Traind, cu durere... Cu toate durerile lumii!

de Teofil Ivanciuc     Gazeta de Maramures
Marţi, 31 mai 2005, 0:00


A fost deportat in Germania, apoi inchis intr-o inchisoare horthista, a fost fugit in munti, i-a ajutat pe evreii fugari si pe partizanii anticomunisti. A luptat sa-si salveze de la moarte unicul fiu, ranit in Revolutie, la Timisoara. Acum, mai doreste doar sa-si vada nepoatele si sa scape de poprirea pe care Primaria Budesti i-a pus-o pe pensie.



Petru Marinca a lu’ Luput are 78 ani si a fost o viata lacatus la minele Cavnic si Rosia. Astazi sta in casa cu numarul 672 din Budesti, „casa cu batoza-n curte".



Razboiul, evreii si Frunzila



In timpul celui de-al doilea razboi mondial, Petru a fost deportat in Germania: "nu stiu de ce, ase i-o luat pe tinerii din sat. Am plecat in 1943 si am stat sase luni acolo, in Kender. Am zinit acasa, am stat ascuns, da’ m-o prins iara, in toamna lu’ ‘43, si m-o dus la Cluj, la temnita. Acolo ne-o prins armata rusa, de ne-o liberat.



Am vinit acasa, am stat iara ascuns, pa varfu Muta de la Cavnic, pana in ‘45. Apoi am fo’ fugar pa paduri. I-am ajutat si pa evreii fugari pe munti, in vara lui ‘44. Erau cel putin patru, fugiti ca sa nu-i duca la moarte. Le lasam mancare in locuri anume alese, pe Chicera si Izvoru Calinii. Unu’ mi-era bun prieten, Abrahumu’ lu’ Mendala.



La inceputu lu’ octombrie i-o prins ungurii, si i-o dus la Berbesti in ghetou, si apoi in Germania, unde o murit."



Dupa peripetiile razboiului, Petru Marinca s-a asezat la casa lui, si a-ncercat sa nu-si mai creeze probleme cu autoritatea comunista. Cu toate acestea, ne-a povestit sfarsitul celebrului pribag Frunzila.



"Erau pribegii pan munti, cei fugiti de comunisti. Io l-am ajutat pa Frunzala. Da’ sa stiti ca Bulbucu din Tarsolt l-o otrazit, nu Securitatea. Da’ sa vedeti cum o fo’ prins.



Frunzala o vrut a sa spovedi la popa din Breb, s-o dus, da’ popa o zas ca nu-i buna cuminecatura, sa zina mani. O zinit a doua za, si popa o zas: scoate arma din casa, ca altfel nu te pot spovedi, si atunci o sarit tati pa iel, era plin de securisti pan juru’ casii. I-o dat cu sacurea in cap, acolo in casa popii. Apoi popa o fugit in Apa, la Satu Mare."



Revolutia, monumentul si nepoatele



Viata a curs mai departe, Marinca lucrand ba la mina, ba cu batoza la treierat granele satenilor. Copii a avut doi, dar amandoi au murit: fata in 1990, iar baiatul in 1991. El a fost ranit la Revolutie, la Timisoara, pe 16 decembrie 1989.



"Fecioru mieu s-o nascut in 1950 si o fo’ maistru mecanic la trustu’ de constructii din Timisoara. Cineva i-o dat cu o sticla cu benzina in cap, pa pod la intrarea in oras. O fo’ in spitale. Am mars si l-am cotat pan tata Timisoara, pana am dat de el. Atunci cand o fo’ lozit o orbit, ne auzea numa’, da’ nu ne putea vedea.



L-am mutat la spital la Cluj, am vandut o batoza cu 200 de mii (erau bani pa atunci) si i-am facut pasaport sa merem in Germania la tratament, da’ o murit, pa 21 mai ‘91. L-am adus acasa, si l-am ingropat in cimitiru’ din Josani, acolo i si monumentu’ Revolutiei de la Timisoara, facut de mine, cu banii mei.



Fetele lui n-o primit pensie dupa el... Nevasta-sa o fugit apoi in Turcia. Nu stiu amu’ unde mi-s nepoatele pa care le-o luat cu ie. Am fo’ o data cu nevasta la ei acolo, acum vreo 12-13 ani, dar de vreo un an nu mai avem nici o veste din Turcia.



Io ma simt rau, am diabet, si-s batran, da’ am o mare dorinta. Daca fetitele mi-ar aduce stranepoatele (copilele lor) sa le vad, ca nu le-am vazut veci, as fi tare bucuros! M-as duce io pana acolo, da’ nu ma bdizuiesc, ca nu mai pot, is tare beteag. Ele traiesc in provincia Kaman, satul Yelek Kasabasi", a specificat Petru Marinca.



In ce priveste celelalte grijuri ale vietii, batranul marturiseste ca are o pensie de 1,4 milioane lei, de la mina: „din aprilie mi-o facut poprire, ca n-am platit impozitu’. Nu mi-o dat nici o hartie nimnic, numa imi ieu cate 500 de mii pa luna! Ei mi-o zas ca-s 2 milioane datorii, dupa pamanturi care-s numa’ trecute pa numele mieu, dar pa care nu le lucru, ca nu-s stapan.



Avem acasa numa’ tri gaini si-un cocos, nu marha, nici nimnic. Pentru ce mi-o oprit pensia?!"



Credem ca daca s-ar respecta legea (a fost deportat si unicul fiu a murit in Revolutie), Petru Marinca ar trebui scutit de plata impozitelor, nu umilit si chinuit cu popriri fanariote pe pensia sa modesta. Gresim cumva? Dar, cine sa o faca? Primarul din Budesti, cumva?






Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.


















111 vizualizari


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.

Aici puteti modifica setarile de Cookie

hosted by
powered by
developed by