unele sunt violente, alte calde, altele cu tenta sexuala. In functie de perioada prin care trece bolnavul.



In celelalte saloane sunt tot bolnavi cronici. Printre trupurile fara vlaga, ce zaceau asemeni unor lesuri vii, am zarit multi tineri, foarte multi tineri. Unii rad, alti ma privesc sau doar privesc fix, altii se plimba si-l ameninta in treacat pe medic, crezandu-l vinovat de tragedia lor. Multi considera ca locul lor nu e acolo.



Unul dintre ei s-a apropiat incet si m-a rugat sa mentionez ca e din Negresti, a fost plecat la munca "afara" si nu intelege de ce medicul il tine acolo inchis. El vrea sa mearga acasa, la familie…



Evadarea



De acolo, din iadul de sus, evadeaza cativa pacienti pe an. Ba tasnesc printre infirmieri, ba fug de sub tratament sau, pur si simplu scapa ca in filme: taie gratiile (cu lama sau cu panze de bomfaier, pitite bine intre haine) si coboara geamul cu franghii impletite din cearceafuri. Cel mai indraznet fugar a ajuns pana in Ucraina, la Kiev.



Altii vin dinspre Ucraina! In decembrie anul trecut, un pacient a furat o bicicleta cu care a traversat Gutinul, ajungand la Baia Mare, loc unde a fost capturat de politie si adus inapoi.



Tot la etaj se afla si salonul intelectualilor: profesori, ingineri, medici etc., care si-au pierdut discernamantul din varii cauze. Unul dintre ei, fost profesor de schi, a ramas fara picior intr-un accident nefericit, motiv pentru care a facut o depresie severa si s-a pierdut. N-a mai putut schia niciodata si nu si-a mai revenit.



Din spusele doctorului Torok, la psihiatrie ajung din ce in ce mai multi tineri care au clacat in strainatate. Din cauza rupturii cu casa, a esecurilor, frustrarilor, stresului imens sau a drogurilor tari. Multi juni maramureseni pornesc spre Vest pentru a se imbogati, ca sa ajunga apoi acasa, sub tratament sever. E o parte, putin mediatizata, a pretului platit de aventurierii plecati in cautarea banului.



Doctorul Torok conchide: "Foarte multi tineri se imbolnavesc in strainatate! Avem chiar si un tanar de 19 ani care a stat in Australia, foarte multi au venit din Italia, Olanda, Austria, Grecia… E vorba despre predispozitia genetica, dar intervine si factorul extern, conditiile sociale, economice. Fiecare din noi purtam crucea genetica si predispozitia".



Lumea bolnavilor psihici este una mult mai violenta decat cea a Mafiei din filmele "dure". Si e despartita de noi doar de un firicel subtire, de normalitate. Relativa si aceea.



Cei patru necunoscuti



Patru, Braila, Mitu, Vineri etc. Acestea sunt „numele" pe care le-au primit in fise. Nimeni nu stie cine sunt, unde s-au nascut, de unde vin, ce varsta au, ce au facut. Unul dintre ei este extrem de dur, loveste cumplit, cu placere, e sadic. A reusit sa evadeze de vreo cateva ori, dar a fost prins. Este banuit ca a ucis o femeie cu cruzime, undeva prin tara, in timpul unei escapade.



Ultima sa vectima a fost chiar doctorul Torok: "bolnavul schizofren fixeaza. Am fost atacat de mai multe ori. Nu trebuie sa lasi sa se vada ca ti-e frica, daca lasi sa se vada frica esti terminat. Ca si animalul, te ataca sau te loveste. Sunt si violente intre ei, se sugruma, se bat, dar intre ei este ceva obisnuit. Si pe mine m-au atacat odata trei bolnavi, unul m-a sugrumat.



Putem cere ajutorul politiei sau jandarmeriei cand e problema. Vin si din tara, si din strainatate. Nu, nu este adevarata. Nu e nici o descriminare, sunt povesti. Noi avem evidenta. Cand a fost vizita minerilor la Bucuresti, a fost un bolnav care s-a dat drept general si a aparut la televizor, la toate posturile striga Armata e cu voi! am primit telefoane, si l-am identificat.



Chiar el m-a atacat o data cu un cutit. Se fac controale, dar mai pitesc cate ceva. Am gasit un bolnav cu un cutit de vreo 20-30 de cm, ascuns in pantof!"



Ciudatenii si tratamente



Sunt ciudati rau pacientii lui Torok. Bunaoara, unul a facut ceva sinistru: a ajuns internat cu vreo 11 ace de gamalie infipte in fund. Au urmat operatii extrem de grele (acele au migrat in corp), radiografii, tratamente. Omul a declarat ca i-au facut-o tiganii, asa ca politia a cheltuit o gramada de resurse pentru elucidarea cazului, fara succes insa.



Externat, apoi internat din nou, tipul avea de data asta 22 de ace in fund! Din nou alte operatii, mai grele, sub scut Roentgen, in fine un balamuc intreg. Si intr-o zi, misterul a fost elucidat. Atunci cand pacientul a fost prins in timp ce se lasa cu fundul intr-un cui infipt intr-o scandura! Si-o facea singur, asa, din placere. Tratamentele sunt acum tot mai sofisticate.



Incet-incet, terapia prin electrosocuri (legiferata, de altfel) este abandonata in favoarea celei medicamentoase (care costa enorm, cate 4-5 milioane de lei o singura cutie de pastile). Dar cat timp va exista psihiatrie, camasa de forta si catusele vor fi folosite pentru temperarea bolnavilor violenti. Pentru ca altfel nu se poate. Pot omori pe cei din jurul lor sau pe ei insisi.



Caritabilii Rotary



Din spusele directorului spitalului, Reimond Pozman, tot mai multe organizatii se intereseaza de soarta bolnavilor psihici internati la Sighet. De cativa ani buni, Clubul Rotary a demarat o actiune de strangere de fonduri pentru dotarea sectiei si ajutorarea bolnavilor. Au fost donate paturi, cearceafuri, alimente, haine. Asta pentru ca in sectia de pshiatrie totul se consuma foarte repede.



Recent, au fost refacute grupurile sanitare speciale (apa se porneste dintr-o alta incapere), iar Psihiatria este singura sectie care are in permanenta apa calda. Urmeaza o actiune pentru dotarea sectiei cu geamuri termopan si corpuri de iluminat. Fundatia germana "Vrienden van Sighet" (Prietenii Sighetului) a realizat un plan de reamenajare a cladirii (pana acum a fost refacut acoperisul).






Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.


















2336 vizualizari

  • 0 (0 voturi)    
    sapinta@voila.fr (Miercuri, 15 februarie 2012, 20:08)

    Theo [anonim]

    ....in foarte multe pasaje... sunte ti complec eronati de la reealite...

    sint fost detinut si locatar al tristului penetenciar Sighet...locul torturilor psihiatrice....si de distrugere a celor ce nu eram deloc afectati de vreo boalà psihiatricà....
    Ma durut sa citesc erorile ce le scrie-ti...Apropiati-và de realitate si scrie-ti ISTORIA TARII....
    FOSTUL DETINUT DIN SIGHETUL MARMATIEI....

    Theo LEMAC


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.

Aici puteti modifica setarile de Cookie

hosted by
powered by
developed by